marți, 8 decembrie 2009

Proverb rabinic

Fiecare om trebuie să poarte la el două bucățele de hârtie și să se uite la ele în fiecare zi. Pe una să scrie: „Ești ca țărâna și cenușa.” Și pe cealaltă: „Pentru tine a fost creat universul.”

Teorema lui Iosif?


Aceasta este o axă simplă pe care am facut-o cu câteva minute în urmă. De ce am făcut-o? Care este scopul ei? Ce putem învăța din acest lucru? Sau... Putem învăța ceva?

Acestea sunt câteva întrebări pe care ți le pui atunci când vezi această imagine.
Dacă nu știi viața lui Iosif, dă-mi voie foarte pe scurt să o ilustrez. Iosif a fost băiatul cel mare al lui Iacov născut de Rahela, dar penultimul născut al lui Iacov. Pentru că Iacov o iubea mult pe Rahela, el l-a iubit mult și pe Iosif. La fel cum și tatăl său, Isaac, l-a preferat mai mult pe Esau, iar mama sa pe el, tot așa și el a avut fii favoriți (Iosif și Beniamin). În anii ce trec, frații lui Iosif devin tot mai invidioși pe el din cauza beneficiilor lui, de care ei nu au parte (o haină pestriță, întâietate, etc). Într-o zi este trimis de tatăl său cu merinde la frații săi care erau cu oile. Atunci frații lui îl prind, îl aruncă într-o groapă, după care îl vând unor ismaeliți pentru prețul de 20 de arginți, după care taie un miel și umple haina pestriță de sânge și merg acasă mințindu-l pe tatăl lor spunând că Iosif a fost sfâșiat de fiarele sălbatice. Iosif ajunge ca și sclav în Egipt și este cumpărat de către Potifar, un slujitor al Faraonului. Pentru că el se încredea în Dumnezeu, Dumnezeu binecuvânta munca pe care el o făcea. Într-o zi când Potifar nu a fost acasă, soția lui Potifar i-a făcut avansuri, iar Iosif fuge din prezența ei. Ea apucă să îl prindă de haină. Apoi minte, spunând că Iosif i-a făcut avansuri. Astfel, Iosif ajunge în temniță. Biblia spune că Dumnezeu era cu Iosif și acolo în temniță. La un moment dat paharnicul și pitarul faraonului au niște vise ciudate, iar Iosif le tălmăcește. După mai mult timp are și Faraon două visuri la care nu le poate găsi interpretarea. Atunci Iosif este chemat să interpreteze visurile. După ce interpretează visurile lui Faraon, Iosif este numit de către Faraon dregător al Egiptului.

Acestea sunt doar câteva secvențe prezentate pe scurt din viața lui Iosif, ca să ne ajute să înțelegem axa din imagine.

Are vreo însemnătate pentru noi astăzi?

Dragul meu, Dumnezeu ne cheamă la o viață de sfințenie. Dumnezeu ne cheamă să fim sfinți și să ne dorim să fim sfinți.
Scriptura spune: „Fiți sfinți, căci și EU sunt Sfânt”. Nu uita că Dumnezeu nu spune: „Fiți la fel de sfinți ca și MINE”. El ne spune să ne dorim sfințenia în viața noastră, pentru că EL este un Dumnezeu sfânt care nu poate vedea păcatul și nici nu îl poate tolera.

Te îndemn să te mai uiți o dată la imaginea de deasupra și să te gândești la viața ta.

Dumnezeu îngăduie ispita în viața noastră ca să ne ridice. Chiar dacă din cauza faptului că nu acceptăm păcatul/compromisul în viața noastră și din punct de vedere material vom cădea, totuși Dumnezeu este CEL care ne va ridica.

Crezi tu lucrul acesta?

Am două dorințe:

Doamne ajută-ne să credem acest lucru ( că TU ne ții în Mâna TA)!
Doamne dă-ne puterea să fim biruitori în lupta aceasta împotriva păcatului!

Dumnezeu să ne ajute pe fiecare la acestea!

Stoica Timotei

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Benny...



Yoy... Astazi este ziua de nastere a lui Beni Solomon(un fost coleg din liceu). Beni, vreau sa stii ca mi'e dor de vremurile din timpul liceului si, daca ar fi posibil sa dau timpul inapoi si sa mai fac odata liceul, l-as face, dar mult mai diferit decat l-am facut.

Astazi este o zi importanta, o zi de sarbatoare, pentru ca in urma cu 20 de ani ai 'naufragiat' pe acest pamant.

Doresc ca Dumnezeu sa te ajute sa iti traiesti viata clipa de clipa pentru EL, investind pentru vesnicie. Dorinta mea pentru mine, pentru tine si pentru toti cei pe care ii cunosc este sa ne traim viata astfel incat pe patul mortii sa nu regretam amarnic ca ne-am irosit viata.

Pentru a stii cum sa traiesti o viata care sa nu fie irosita, trebuie sa ai intelepciune duhovniceasca. De aceea, Beni, doresc ca Dumnezeu sa te binecuvanteze cu multa intelepciune ca sa iti traiesti viata asa cum doreste EL sa o traiesti. Doresc ca Dumnezeu sa te binecuvanteze cu tot ceea ce ai lipsa si nevoie si El sa te calauzeasca oriunde vei merge.

Nu uita: Proverbe 3:5-8

La multi ani impreuna cu Domnul, alaturi de cei dragi tie!

Fii Binecuvantat!

Te intereseaza cum sa devii o persoana frumoasa in 10 zile?



Astazi, 5 Decembrie 2009, incepand cu ora 18:00 esti invitat sa iei parte la o evanghelizare cu tema: "Cum sa devii o persoana frumoasa in 10 zile?"

Locul: Biserica Crestina Baptista Racovita

Te asteptam cu drag:)

miercuri, 2 decembrie 2009

Esti pregatit sa te intalnesti cu Dumnezeul tau?

 
Ieri am fost in Sebes(langa Fagaras) toata ziua. Impreuna cu tinerii din grupul din care fac si eu parte(Imago Dei) am fost invitati sa petrecem o zi cu tinerii de la Fagaras de la biserica Baptista. Am mers impreuna la o cabana de la Sebes unde am avut o partasie frumoasa. Cantece, rugaciune, jocuri, discutii etc.

Am avut nevoie de asa ceva, dupa o perioada de 8 saptamani in care am fost departe de acesti tineri pe care ii pot numi prieteni si pe care ii iubesc foarte mult. Aseara, fiindca am venit foarte obosit, m-am pus in pat sa dorm. Azi dimineata, cand m-am trezit, am vazut 2 apeluri nepreluate. Unul din ele era de la Flavius Borcea(liderul nostru) si am hotarat sa il sun. Am aflat o veste foarte trista care m-a socat enorm de mult.

Aseara, o parte din tinerii care au plecat putin mai tarziu de la cabana, au avut un grav accident de circulatie. Nu stiu foarte multe detalii, dar stiu ca o fata a murit in urma accidentului:(. Despre ceilalti care erau in masina cu ea inca nu stiu ce s-a intamplat. Doresc sa va rugati pentru ca Dumnezeu sa mangaie sufletele intristate si doborate in urma acestei mari incercari. Dumnezeu sa intareasca si sa mangaie familia indoliata...



Dragul meu, nu stiu cand Domnul va hotari sa ma ia si pe mine de pe acest pamant. Nu stiu cand Domnul va hotari sa te ia pe tine de pe acest pamant. Nu stiu nici modul in care o va face. Dar stiu ca EL va judeca lumea cu dreptate. Stiu ca daca inca de pe acest pamant am hotarat sa IL urmez pe EL si sa imi dedic intreaga viata in MANA LUI, EL ma va primi la EL, iar daca nu va fi asa, voi plange o vesnicie intreaga.


Te rog nu uita: nu are rost sa ne irosim viata pe lucruri de nimic. Haide sa le investim pentru vesnicia noastra. Ieri, aceasta tanara a fost luata la cer. Astazi poate eu voi fi luat de pe acest pamant. Maine poate vei fi luat tu. 

Unde iti vei petrece vesnicia?

marți, 24 noiembrie 2009

Sunt pescar, dar nu am darul de a pescui?!?

Daca intelegi engleza, te rog sa privesti acest clip si sa transpui aceste ganduri care sunt prezentate, in viata unui crestin. In loc de pescuit sau pescar sa te gandesti la cresti si lucrarea crestinului.:)

Cadouri cu impact



Cadouri cu impact (click pentru a intra pe site). Acesta este un site pe care vi-l recomand tuturor. Suntem in ajunul lunii cadourilor, probabil multi dintre noi deja ne gandim ce cadouri frumoase sa facem celor dragi, si inca nu ne-am hotarat. In acest magazin online gasesti cadouri extraordinare, la preturi exceptionale. Varietatea produselor contine o gama mare, pe diferite teme: dragoste, prietenie, profesori, sefi, cu dedicatie, sarbatorile de iarna, 1-8 martie, spirituale, casatorie si multe altele.

Desigur ca aveti si avantaj. Puteti obtine 10% reducere din comenzile dumneavoastra. Cum se face acest lucru? Nimic mai mult decat introducerea unui cod care sa activeze reducerea de 10% si la sfarsitul comenzii, la nota finala sa precizezi Stoica Timotei, Bucuresti.

Codul de reducere 10% al comenzii este ccpx001107.

Sper sa va placa:)


Stoica Timotei

duminică, 22 noiembrie 2009

Care este cea mai importanta promisiune a Bibliei?

Acum cateva zile am citit un lucru care mi-a placut foarte mult si care as vrea sa vi-l impartasesc si voua.


Care este promisiunea centrala a Bibliei?



Promisiunea centrala a Bibliei nu este "Te voi ierta", desi aceasta este, in mod sigur, una dintre promisiunile des intalnite. Nu este promisiunea vietii de dupa moarte, desi ne este oferita si aceasta. Cea mai frecventa promisiune din Biblie este: "EU voi fi cu tine".

Inainte ca Adam si Eva sa pacatuiasca, inainte ca ei sa aiba nevoie de iertare, le-a fost promisa prezenta lui Dumnezeu. El avea sa umble cu ei in racoarea zilei. Promisiunea a ajuns la Enoh, care "a umblat cu Dumnezeu". Aceeasi promisiune le-a fost facuta lui Noe, lui Avraam si Sarei, lui Iacov si Iosif, lui Moise si David, lui Amos, Mariei si lui Pavel, precum si multora, prea multi pentru a-i enumera pe toti. Ea este cea care ne da curaj: "Nu te inspaimanta si nu te ingrozi, caci Domnul, Dumnezeul tau este cu tine pe oriunde vei merge." Aceasta promisiune i-a ajutat pe toti acestia sa inainteze prin intuneric. "Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de nici un rau, caci TU esti cu mine." Dumnezeu i-a dat poporului Israel cortul Intalnirii si Chivotul Legamantului, mana si Templul, un stalp de nor si unul de foc, ca semne care sa le spuna neincetat: "Nu uita! Eu sunt cu tine."

Cand Dumnezeu Insusi a venit pe pamant, numele Sau rascumparator a fost Emanuel - Dumnezeu este cu noi. Cand Isus a parasit acest pamant, a facut-o cu promisiunea ca va trimite Duhul Sfant astfel incat: "Eu voi fi cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului."
John Ortberg

Dumnezeu vorbeste...

Dumnezeu vorbeste prin lucruri comune cum ar fi gatitul si conversatia obisnuita, prin actul povestirii si al iubirii, prin pescuit, prin ingrijirea animalelor, prin porumb dulce si flori, prin sport, muzica si carti, prin cresterea copiilor - prin toate micile detalii care alcatuiesc viata noastra de fiecare zi si prin care razbate harul lui Dumnezeu.

Garrison Keillor

Unde este Dumnezeu cand imi merge bine?

Dragul meu cititor, probabil acest titlu al articolului ti se pare ciudat, dar ma gandesc ca e o intrebare care prea adesea uitam sa o punem. De prea multe ori ne intrebam unde este Dumnezeu atunci cand suferim, atunci cand lucrurile nu ne merg deloc bine, ci ne merg din rau spre mai rau( vezi Urme pe nisip).

Sunt atatea carti care incearca sa ajute oamenii depresivi, oamenii care nu IL vad pe Dumnezeu in mijlocul necazului lor, dar oare doar cand suntem in necaz trebuie sa ne aducem aminte de Dumnezeu?


Hmmm... mi se pare destul de interesant ca cineva sa vina si mereu sa imi ceara ajutorul(presupunand ca eu sunt expertul care mereu il poate ajuta) si il ajut totdeauna, dar cand ii merge bine, sau cand ii rezolv problemele, nu primesc nici macar un multumesc in schimb.


Oare nu asa suntem si noi cu Dumnezeu? Oare nu ne aducem imediat aminte de EL atunci cand vin problemele in viata noastra, dar la fel de repede uitam de EL cand ne merge bine?
De ce atunci cand suferim strigam catre Dumnezeu: "De ce eu Doamne? De ce eu?"


De ce nu ar striga suparat astfel un om catre Dumnezeu imediat dupa ce afla ca este marele castigator la lotto, sau dupa ce i s-a marit salariul, sau a primit o prima, sau a fost promovat? 
De ce de cele mai multe ori uitam sa ne bucuram impreuna cu Dumnezeu atunci cand lucrurile ne merg bine?




De ce?... De ce?... De ce?


Stoica Timotei

Ca sa IL binecuvantez pe Dumnezeu trebuie sa indeplinesc anumite cerinte?!?

Psalmii 103:1 Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!
Psalmii 103:2 Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui!
Psalmii 103:3 El îţi iartă toate fărădelegile tale El îţi vindecă toate bolile tale;
Psalmii 103:4 El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare;
Psalmii 103:5 El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea, şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul.
Psalmii 103:6 Domnul face dreptate şi judecată tuturor celor asupriţi.
Psalmii 103:7 El Şi-a arătat căile Sale lui Moise, şi lucrările Sale copiilor lui Israel.
Psalmii 103:8 Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător si bogat în bunătate.
Psalmii 103:9 El nu Se ceartă fără încetare, şi nu ţine mânia pe vecie.
Psalmii 103:10 Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre.
Psalmii 103:11 Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El;
Psalmii 103:12 cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi.
Psalmii 103:13 Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură domnul de cei ce se tem de El.
Psalmii 103:14 Căci El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că suntem ţărână.
Psalmii 103:15 Omul! zilele lui sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp.
Psalmii 103:16 Când trece un vânt peste ea, nu mai este, şi locul pe care-l cuprindea, n-o mai cunoaşte.
Psalmii 103:17 Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El, şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor,
Psalmii 103:18 pentru cei ce păzesc legământul Lui, şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească.
Psalmii 103:19 Domnul Şi-a aşezat scaunul de domnie în ceruri, şi domnia Lui stăpâneşte peste tot.
Psalmii 103:20 Binecuvântaţi pe Domnul, îngerii Lui, care sunteţi tari în putere, care împliniţi poruncile Lui, şi care ascultaţi de glasul cuvântului Lui.
Psalmii 103:21 Binecuvântaţi pe Domnul, toate oştirile Lui, robii Lui, care faceţi voia Lui!
Psalmii 103:22 Binecuvântaţi pe Domnul, toate lucrările Lui, în toate locurile stăpânirii Lui! Binecuvântează, suflete, pe Domnul
 
 Dragul meu cititor, vreau doar cateva lucruri sa spun care pe mine m'au cercetat de curand, din acest Psalm.
Doar cateva intrebari vreau sa pun, si anume:
  1. Trebuie sa indeplinesc vreo cerinta pentru a-L putea lauda/binecuvanta pe Dumnezeu?
  2. Pot sa IL laud/binecuvantez oricum pe Dumnezeu?
  3. Ce anume trebuie sa indeplinesc pentru a-L putea lauda/binecuvanta pe Dumnezeu?
Oare ultimele lucruri enumerate(cele scrise  in albastru) nu sunt cerinte care trebuie sa le indeplinesc pentru a-L lauda/binecuvanta pe Dumnezeu?

Stoica Timotei

Pentru tine, omule...

Iov 11:13 Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mâinile spre El.
Iov 11:14 Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.
Iov 11:15 Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică;
Iov 11:16 îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs.
Iov 11:17 Zilele tale vor străluci mai tare decât soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineţii.
Iov 11:18 Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.
Iov 11:19 Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.

Fugi de vorbărie

  1. Multă pace am putea avea noi, dacă nu ne-am bate capul așa de mult cu ceea ce zic și ceea ce fac alții, și cu ceea ce nu ne privește pe noi. Cum poate să rămână multă vreme în pace omul care se amestecă în treburile altora, caută în afară pricini de liniște, dar de lăuntrul său puțin se îngrijește sau rar de tot? Ferice de cei simpli și smeriți cu inima că aceia multă pace vor avea!
  2. De ce unii sfinți s-au ridicat la atâta desăvârșire și la atâta lumină prin adevăr? Pentru că și-au dat silința să scape de toate poftele păcătoase; și așa au putut să se alipească din toată inima de Dumnezeu și să fie slobozi față de ei înșiși. Avem vrăjmași care nu ne lasă în pace: în noi, patimile care dau atâta de lucru sărmanei noastre inimi, și afară de noi lucrurile trecătoare, care ne țin inima în neliniște necurmată, și o poartă de la un simțământ la altul. Rareori putem birui un singur păcat, și ne lipsește cu totul râvna sfântă de a deveni din zi în zi mai buni; iată de ce rămânem mereu căldicei, dacă nu chiar reci de tot.
  3. Dacă am fi răstignit poftele noastre trupești și dacă lăuntrul nostru n-ar mai fi jucăria pornirilor noastre, am putea să ne ocupăm cu lucruri dumnezeiești și am gusta chiar de pe acum ceva din cereasca privire a adevărului. Cea mai mare piedică la aceasta, poate chiar singura piedică, este că nu suntem izbăviți de patimi și de pofte necurate, și nu ne silim să mergem pe calea spre desăvârșire, pe care au mers cei sfinți. La cel mai mic necaz pe care-l întâmpinăm, ne pierdem îndrăzneala și ne întoarcem iarăși la mângâieri omenești.
  4. Dacă am fi tari în luptă ca niște ostași viteji, fără îndoială că am vedea ajutorul Domnului, venind de sus peste noi. Căci după cum ne dă prilejuri de luptă ca să biruim, tot așa este gata să ne trimită ajutorul Său dacă luptăm și nădăjduim în harul Lui. Iar dacă toată înaintarea noastră în bine o punem numai în păzirea rânduielilor dinafară ale religiei, evlavia noastră se stinge iute. La rădăcină, trebuie să punem securea, pentru ca, odată curățiți de rele, să putem primi netulburata pace a sufletului.
  5. Dacă am dezrădăcina în fiecare an măcar numai un singur cusur, curând am ajunge oameni desăvârșiți. Se întâmplă însă tocmai dimpotrivă; căci, s-o spunem spre rușinea noastră, la începutul întoarcerii noasre la Dumnezeu, eram mai curați și mai buni decât suntem acum după atâția ani de credință. Râvna noastră pentru bine și înaintarea noastră pe calea cea bună ar trebui să sporească din zi în zi; dar iată că a ajuns lucru rar a cineva să mai păstreze râvna dintâi. Dacă, în lupta cu pornirile rele, ne-am da de la început puțină silință, la urmă toate s-ar face cu ușurință și bucurie.
  6. Este mai greu să lucrezi împotriva obiceiului pe care ți l-ai făcut, dar și mai greu este să mergi cu bucurie împotriva voii tale; dar dacă nu poți să biruiești piedici puține și ușoare, cum vei birui pe cele mai grele? Împotrivește-te pornirilor rele chiar de când încep să se arate și dezvață-te cât mai repede de obiceiurile rele, ca nu cumva încetul să ajungi la greutăți și mai mari. O, de ai pricepe câtă pace ai câștiga și câtă bucurie ai face altora, fiind bun și făcând bine! Cred că atunci ai avea multă grijă de înaintarea ta în credință.
Thomas A. Kempis, Imitatio Christi (București: Edit. Stephanus, 1994), pp. 17-19. 

Despre pacat

Numeri 32:23 "Dar daca nu faceti asa, pacatuiti impotriva Domnului si sa stiti ca pacatul vostru va va ajunge."

De ce este periculos sa accept compromisuri si pacate in viata mea?

Ce inseamna "pacatul tau te va ajunge"?

 "Pacatul tau te va gasi. El te va marca, te va injosi, te va fura si, daca il vei lasa sa continue, te va duce la degradare, te va distruge"

Doamne, Te rog, da-ne Tu puterea sa fim biruitori in lupta noastra impotriva pacatului!

Stoica Timotei

Din invataturile apostolului Pavel...

2 Corinteni 5:14 "Căci dragostea lui Hristos ne strânge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit."

2 Corinteni 6:14 "Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?"

Te-aleg mereu

Pun si eu o intrebare, ca si cetateanul turmentat din opera lui Caragiale: „Eu cu cine votez?”

Eu pe cine sa aleg? Aleg eu sa traiesc supus lui Dumnezeu in fiecare zi?
Este o cantare care spune astfel: "Isuse, dintre toti, Te-aleg mereu"

Oare sa fie adevarate aceste cuvinte in viata mea?
Doamne ajuta! Doamne da izbanda!



Dumnezeu sa va binecuvanteze!

România votează...

Astăzi este ziua alegerilor... Ziua în care românii votează președintele pe care îl vor. Eu inca nu am fost la vot, trebuie sa recunosc, dar cred ca voi merge:)

Oare cine va ieși ca și Președinte al României? Să fie tot Băsescu? Sau poate Crin Antonescu? Sau Geoană???

Nu știu cine va ieși ca președinte, dar doresc ca orcicine ar ieși ca și președinte să fie binecuvântat de Dumnezeu cu multă înțelepciune pentru a cârmui țara cât mai bine posibil. Totodată, mă rog ca acest om să fie caracterizat de o integritate spirituală.

Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze România!

Stoica Timotei

Adopta declaratia 268

Ce este declaratia 268?


Isaia 26:8 "De aceea Te astepta, Doamne, si pe calea judecatilor Tale; sufletul nostru suspina dupa Numele Tau si dupa pomenirea Ta."


Pot eu oare cu o convingere ferma sa adopt o astfel de declaratie in viata mea?


Doamne ajuta!

In atentia pastorilor

"Unde este dragostea noastra fata de oameni daca fiecare slujba se adreseaza sfintilor si nu incercam sa salvam acele suflete nenorocite, captive, din ghearele Diavolului? El ii poate duce pe multi in iad, in timp ce noi suntem ocupati cu mangaierea sfintilor si predicarea privilegiilor lor. Fie ca Dumnezeu sa ne dea mila pentru sufletele pierdute, astfel ca sa-i putem mustra si avertiza cu dragoste si sa-i smulgem din stransoarea mortala a Satanei! Este adevarat ca invatatorii au rolul ispravnicilor de a oferi mana celor sfinti, dar oare aceasta inseamna ca ceilalti ascultatori nu vor beneficia de nimic?"
William Gurnall

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Despre Cuget

"Cugetul poate fi definit ca influenta divina aflata la lucru in om pentru a-l opri de la pacat. O dovada a originii lui este aceea ca el intotdeauna vorbeste impotriva pacatului si pentru neprihanire. Prin urmare, nu poate fi produsul inimii noastre, care in starea sa decazuta este "nespus de inselatoare si deznadajduit de rea"(Ieremia 17:9). Dumnezeu foloseste cugetul pentru a oferi tuturor oamenilor cunostinta neprihanirii Sale, astfel incat in ziua judecatii nimeni sa nu poata spune ca s-a aflat in nestiinta(Romani 1). Cand devii crestin si te daruiesti, trup si suflet, lui Dumnezeu, Duhul Sfant incepe cu seriozitate sa te desavarseasca in Hristos."
 Willian Gurnall

Ascultare și supunere

  1. Nu e puțin lucru să stai sub ascultare, să trăiești sub un mai-mare și să nu fii de capul tău. Este mult mai sigur să asculți, decât să poruncești. Mulți se supun mai mult de nevoie decât din dragoste pentru Dumnezeu; aceștia sunt totdeauna amărâți și cu murmurul pe buze. Ei nu vor ajunge la adevărata slobozenie a duhului, până nu se vor supune mai-marilor lor din toată inima, pentru Dumnezeu. Bietul de tine! Dute unde voiești că pace nu vei afla decât în smerita supunere față de mai-marele tău. Crezi că în alt loc va fi mai bine de tine? Află că schimbarea locurilor a înșelat pe mulți.
  2. Este adevărat că fiecăruia îi place mai mult să trăiască după capul său și să se unească mai bucuros cu cei de același gând cu el. Dar dacă Dumnezeu este în mijlocul nostru, de dragul păcii suntem datori să lăsăm uneori la o parte părerea noastră. Căci care om este așa de înțelept încât să le știe pe toate? Nu te încrede deci prea mult în părerea ta, ci ascultă și părerile altora. Chiar când părerea ta e bună, dar din dragoste pentru Dumnezeu renunți la ea, ca să te supui altuia, crede-mă, că aceasta îți va aduce mai mult folos decât dacă te-ai fi luat după capul tău.
  3. Am auzit adeseori spunându-se că este mult mai sigur să primești sfaturi decât să dai, și așa este. Se prea poate ca părerea ta să fie tot atât de bună ca și a altora; a nu te pleca însă la părerea altora nici chiar atunci când ei și-o sprijinesc pe cuvinte sănătoase, este semn sigur de mândrie nebună și de încăpățânare.
  Thomas A. Kempis, Imitatio Christi (București: Edit. Stephanus, 1994), pp. 15-16.

Despre discernamant

"Discernamantul este ca si condusul unui automobil pe timp de noapte; farurile arunca doar atata lumina cat sa vedem urmatoarea bucatica de drum, care se afla imediat in fata noastra. Dar aceasta lumina este suficienta pentru a ne purta spre casa."
Suzane Farnham

duminică, 15 noiembrie 2009

Rușinea în contrast cu comoara

Filipeni 1:20 ”Mã aștept și nădăjduiesc cu tărie cã nu voi fi dat de rușine cu nimic; ci că acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăsnealã în trupul meu, fie prin via a mea, fie prin moartea mea.”
Ce este și ce nu este rușinea? Iată răspunsul lui John Piper cu privire la acest lucru:
Rușinea este acel sentiment oribil de vinovăție sau eșec care apare atunci când nu ești la nivelul așteptat în fața oamenilor a căror aprobare o dorești foarte mult. Este ceea ce simte copilul micuț la programul de Crăciun când uită versurile și le reia în gând, de la început, iar liniștea i se pare eternă, și ceilalți copii chicotesc cu răutate. Îmi amintesc astfel de momente oribile. Sau, rușinea este ceea ce simte un președinte când niște înregistrări secrete sunt făcute publice în sfârșit și oamenii aud cuvintele sale vulgare, înșelăciunea iese la iveală, iar el stă dezonorat și nevinovat în fața oamenilor.
Care este opusul rușinii? Este când copilul își aduce aminte versurile uitate și aude aplauzele. Este când președintele conduce bine și este reales. Opusul rușinii este onoarea. Asa de obicei. Însă Pavel este o persoană neobișnuită. Și creștinii ar trebui să fie niște persoane neobișnuite. Pentru Pavel, opusul lui „a fi dat de rușine” nu este el să fie onorat, cu Cristos să fie onorat prin el. „Mă aștept și nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de rușine cu nimic, ci că Cristos va fi proslavit cu îndrăzneală în trupul meu.

Cu cine stai în legătură și cu cine te împrietenești

  1. Nu-ți deschide inima față de oricine; păsul tău spune-l numai omului înțelept și temător de Dumnezeu. Cu tineri și cu străini fii mai rar împreună. Pe bogați să nu-i lingușești și pe cei mari să nu te duci des. Întovărășește-te mai degrabă cu cei smeriți și simpli, evlavioși și virtuoși; și vorbește cu ei lucruri care sunt spre zidire. Nu fi prea intim cu nici o femeie, ci mulțumește-te să te rogi lui Dumnezeu pentru toate femeile. Legătură strânsă numai cu Dumnezeu să dorești, dar de legăturile cu oamenii ferește-te.
  2. Să ai în inimă dragoste față de orice om; a avea însă prietenie cu oricine nu este un lucru bun. Adeseori o persoană necunoscută strălucește de departe; când însă e cunoscută mai de aproape, își pierde strălucirea în ochii celor ce o privesc. Câteodată ne închipuim că vom plăcea altora împrietenindu-ne cu ei; când însă aceia descopăr cusururile noastre, vedem că neplăcerea lor pentru ele este mai mare decât mulțumirea că ne-au cunoscut.
 Thomas A. Kempis, Imitatio Christi (București: Edit. Stephanus, 1994), p. 15.

Ce inseamna a primi pe Isus?

Ioan 1:11-13 : "A venit la ai Sai si ai Sai nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu; nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu."

           A primi nu este un act pasiv. Atunci cand eu primesc actiunea, este ceva pasiv, dar atunci cand u sunt cel ce o indeplineste este ceva activ. In aceste zile, am ajuns la religia pasivitatii. Fata de Dumnezeu, toata lumea este pasiva. Asa ca Il "primim" pe Hristos; transformam acest lucru intr-unul pasiv! Dar Biblia nu cunoaste absolut nimic despre primirea pasiva deoarece cuvantul primire nu este unul pasiv, ci activ. Noi transformam cuvantul primire in "acceptare". Toata lumea intreaba: "Vrei sa-L accepti pe Isus? Vrei sa-L accepti?" Acest lucru Il transforma pe Isus Hristos intr-un agent de vanzari care sta cu blandete asteptand sa stie daca Il vom patrona sau nu. Desi avem cu disperare nevoie de ceea ce El ne ofera, noi stam pe ganduri cu o atitudine de suveranitate gandindu-ne daca sa Il primim sau nu.
          Haideti sa intelegem acest lucru corect. Isus Hristos nu ne ofera mantuirea ca pe o decoratie, un buchet sau vreo alta adaugire la vesmantul nostru. El spune clar: "Arunca-ti vechile zdrente, dezbraca-te pana la piele! Lasa-Ma sa te imbrac in hainele frumoase si curate ale neprihanirii Mele - numai ale Mele. Atunci, daca inseamna sa pierzi bani, pierde-i! Daca inseamna sa-ti pierzi slujba, pierde-o! Daca inseamna persecutie, accept-o! Daca aduce cu sine vanturile puternice ale impotrivirii, apleaca-ti capul in vant si accepta - de dragul Meu!"
Ganduri preluate din cartea: Credinta dincolo de ratiune, scrisa de A. W. Tozer

Nu-ti irosi viata - John Piper(english)

Nu-ti irosi viata (carte)

Aceasta nu este o carte despre cum să eviţi o viaţă rănită, ci despre cum să eviţi o viaţă irosită. Unii dintre voi veţi muri slujindu-L pe Hristos. Aceasta nu va fi o tragedie. Tragedie este să-ţi preţuieşi mai mult viaţa decât pe Hristos.
 

Cuprins
  • Prefaţă
  • 1. Căutarea unei singure pasiuni pentru care să trăiesc
  • 2. Clarificarea: Frumuseţea lui Hristos, bucuria mea
  • 3. Lăudându-ne doar în cruce
  • 4. Mărindu-L pe Hristos prin durere şi moarte
  • 5. Riscul este bun: Mai bine să-ţi pierzi viaţa decât s-o iroseşti
  • 6. Scopul vieţii: Cu bucurie să-i faci pe alţii bucuroşi în Dumnezeu
  • 7. Trăind pentru a dovedi că El este mai de preţ decât viaţa
  • 8. Onorându-L pe Hristos de la 8 la 5
  • 9. Măreţia lui Hristos în misiune şi milostenie
  • 10. Rugaciunea mea: Nimeni să nu spună la urmă "Mi-am irosit viaţa!" 
Pentru a putea vedea biografia autorului si pentru a comanda cartea, click aici


Nu-ti irosi viata

"Calea bucuriei de a-L vedea pe Dumnezeu te va costa propria viata. Isus a spus: "Oricine isi va pierde viata din pricina Mea si din pricina Evangheliei, o va mantui." Cu alte cuvinte, este mai bine sa-ti pierzi viata decat s-o irosesti. Daca traiesti cu bucurie pentru a-i face pe altii bucurosi in Dumnezeu, viata ta va fi grea, riscurile vor fi mari, insa bucuria ta va fi deplina."
                                                        (John Piper)

Don't wanna waiste my life

"A trai este Cristos, iar a muri este un castig"

Doar un gand scurt vreau sa il spun cu privire la acest lucru, gand pe care l-am preluat din cartea "Nu-ti irosi viata", scrisa de John Piper. Este un gand 'piperat' cu privire la acest lucru.

Pentru ca  moartea mea sa fie un castig, trebuie ca mai intai viata mea/trairea mea sa insemne/sa fie Hristos; El sa fie cel care guverneaza viata mea. Nu pot sa spun ca moartea mea va fi un castig, daca viata mea nu inseamna Cristos. Pentru a muri pentru Cristos, trebuie ca mai intai sa traiesc pentru EL.
Daca viata mea nu inseamna Cristos, asta automat imi schimba si valoarea mortii. Daca viata mea nu este Cristos, atunci moartea mea este o mare pierdere.
Cale de mijloc nu exista.

Vrei ca moartea ta sa fie un castig? Traieste cum a trait Cristos. Lasa-L pe El sa iti guverneze(conduca) viata.
Vrei ca viata ta sa fie o pierdere? Poti sa fii crestin doar in duminica, un crestin superficial care se bazeaza pe religie, sau poti chiar sa nu ai nimic de a face cu Dumnezeu. Atunci, iti garantez ca moartea ta va fi o mare pierdere pentru tine(pentru ca destinatie vesniciei aceluia care nu traieste pentru Cristos este iadul).

Ce alegi?

Stoica Timotei

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Fugi de mândrie şi de nădejdi înşelătoare

          Cine-şi pune nădejdea în oameni, nutrește nădejdi înșelătoare. Să nu-ți fie rușine să slujești altora din dragostea pentru Cristos și să treci drept un om sărac și neînsemnat în această lume. Nu te sprijini pe puterile tale; ci numai în Dumnezeu pune-ți nădejdea. Fă tot ce stă în puterea ta și Dumnezeu va sprijini bunăvoința ta.
         1. Nu te încrede în știința ta nici în istețimea vreunui muritor, ci pune-ți nădejdea în harul lui Dumnezeu, care ajută pe cei smeriți și smerește pe cei mândri.
         2.Nu te făli cu bogățiile tale, dacă le ai, nici cu prietenii tăi că sunt puternici; ci lauda ta să fie în Dumnezeu care dă toate și care, mai pe sus de toate, dorește să ni Se dea pe Sine însuși nouă. Nu te mândri cu tăria ori cu frumusețea trupului tău, căci iată o mică boală o poate vesteji și urâți.
            Nu te îngâmfa că ai agerime de minte sau vreo îndemânare oarecare, ca nu cumva să nu placi lui Dumnezeu, care ți-a dat ce ai bun de la natură.
          3. Nu te socoti mai bun ca alții, ca nu cumva, înaintea lui Dumnezeu, cre vede tot ce este în om, să fii socotit mai rău decât alții. Nu te lăuda cu faptele tale bune, căci Dumnezeu judecă altfel decât oamenii. Adeseori Lui nu-I place ce le place oamenilor. Iar dacă cu adevărat ai ceva bun în tine, gândește-te că alții au părți și mai bune decât tine; căci, făcând așa rămâi în smerenie.
              Socotindu-te pe tine însuți mai pe jos decât alții, nu pierzi nimic; pierzi însă foarte mult, crezându-te mai pe sus fie chiar numai de un singur om. Unde este smerenie, acolo este și pace; unde este însă mândrie, acolo e și pizmă și mânie și un întreg iad de tulburare.
 Thomas A. Kempis, Imitatio Christi (București: Edit. Stephanus, 1994), p. 14.  

miercuri, 11 noiembrie 2009

Poate trai omul fara Dumnezeu?

Ca sa raspund direct la aceasta intrebare, as spune clar ca nu se poate.

Vreau doar sa ilustrez acest lucru. Priveste dar la soarele de pe cer. El este luminos, dar daca nu ai nimic pus deasupra ochilor, si te uiti asa direct la soare, se prea poate sa ai probleme ulterioare la ochi. Atunci cand iti pui ochelari speciali, spre exemplu, poti sa te uiti linistit la soare pentru ca stii ca razele si lumina lui puternica nu iti va afecta ochii deloc.

Daca ar fi sa alegorizez aceste lucruri despre care am vorbit, as spune ca soarele este reprezentat de Dumnezeu, iar ochelarii sunt reprezentati de Mijlocitorul dintre om si Dumnezeu, Domnul Isus Hristos(vezi 1 Timotei 2:5).
Hristos este Mijlocitorul intre noi si Dumnezeu.

Probabil vei spune ca nu am reusit sa te conving de faptul ca omul are nevoie de Dumnezeu(oricum, oricat de mult as incerca stiu ca nu voi putea. Dar stiu pe Cineva care poate, iar Acela este Duhul Sfant), dar vreau sa iti mai spun un lucru.

Ai nevoie de soare? Au nevoie de soare plantele, vietuitoarele si oamenii de pe aceasta planeta de soare? Cu siguranta!

Doamne, avem nevoie de TINE mai mult ca niciodata. Te rog, umple-ne TU aceasta nevoie de TINE!

Stoica Timotei

Omul 'homocentric'

Dragul meu cititor, pentru ca vorbeam in articolul precedent despre faptul ca eu trebuie sa ma micsorez pentru ca Hristos sa creasca in viata mea, vreau doar foarte succint sa vorbesc despre opusul acestui lucru.

Daca ne uitam in istoria noastra si incercam sa vedem felul in care gandeau oamenii, ajungem la cunostiinta faptului ca ei credeau ca pamantul este centrul Universului, iar soarele, luna si stelele sa invart in jurul pamantului.

Acum in vremea noastra se constata o dorinta foarte puternica a-L pune pe om in centrul tuturor. Acest lucru ia in calcul jertfa Domnului nostru Isus Hristos, dar aceasta fiind doar de dragul omului, iar Duhul Sfant este un mare lucrator pentru om, cat despre Dumnezeu Tatal cel Mare si Glorios, el este vazut ca existand cu scopul de a-l face pe om fericit. Acesta este sistemul de gandire al multor oameni. De aceea, aceasta categorie de oameni am denumit-o 'homocentrica'. Oameni care cred ca omul este centrul tuturor lucrurilor.

Dragul meu, vreau sa iti spun ca un astfel de sistem este complet gresit. Psalmistul spune: "Cand privesc cerurile, lucrarea mainilor Tale, luna si stelele, pe care le-ai creat, imi zic: <>" , iar daca ne uitam in alt loc putem vedea ceea ce psalmistul David spune: "Doamne, ce este omul, ca sa iei cunostinta de el, fiul omului ca sa iei seama la el? Omul este o suflare; zilele lui sunt ca umbra care trece".

Omul, oricat de mult ar vrea, nu poate sa fie centrul Universului. El este o fiinta infima in comparatie cu Universul creat de Dumnezeu.

Si totusi, in urma acestor considerente, putem vedea dragostea lui Dumnezeu pe care o are pentru noi.
Intr-o postare mai veche am pus cateva clipuri cu privire la maretia lui Dumnezeu (How great is our GOD!). Pentru a vedea despre ce este vorba, click aici.

Probabil ca vei spune ca tu nu esti un om care isi traieste viata pe aceste principii, iar atunci inseamna ca traiesti o viata Cristocentrica; o viata care sa IL aibe pe Hristos ca si conducator.
Dragul meu, cale de mijloc nu este: fie ca esti cu Dumnezeu, fie ca esti cu cel rau. Domnul Isus a spus: "Cine nu este cu Mine, este impotriva mea."

Doamne, Te rugam sa ne ajuti sa ne rastignim firea pamanteasca, egocentrismul, 'homocentricitatea' pe care o avem, si sa traim o viata Cristocentrica!

Stoica Timotei

Ce inseamna sa nu fiu mai presus de Hristos?

Daca ne uitam in istoria din zilele cruciatilor putem vedea consemnat, pe langa multe altele, si un lucru din viata lui Godfrey de Bouillon.
Atunci cand el a intrat in Ierusalim, in urma armatei sale care era victorioase, a refuzat sa poarte coroana aceea cu care vroiau foarte mult soldatii sa il impodobeasca. El a spus un lucru foarte interesant, si anume: "De ce as purta o coroana de aur in orasul in care Domnul meu a purtat o coroana de spini?"

De aici am invatat o lectie foarte importanta. In lumea aceasta in care si Domnul meu Isus Hristos a fost dispretuit si respins de catre oameni(vezi Isaia 53:3-5, 7-9), se cade ca eu ca si crestin sa caut sa castig onoruri si laude pamantesti sau sa umblu foarte infocat dupa glorie?

Nu uitati: Ucenicul nu trebuie sa intentioneze a fi mai presus de Stapanul sau, nici slujitorul mai presus de Domnul sau.

Doamne, Te rog ajuta-ma sa ma micsorez, iar TU sa cresti in viata mea!

Mușamalizarea pacatului

Citind "Sfaturi pentru predicatori", am dat peste o ilustratie foarte frumoasa, cu un mesaj adevarat si limpede, si m-am gandit sa consemnez aceasta aici:)

Era un om intr-un oras din Anglia care a fost descoperit, avand cu el o pusca si un caine, pe cand viola domeniul unui gentilom; respectivul a spus ca el nu face altceva decat sa caute ciuperci! Puteti sa imi spuneti ce au in comun pusca si cainele cu ciupercile? In orice caz, stapanul proprietatii a atins buzunarul omului si, simtind ceva moale, l-a intrebat: "Ce este aceasta?" Cand i s-a spus ca urechile erau prea mari pentru un iepure, el a remarcat ca era doar un iepuras - dar s-a dovedit ca in buzunar era un iepure de camp frumos si durduliu. Atunci, omul a afirmat ca gasise iepurele langa niste ciuperci, dar ca intentia lui a fost sa ia doar ciupercile!

Ei bine, aceasta este o ilustratie remarcabila. De indata ce-l prinzi pe un om si incepi sa-l acuzi de pacat, el spune: "Pacat, domnule? Oh, nu! Faceam doar un lucru foarte potrivit, numai ceea ce sunt foarte indreptatit sa fac; cautam ciuperci, nu faceam braconaj!" Tu il presezi putin mai indeaproape si incerci sa-l aduci la convingerea ca a pacatuit, iar el spune: "Da, poate ca lucrul a fost mai grav, dar poate ca am gresit putin; dar a fost doar un iepure!" Cand omul nu mai poate sa nege ca este vinovat de comiterea pacatului, el spune ca a fost doar un pacat foarte mic; si mai dureaza pana sa-l faci sa admita ca pacatul este extrem de pacatos; intr-adevar, nici o putere omeneasca nu poate produce vreodata o convingere veritabila in inima unui pacatos; trebuie sa intervina lucrarea Duhului Sfant.

Ce sa fac... ASTAZI?

Pentru ca obisnuiesc ca citesc dimineata meditatii zilnice din "Samanta Buna", azi dimineata am citit o meditatie foarte frumoasa pe care as vrea sa v-o impartasesc si voua:


Fiecare zi din viata noastra este un nou cadou din partea lui Dumnezeu, de care sa ne folosim.

  • Astazi, pentru omul necredincios, este ocazia de a-si pune viata in randuiala si a accepta mantuirea in dar, pe care Dumnezeu i-o ofera prin Isus Hristos.
  • Astazi, crestine, Dumnezeu vrea sa ne vorbeasca prin Biblie, ca noi sa cunoastem mai mult voia Sa cu privire la toate lucrurile si la toate lucrarile ce ne stau in fata!
  • Astazi este o zi potrivita pentru a ne ruga, pentru a multumi Dumnezeului nostru si pentru a-i infatisa problemele noastre si ale altora.
  • Astazi putem avea incredere ca EL ne va purta, ne va conduce, ne va ajuta.
  • Astazi, Mantuitorul poate fi vazut in noi, daca redam putin din bunatatea Sa, din increderea Sa, dar si din sfintenia Sa. 
  • Astazi este un moment favorabil pentru a spune un cuvant de incurajare si de mangaiere altora, pentru a face o vizita unui prieten bolnav, pentru a ajuta un vecin in nevoie

  • Astazi este "Ziua Mantuirii" in cursul careia oricine poate veni la Mantuitorul - Izvorul datator de viata.  
Sa folosim aceasta ocazie chiar  ASTAZI

luni, 9 noiembrie 2009

Eu sunt vinovatul?

Dragul meu, in urma cu ceva timp m-am confruntat cu aceste intrebari(intrebari pe care as vrea sa ti le adresez si tie): „Oare din cauza mea țara este in starea in care este ea?” „Oare din cauza mea este atata coruptie?” „Oare din cauza mea conducatorii tarii mele nu pot sa o conduca bine?” „Oare din cauza mea Dumnezeu nu binecuvanteaza tara mea?”

De ce aceste intrebari? Da-mi voie sa citez doua versete din Scriptura, dupa care sa mai pun cateva intrebari:

1 Timotei 2:1-2 : " Va indemn dar, inainte de toate, sa faceti rugaciuni, cerei, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii, pentru imparati si pentru toti cei ce sunt inaltati in dregatorii [de ce?], ca sa putem duce o viata pasnica si linistita, cu toata evlavia si cu toata cinstea."

Cat la suta din motivele de rugaciunile mele pe care le adresez catre Dumnezeu sunt si pentru Presedinte, parlamentari, ministri, primari, prefecti - pentru cei care ne conduc tara?

Probabil te intrebi acum: "De ce sa fac astfel de rugaciuni? De ce sa ma rog si pentru ei?"

Dragul meu, te invit sa mai citesti odata versetele din 1 Timotei 2, iar mai apoi sa iti adresez urmatoarea intrebare: "Vrei sa traiesti "o viata pasnica si linistita, cu toata evlavia si cu toata cinstea"?

SOLUTIA: ROAGA-TE CU FOC/INFLACARARE PENTRU CEI CARE NE CONDUC TARA!

Daca vei face asta, Dumnezeu nu va ezita sa implineasca promisiunea Sa din 2 Cronici 7:14, care spune astfel: " Daca poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga si va cauta fata mea si se va abate de la caile lui rele, il voi asculta din ceruri, ii voi ierta pacatul si-i VOI TAMADUI TARA"

Cum as putea sa inchei acest articol, decat sa spun ceea ce si apostolul Pavel a scris in prima epistola catre Timotei, in capitolul 4 vers 17: "A imparatului vesniciilor, a nemuritorului, nevazutului si singurului Dumnezeu sa fie cinstea si slava in vecii vecilor! Amin."

Doamne ajuta! Doamne da izbanda!

Stoica Timotei

Care sunt caracteristicile omului de care se foloseste Dumnezeu?

1. Omul de care se folosește Dumnezeu adoptă pentru viața lui același obiectiv, aceleași principii pe care Dumnezeu le prezintă în Cuvântul Său(în Biblie).
2. Omul de care se folosește Dumnezeu este dispus să plătească orice preț pentru ca voia lui Dumnezeu să fie dusă la îndeplinire în viața lui.
3. Omul de care se folosește Dumnezeu iubește Cuvântul lui Dumnezeu(Biblia).
4. Omul de care se folosește Dumnezeu este gata să slujească.
5. Omul de care se folosește Dumnezeu nu se încrede în sine.
6. Omul de care se foloseșe Dumnezeu nu este independent.
7. Omul de care se folosește Dumnezeu iubește oamenii.
8. Omul de care se folosește Dumnezeu nu își permite să fie prins în cursa amărăciunii.
9. Omul de care se folosește Dumnezeu a învățat să își disciplineze viața.

Acestea sunt doar câteva gânduri cu privire la Omul de care se folosește Dumnezeu. Dacă dorești să aflii mai multe cu privire la aceste caracteristici ale unui astfel de om, vezi Walter A. Henrichsen, Ucenicii se fac, nu se nasc.

Te regăsești în aceste lucruri? Ești caracterizat de astfel de lucruri?

Dumnezeu sa ne ajute pe fiecare să fim oamenii de care EL să se poată folosi!

Stoica Timotei

miercuri, 4 noiembrie 2009

Poftele deșarte


1. Când omul poftește după lucruri deșare neliniștea îi cuprinde inima și se tulbură înăuntrul său. Cei săraci și cei smeriți cu duhul au în ei înșiși un izvor nesecat de pace. Cel mândru și cel zgârcit nu sunt niciodată mulțumiți. Cine nu este mort față de poftele sale, este lesne ispitit și lesne biruit de cel mai mic lucru. Cel slab la suflet, rob trupului și pornirilor firii pământești, greu poate scăpa de lanțurile poftelor lumești. De aceea se întristează când are să se înfrâneze de la ceea ce-i place și se mânie când cineva îl împiedică de la împlinirea poftelor lui.

2. Dar de îndată ce a primit ceea ce a poftit, vine mustrarea de cuget, pentru că s-a lăsat în voia poftei sale, care nu-i aduce pacea pe care o căuta. Nu slujind ca un rob patimilor tale, ci luptându-te împotriva lor ca un viteaz, afli adevărata pace a inimii. Nu este pace în inima omului robit de patimi, nici în cel ce o caută în lucrurile din afară, ci în omul care trăiește după îndemnurile Duhului și nu lasă să se stingă focul sfânt din vatra inimii lui.
 Thomas A. Kempis, Imitatio Christi (București: Edit. Stephanus, 1994), p. 13. 

"Faceti ce va spune Sfanta Fecioara Maria"

Citind Sfaturi pentru Predicatori, raman pur si simplu impresionat sa vad ce carte plina de intelepciune este aceasta. Privind la predicarea in public, am citit si o intamplare din viata lui Gideon Ouseley.

El a vrut sa tina o predica pe scarile de piatra ale halei din Enniscorthy, dar a intampinat o gloata agitata de irlandezi. Dupa o rugaciune pe care a facut-o in gand, a inceput sa cante tare. In timp ce canta, oamenii au inceput deja sa fie destul de zgomotosi. Dupa o alta rugaciune scurta pe care a facut-o in gand, cand se pregatea sa vorbeasca, deja unii oameni au inceput sa arunce in el cu rosii, ridichi, cartofi etc...

Bulversat cum era, a intrebat pe cei prezenti daca vor cu adevarat sa il asculte, iar ei au raspuns negativ. Dupa alte cateva incercari de a vorbi multimii el le-a spus ca vrea sa le spuna ceva foarte important pentru ei si i-a asigurat ca o sa le placa ceea ce avea el de spus. I-a asigurat ca o sa le vorbeasca despre "Fecioara cea Binecuvantata". Cand au auzit ei despre ce vroia el s vorbeasca, au facut liniste si l-au lasat sa spuna ceea ce avea de spus. A inceput sa le istoriseasca minunea facuta de Domnul Isus Hristos la nunta din Cana. El le-a spus cuvintele mamei Domnului Isus rostite acolo:"Sa faceti orice va va zice!"
 Trebuiau, astfel, sa faca ceea ce Domnul Isus spune. Domnul Isus le-a spus ce aveau sa faca pentru ca El sa poata infaptui minunea, iar ei au facut.


Dupa ce a spus ceea ce trebuie oamenii sa faca(sa asculte de Cuvintele Domnului Isus), el a incheiat astfel: "Daca un om nu este nascut din apa si din Duh, nu poate intra in Imparatia lui Dumnezeu" si "Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa ma urmeze"


TU DE CINE DORESTI SA ASCULTI?


Stoica Timotei

Fariseu modern?

Un invatator la scoala duminicala a vorbit despre fariseii din vremea Domnului Isus. A descris felul in care traiau fariseii, ceea ce ei faceau, orgoliul si mandria lor.

La sfarsitul studiului a avut o rugaciune destul de interesanta, dar foarte profunda: "Doamne, Iti multumesc ca noi nu suntem ca si fariseii despre care am invatat astazi!"

Razi cat poti, dar nu prea mult ca nu cumva prin rasul tau sa te asemeni cu un fariseu care ar gandi ca nu este ca si acest invatator de scoala duminicala:)

Inspirat din "Biblia ca Literatura"

Stoica Timotei

Inocență pierdută foarte repede într-o lume decăzută

04 Noiembrie

-„Atunci li s-au deschis ochii la amîndoi; au cunoscut ca erau goi, au cusut laolalta frunze de smochin si si-au facut sorturi din ele.” Geneza 3:7-



Unul dintre efectele intrarii pacatului în lume este rusinea. Înainte ca Adam si Eva sa pacatuiasca, traiau în curatenie si nevinovatie, fara a exista cea mai mica urma de rusine în viata lor. Însa, atunci cînd au pacatuit, si-au pierdut inocenta.

S-au simtit rusinati atunci cînd au devenit constienti de starea lor.

Cu totii ne nastem cu acest simt al inocentei. Din pacate, copiii îsi pierd inocenta mult prea repede astazi. De aceea, ei cresc foarte repede si sînt bombardati din toate partile cu lucruri nepotrivite pentru vîrsta lor.

Si chiar daca ne luptam din greu sa îi ferim pe copiii nostri de toate aceste influente, nu putem face prea multe lucruri. Pierderea inocentei la o vîrsta tot mai frageda este un lucru inevitabil în lumea cazuta în care cu totii traim.

Sînt însa multe lucruri pe care le poti face pentru a-ti ajuta copilul sa ramîna lînga Dumnezeu. Unul din aceste lucruri este hotarîrea de a-i prezenta în mod concret rezultatele pacatului. Învata-i pe copiii tai ca pacatul atrage dupa sine, rusine. Explica-le ca plata pacatului este un pret mai mare decît ar vrea ei sa plateasca, ca sînt purtati spre situatii în care nu le-ar placea sa se afle si ca sînt tinuti acolo pentru un timp mai îndelungat decît se asteapta ei.

Pacatul atrage vina, rusinea si durerea. Pacatul promite placeri, dar aduce durere. Promite viata, dar ofera moarte.

Se poate ca atunci cînd lupti pentru pastrarea inocentei sa simti ca te lupti cu morile de vînt. Astazi te îndemn sa nu te simti descurajat, pentru ca lucrul acesta nu este adevarat. Lupta cu tot ceea ce ai pentru copiii tai, si mai important, învata-i consecintele pacatului.



ÎNVATA-TI COPIII CA PACATUL ATRAGE DUPA SINE VINA, RUSINE SI DURERE … SI CA PLATA PE CARE O CERE PACATUL ESTE MULT MAI MARE DECÎT SÎNT EI DISPUSI SA PLATEASCA..


Pentru a vedea mai multe meditații, pentru a putea să primești astfel de meditații săptămânal, dai click aici și te abonezi la meditații.


Stoica Timotei

marți, 3 noiembrie 2009

Paul Washer – Dumnezeu si omul de stiinta

In urma cu putin timp am auzit pe un coleg citind de pe un blog o ilustratie foarte frumoasa care mi-a placut in mod deosebit. L-am rugat sa imi trimita si mie linkul si am citit-o si eu. Mi-a placut si imi place foarte mult. Sper sa va placa si voua:)
” Un om de stiinta se duce la Dumnezeu si ii zice: “Doamne, nu mai avem nevoie de Tine. Putem face orice poti sa faci si Tu, si, pur si simplu nu mai avem nevoie de un Dumnezeu care sa guverneze universul.”
Dumnezeu se uita la el si zice : “Ok, plec. Dar dupa un test!”
Omul de stiinta zice “Ok!”
Dumnezeu zice: “Tu creezi viata, si Eu creez viata. Daca tu poti crea viata asa cum creez Eu viata, atunci Eu o sa plec!”
Omul de stiinta spune: “Nicio problema!” Se apleaca si ia de jos o mana de pamant, ca sa-l duca la laborator, la care Dumnezeu spune: “Nu, nu, nu… foloseste-ti pamantul tau; acela e al Meu!” “

Pentru mai multe informatii si pentru a vizualiza intreaga predica de unde este luata aceasta ilustratie, vezi sursa.

Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Cum să citeşti Sfânta Scriptură

1. Adevăr trebuie să cautăm în Sfânta Scriptură; adevăr, nu vorbire frumoasă. Să citim Sfânta Scriptură în duhul în care a fost scrisă. În Scriptură caută mai degrabă lucrurile de folos spre mântuire decât vorbire meşteşugită. Citeşte cărţile ei sfinte şi fără o vorbire meşteşugită, dar pline de ungerea Duhului, cu aceeaşi plăcere ca şi cele adânci şi frumoase. Nu te gândi la vaza scriitorului şi nu te îngriji dacă învăţaţii îl numără în rândul lor sau nu, ci numai dragostea pentru adevăr să te îndemne la citire. Nu cerceta cine a spus cutare sau cutare lucru, ci ceea ce a spus.

2. Oamenii trec, dar adevărul Domnului rămâne în veac. Şi Domnul ne vorbeşte în diferite chipuri fără să caute la faţă. Ceea ce ne împiedică adesea în citirea Scripturii este curiozitatea noastră, când voim să pătrundem şi să pricepem şi lucruri peste care ar trebui deocamdată să trecem. Dacă voieşti să citeşti cu folos, citeşte cu smerenie, simplitate şi credinţă; iar deşertăciunea de a trece drept un mare cărturar să nu te amăgească niciodată. Întreabă bucuros şi ascultă în tăcere învăţăturile oamenilor sfinţi; şi să-ţi placă şi pildele bătrânilor, căci ele, fiind o îmbrăcăminte a adevărului, nu degeaba au fost date.
 Thomas A. Kempis, Imitatio Christi (București: Edit. Stephanus, 1994), pp. 12-13.

Neascultarea de părinți are consecințe grave[2]

Dragul meu cititor, din nou am hotărât să mai caut în memorie o amintire pe care să o împărtăşesc du voi. Am întârzat din cauza câtorva motive postarea acestui articol.

Această întâmplare s-a petrecut la aproximativ un an distanţă faţă de aceea scrisă în postarea [1].

Înainte să am acel accident, pe drumul de întoarcere de la şcoală spre casă, cred că Dumnezeu mi-a trimis un semn în vederea a ceea ce mi se va întâmpla. Cred că eram în clasa a treia când s-a întâmplat acest accident.

Veneam de la şcoală împreună cu fratele meu Toma şi cu o verişoară care este şi vecină cu noi. La un moment dat ei se mută pe partea dreaptă a drumului, iar eu rămân tot pe partea stângă. Vrând să trec pe partea lor, nu mă asigur în legătură cu siguranţa faptului că nu este vreo maşină care ar putea da peste mine. O maşină cu o oarecare viteză se apropia spre mine, dar eu nu am observat-o. Dumnezeu mi-a arătat atunci că EL este cel ce îmi poartă de grijă şi orice mi s-ar întâmpla, eu sunt în Mâna LUI. Maşina aceea a oprit brusc şi s-a oprit doar la câteva centimetri distanţă de mine.
Nu ştiam faptul că aceasta era doar o avertizare la ceea ce avea să mi se întâmple puţin mai târziu. Speriat am continuat drumul spre casă.

Ajuns acasă, m-am schimbat în hainele de lucru(după ce am mâncat) şi am început să muncesc şi eu câte ceva... trebuie să recunosc că nu prea multe pentru că nu îmi prea plăcea munca.
Pentru că tatăl meu îmi interzise să fac un lucru, eu parcă tot mai mult eram atras de acel lucru. Fiindcă noi obişnuiam ca toamna şi iarna cocenii(hrană furajeră pentru animale) să o tăiem, pentru ca astfel să poată fi mâncată de animale, eu îmi doream foarte mult să merg şi eu în faţa circularului(motor de tăiat lemne) să tai coceni, deşi tatăl meu îmi interzise acest lucru.
În această zi tatăl meu era plecat la lucru, iar unchiul meu(fratele vitreg al tatălui meu) era pe acasă şi tăia coceni. Am insistat de el să mă lase să tai şi eu coceni, până ce a cedat insistenţelor mele. Am început să tai coceni, bucuros că în sfârşit pot face acest lucru:). Fiindcă nu eram atent, din greşeală mi-am pus mâna dreaptă în dreptul pânzei de motor(lamei), iar degetul mijlociu al mânei drepte era chiar în bătaia ei. La un moment dat văd sânge pe o frunză şi m-am foarte tare. Imediat mi-am tras mâinile de acolo şi am văzut că din mâna dreaptă izvora sângele. Totodată, am putut observa că nodul degetului era tăiat şi puteam vedea oasele despicate de lamă. Speriat am început să plâng şi mama, care era în casă, a ieşit imediat afară speriată de zmiorcăielile mele. Am fost dus la dispensarul comunei de unde a fost chemată o salvare care m-a dus de urgenţă la spital. Am fost operat, iar acum mai am încă semnul de la tăierea aceasta, iar degetul nu îl mai pot folosi prea mult.

Cam atât am avut de spus despre această amintire. Am învăţat câteva lucruri din această experienţă. Doar unul îl voi spune, şi anume că toate lucrurile Dumnezeu le are în control şi EL îmi poartă de grijă.
Doresc să mă încred mai mult în El, indiferent de circumstanţe.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Stoica Timotei

luni, 2 noiembrie 2009

Fii cu băgare de seamă în tot ce faci

1. Nu crede orice vorbă şi nu da crezare oricărui duh, ci cercetează toate lucrurile cu băgare de seamă şi cu răbdare; căci, vai, ne place a crede şi a vorbi de alţii mai de grabă de rău decât de bine: atât de slabi suntem. Nu tot aşa este însă cu oamenii desăvârşiţi: ei nu cred pe oricine şi orice, căci ştiu bine cât de pornită spre rău este firea pământească şi cât este de nechibzuită la vorbă.
2. A nu fi pripit în lucrurile tale şi a nu fi şovăielnic în părerile tale este o mare înţelepciune. Înţelepciune este iarăşi a nu crede tot ce spun oamenii şi a nu duce îndată la urechile altora cele auzite sau crezute. Sfătuieşte-te cu omul înţelept şi curat la suflet şi lasă-te mai bine condus de unul mai bun decât tine, decât să te iei după capul tău. Viaţa curată face pe om înţelept după voia lui Dumnezeu şi încercat în multe lucruri. Cu cât vei fi mai smerit şi mai supus lui Dumnezeu, cu atât vei avea mai multă înţelepciune şi mai multă pace.
Thomas A. Kempis, Imitatio Christi (București: Edit. Stephanus, 1994), p. 12.

duminică, 1 noiembrie 2009

Intelept in lucrurile bune si prost in cele rele?

Romani 16:9 - "Cât despre voi, ascultarea voastră este cunoscută de toţi. Mă bucur, dar, de voi şi doresc să fiţi înţelepţi în ce priveşte binele, şi proşti în ce priveşte răul."

Dragul meu cititor, vreau sa iti spun ca o mare perioada de timp m-am confruntat cu aceasta intrebare: "Ce inseamna sa fiu intelept in ceea ce priveste binele si prost in ceea ce priveste raul?" ... pana intr-o zi cand, intr-una din predicile pe care le ascultam(cred ca era o predica a fratelui Valentin Popovici) am auzit o ilustratie care mi-a raspuns la aceasta intrebare tocmai atunci cand aveam nevoie.


Ruth Gramm in Anglia a fost la o masa a demnitarilor si a apucat sa stea langa un ofiter din politia britanica si a aflat ca acesta conducea departamentul de bancnote false. Ea, pentru a intra in discutie cu acest distins politist ii spune cu respect:"Domnule, cred ca dumneavoastra cunoasteti toate bancnotele false care exista in aceasta tara pentru ca intotdeauna le depistati cu o foarte mare usuratate." Dupa aceste cuvinte, barbatul, si el politicos, ii raspunde: "Doamna, eu nu cunosc decat o singura bancnota, si aceea este lira sterlina... dar o cunosc foarte bine. Cunosc lira sterlina si atunci cand vad o alta bancnota imediat imi dau seama ca este falsa."


Cunoasteti lucrurile cele bune. Cunoasteti Cuvantul lui Dumnezeu, pentru ca mai apoi sa puteti descoperi lucrurile cele rele.


Doamne, Te rog, da-ne aceasta intelepciune in lucrurile bune!


Stoica Timotei

Cum sa raspunzi intelept ispitei?


Cum sa raspunzi intelept ispitei?

1.Concentreaza-te pe intreg tablou.
2.Reclama promisiunea din 1Corinteni 10:13
3.Bazeaza-te pe puterea Duhului Sfant
4.Seteaza-ti mintea la lucrurile de sus
5.Identifica zonele de slabiciune
6.Recunoaste timpul in care ispita e frecventa
7.Construieste-ti apararea prin Cuvantul lui Dumnezeu

Evrei 13:1 si Dumnezeu o Evrei 13:21


Acest subiect a fost doar unul din cele dezbatute in tabara. Principiile acestea sunt doar pe scurt ceea ce am invatat cu privire la acest subiect. Schita aceasta a fost preluata si notata de catre Daiana Sargan, iar eu am hotarat sa o postez pe blog pentru a face publice aceste principii care, cred eu, sunt foarte interesante:D


Fiti binecuvantati!


Stoica Timotei


Nunta Crevedia, 01.11.2009




Astăzi, 01.11.2009, la Biserica Creștină Baptistă din Crevedia a avut loc un serviciu religios de nuntă. Doi tineri(Ionuț și Vicky) au hotărât să își unească sufletele astăzi, pentru totdeauna și au făcut aceasta în mod public, în Biserică și la Primăria satului Crevedia.

Doresc ca Dumnezeu să le binecuvânteze căsnicia și EL sa fie centrul vieții lor!

Stoica Timotei

În școala adevărului

1. Ferice de omul căruia adevărul i se descoperă așa cum este, iar nu prin asemănări(imagini) care se șterg și prin cuvinte care se pierd. Mintea noastră adesea ne înșală, și simțurile noastre n-ajung departe. De ce folos este să ne batem capul cu lucruri ascunse și întunecoase, pentru care, la judecată, nu vom fi osândiți că nu le-am luat în seamă. Este o mare nebunie să lăsăm la o parte lucrurile folositoare sau chiar neapărat necesare, pentru ca să ne ocupăm de lucruri nefolositoare sau poate chiar păgubitoare, numai din curiozitate deșartă. Aceasta înseamnă a avea ochi și a nu vedea.
2. Si ce ne pasă nouă de feluritele chipuri cum sunt judecate lucrurile. Cel căruia îi vorbește Veșnicul Cuvânt, scapă de mulțimea părerilor omenești. Toate vin de la acest Cuvânt, toate ne vorbesc de acest Cuvânt; și Cuvântul acesta este Cuvântul care era de la început și care ne vorbește acum. Fără acest Cuvânt, nu ajungi la o pricepere lămurită și la o judecată dreaptă. Cine îl află în toate și pe toate le readuce la el, poate fi statornic cu inima și poate avea pace cu Dumnezeu. O, Veșnicule Adevăr, fă-mă una cu Tine în veșnica iubire! Adeseori inima mi se îngreuiază de câte citesc și aud; în Tine însă găsesc tot ce-mi dorește sufletul. Tacă învățații toți, tacă făpturile toate înaintea Feței Tale; Tu singur să-mi vorbești!
3. Cu cât mai mult se concentrează cineva asupra lucrurilor fundamentale și cu cât este mai sincer, cu atât mai multe și mai înalte lucruri va înțelege, căci atunci lumina înțelegerii îi vine de sus. Sufletul curat, simplu și statornic nu se risipește(împrăștie) nici chiar în mijlocul multelor treburi de care e plină viața, pentru că în afară face toate spre slava lui Dumnezeu, iar înăuntru se silește să scape de dorințele care vin din iubirea de sine(egoism). Ce te împiedică și te tulbură mai mult dacă nu pornirile nestăpânite ale inimii tale? Omul bun și predat lui Dumnezeu își rânduiește mai întâi înăuntru tot ce are de făcut în afară. Și în tot ce face, nu se lasă dus de pornirile păcătoase , ci supune acele porniri legii minții sănătoase. Care luptă este mai înverșunată dacă nu a aceluia care vrea să biruie pornirile rele ale inimii sale? Și silința noastră de căpetenie ar trebui să fie să ne biruim pe noi înșine, din zi în zi să facem un pas înainte pe calea desăvârșirii.
4. În viața aceasta, toată desăvârșirea își are nedesăvârșirea ei; toată cunoștința își are întunecimea ei. Smerita cunoaștere de sine este calea care te duce la Dumnezeu mai sigur decât cea mai adâncă străbatere în știință. Spunând aceasta, nu tăgăduiesc folosul științei, nici nu disprețuiesc simpla cunoaștere a oricărui lucru, căci ea este bună în sine și e de la Dumnezeu lăsată; dar un cuget curat și o viață sfântă sunt mai de preț decât orice știință și cunoștință. Deoarece majoritatea oamenilor caută mai degrabă să-și îmbogățească cunoștințele decât să ducă o viață curată, de aceea rătăcesc adeseori și aduc puțin rod sau n-aduc nici un rod.
5. De și-ar da oamenii tot atâta silință la stârpirea păcatelor pe de o parte, și la sădirea virtuților pe de alta, câtă silință își dau la născocirea întrebărilor, cred că n-ar fi atâta nedreptate pe lume și atâtea rele în popor. În ziua judecății, nu ne va întreba nimeni ce am citit, ci ce am făcut, nici dacă am vorbit frumos, ci dacă am trăit o viață curată. Spune-mi unde sunt toți acei domni mari și învățați pe care i-ai cunoscut când erau în viață și se făleau cu știința lor? Alții șed acum pe scaunele lor și nu știu dacă se mai gândesc la ei. Cât erau în viață, erau socotiți a fi cineva, dar acum sunt dați uitării.
6. O, cât de repede trece slava lumii acesteia! Dacă ar fi fost potrivită viața lor cu cunoștiința lor, atunci ceea ce au citit și au știut a fost în adevăr bine citit și bine știut. Câți se pierd însă prin deșarta știință a veacului acestuia, pentru că nu le pasă de voia lui Dumnezeu! Și pentru că le place mai mult să treacă drept oameni mari și lăudați decât niște oameni smeriți la suflet, de aceea se pierd prin însăși deșertăciunea lor. Mare cu adevărat este acela care este mic în ochii săi și toată culmea cinstei omenești ca pe o nimica o socotește. Înțelept cu adevărat este acela care privește pe Cristos. Și învățat cu adevărat este acela care se leapădă de voia sa, ca să facă numai voia lui Dumnezeu.
Thomas A. Kempis, Imitatio Christi (București: Edit. Stephanus, 1994), pp.  9-11.

vineri, 30 octombrie 2009

Nu te crede că ești cine știe ce om însemnat

1. Orice om are din fire dorința să știe cât mai multe; dar de ce folos este știința fără temere de Dumnezeu? Într-adevăr, un țăran smerit, care slujește lui Dumnezeu, este mai bun decât un filozof mândru, care urmărește cursul stelelor pe cer, dar de sufletul său nu se îngrijește. Cine se cunoaște bine pe sine, nu se socotește om însemnat, ci este mic în ochii săi și n-are plăcere să-l laude alții. Dacă aș ști toate cât sunt în lume, și numai una îmi lipsește: dragostea, de ce folos mi-ar fi înaintea lui Dumnezeu, care mă va judeca după faptele mele?
2. Potolește-ți deci dorința de a ști, căci multă risipă de puteri și de multă înșelăciune este însoțită această dorință. Cei ce știu multe, vor să și pară că știu multe și le place ca oamenii să-i numească învățați. Sunt în lume multe lucruri a căror cunoștință aduce sufletului puțin folos sau nu-i aduc nici unul. A ne ocupa cu lucruri care nu slujesc spre mântuire, este o nebunie. Vorbăria goală nu potolește foamea sufletului, dar o viață curată înviorează sufletul; și un cuget bun ne dă o mare încredere în Dumnezeu.
3. Cu cât știi mai multe, cu atât vei fi mai aspru judecat, dacă viața ta nu a fost cu atât mai sfântă. Nu te făli deci cu arta sau cu știința ta, ci mai degrabă teme-te de cunoștința ce ți s-a dat. Iar dacă ți se pare că știi multe lucruri și le înțelegi bine, gândește-te că sunt și mai multe pe care nu le știi. Nu te îngâmfa deci, ci mai bine recunoaște-ți neștiința. Cum poți să te socotești mai pe sus decât altul, când sunt atâția mai învățați și mai iscusiți decât tine? Vrei să înveți și să știi ceva cu folos? Învață-te să trăiești necunoscut și să nu te crezi cine știe ce om mare.
4. Cea mai înaltă știință și cea mai folositoare învățătură este să te cunoști pe tine însuți și să n-ai gânduri înalte despre tine. A te socoti nimic pe tine însuți și a socoti pe alții totdeauna mai buni și mai pe sus de tine însuți, aceasta este o mare înțelepciune și o mare desăvârșire. Chiar dacă ai vedea pe altul păcătuind pe față sau făcând o mare fărădelege, tot n-ar trebui să te socotești mai bun decât el; căci nu știi câtă vreme vei rămânea stăruitor în bine. Toți suntem slabi, dar mai slab decât pe tine însuți să nu socotești pe nimeni.
Thomas A. Kempis, Imitatio Christi (București: Edit. Stephanus, 1994), pp. 8-9.

Chemarea la pocăință(schiță de predică)

Text: Faptele Apostolilor 17:16-34

Subiect: Chemarea la pocăință

1. Este făcută de Dumnezeu(vs.30)
         - Creatorul lumii(vs.24)
         - Dătătorul de viață(vs.25)
         - Creatorul omului(vs.26)
         - Suveran peste toată creația Sa(vs.26-27)

2. Este făcută tuturor oamenilor(vs.30)
          - Celor care nu Îl înțeleg(vs.19)
          - Celor care nu Îl înțeleg și doresc să Îl înțeleagă(vs.19,34)
          - Celor care nu Îl înțeleg și nu doresc să Îl înțeleagă(vs.32)

3. Este făcută din cauza faptului că există o zi a judecății unde:
          - Va judeca cu dreptate(vs.31)
          - Cei care nu au vrut să creadă vor fi aruncați în iazul de foc
          - Cei care au crezut în El și s-au pocăit, se vor bucura alături de El o veșnicie întreagă

Încheiere: Tu din ce categorie faci parte?


Stoica Timotei

Neascultarea de părinți are consecințe grave[1]


Probabil titlul acestui articol poate părea ridicol, sau chiar înfricoșător. Din partea mea, ai libertatea să îl comentezi așa cum crezi de cuviință.

Efeseni 6:1: „Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci este drept.”

Pentru că am promis că voi încerca să intru în amintirile mele, astăzi mai doresc să postez una din ele. Aceasta este o amintire putin mai trista(adică este o întâmplare doreroasă, dar care nu se mai resimte acum). O experiență pe care am avut-o la vârsta de 8 ani și din care am putut învăța adesea foarte multe lucruri. Doar două învățături din această experiență le voi subscrie:
1. Mare este Dumnezeu
2. Ascultarea de părinți te ferește de multe pericole

Pentru că nu toți mă cunoașteți, vreau să vă spun că sunt dintr-o localitate de lânga Sibiu(de la țară). În urmă cu mai mulți ani, într-o toamnă, am fost la cules de porumb. Nu te poți aștepta de la un copil de 8 ani să lucre mult, dar mergeam și eu în câmp și mai mult decât ajutam, încurcam. Acest lucru l-am văzut și seara. Pentru că iarna părea să vină mai repede, porumbul a fost cules tot cu frunze, urmând ca acasă să fie curățit de frunze. Seara eram și eu prezent în locul unde desfăceam porumbul de frunze(în șură). Fiindcă sacul de frunze s-a umplut și trebuia urcat și golit pe alaș(locul dintre cele două șopruri, unde sunt puse câteva scânduri pentru ca pe ele să se mai poată depozita anumite lucruri, cum ar fi: fân, otavă etc. ... dar noi depozitam acolo frunzele de la porumb) și nu avea nimeni să îl golească, m-am oferit eu să îl urc, deși mi se interzise lucrul acesta de către tatăl meu pentru că era riscul să cad. Am așteptat ca tatăl meu să plece și eu să pot urca sacul de frunze. După ce a ieșit din șură, am luat sacul în spinare și am urcat cu el pe alaș. Spre bucuria mea, nu s-a întâmplat nimic grav. Când am urcat pe alaș am văzut că tatăl meu se întorsese în șură, iar eu, de bucuria pe care o aveam că am reușit să urc sacul de frunze, fac câțiva pași în față(pe alaș) pentru a striga la el și a-i spune că am reușit. Singurul cuvânt pe care am apucat să îl spun a fost „am...”, după care am căzut(o înălțime de aproximativ 5 metri). Am căzut pe brațul drept și, în urma șocului, clavicula de la umăr mi s-a desprins.


Aceasta este experiența pe care am avut-o. Totuși, am omis să spun un mic amănunt. Și aici am văzut măreția lui Dumnezeu. Dedesuptul alașului era căruciorul cu care aduceam porumbul, gol. Fiindcă am alunecat pe spate, ar fi trebuit să cad pe el(astfel aș fi părăsit această lume), dar mâna lui Dumnezeu m-a împins vreo 2 metri în față și am căzut pe o grămadă de frunze care, la rândul ei, trebuia urcată pe alaș.

Mare este Dumnezeu!

Îi sunt recunoscător pentru purtarea LUI de grijă pe care o are pentru mine, dar vreau ca nu doar la nivelul vorbelor să Îi mulțumesc, ci să Îi mulțumesc prin trăirea mea.

Doamne, ajută-mă!

Stoica Timotei

Urmează pe Cristos și leapădă deșertăciunile lumii

1. „Cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric” zice Domnul. Prin aceste cuvinte, Domnul Isus ne îndeamnă să trăim după pilda pe care ne-a dat-o El dacă voim să ne luminăm cu adevărat și să scăpăm de orice orbire a inimii. De aceea cea mai mare grijă a noastră să fie a cugeta la viața Domnului noastru Isus Cristos.
2. Învățătura Lui întrece toate învățăturile sfinților. Cine are Duhul lui Dumnezeu, află în ea mana ascunsă. Mulți aud cuvintele Lui, dar prea puțini se trezesc din amorțeala lor, pentru că nu au Duhul lui Cristos. Cine vrea să înțeleagă cuvintele Lui și să găsească în ele dulceață trebuie să-și dea toată silința să-și îndrepte viața după viața lui Cristos.
3. Ce folos este să vorbească cineva adânc despre Sfânta Treime, dacă-i lipsește smerenia, fără de care nu poate să placă Sfintei Treimi? Adevărat, nu vorbele mari fac pe cineva drept și sfânt, ci viața curată; ea ne face plăcuți înaintea lui Dumnezeu. Mai bine aș vrea să am pocăință în inimă decât să mă străduiesc a explica ce este pocăința. Dacă ai ști pe dinafară toată Biblia și tot ce au de spus înțelepții de pe pământ dar îți lipsește dragostea lui Dumnezeu și harul lui, la ce ți-ar mai folosi? „Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni”, afară doar de a iubi pe Dumnezeu și a-I sluji Lui. Cea mai mare înțelepciune este să lași și să cauți împărăția cerurilor.
4. Deșertăciune este să umbli după bogății trecătoare și să-ți pui nădejdea în ele. Deșertăciune este să cauți onoruri și dregătorii înalte și să dorești lucruri care mai târziu vor aduce grele pedepse. Deșertăciune este să dorești o viață lungă, dar de o viață curată să nu te îngrijești. Deșertăciune este să nu te gândești. Deșertăciune este să n-ai în vedere decât viața asta de acum, iar la cea viitoare să nu te gândești. Deșertăciune este să-ți lipești inima de cele ce trec iute ca fumul, iar locul unde este bucuria veșnică să nu te grăbești.
5. Adu-ți aminte cât mai des aminte de vorba înțeleptului care zice că ochiul nu se satură privind și urechea nu obosește auzind. Învață deci să-ți dezlipești inima de bunurile văzute și s-o înalți la cele nevăzute. Căci cei ce umblă după poftele lor, își întinează cugetul și pierd harul lui Dumnezeu.
Thomas A. Kempis, Imitatio Christi (București: Edit. Stephanus, 1994), pp. 7-8.

joi, 29 octombrie 2009

Hrană dătătoare de putere într-un vas murdar?



Dragul meu, nu cumva acest lucru  este un paradox ciudat?

În urmă cu câteva minute, Dumnezeu mi-a dat următoarele gânduri pe care vreau să le subscriu în acest articol.

Ca și slujitor al lui Dumnezeu(și aici aș aminti: pastor, predicator, evanghelist, misionar, cântăreț creștin, lider de tineret, învățător/învățătoare de copii... și lista ar putea continua) care vorbesc despre EL altora, nesocotesc eu Sfințenia și Puterea lui Dumnezeu?

Dumnezeu a spus: „Cuvântul Meu nu se va întoarce fără rod la Mine” și totuși, în urma lucrării noastre nu vedem nici un semn de confirmare al acestui lucru.

Oare Cuvântul lui Dumnezeu să nu mai aibă aceeași autoritate și aceeași putere și astăzi așa cum o avea și în vechime?
Oare Dumnezeu să se fi răzgândit în ceea ce a spus?
NICIDECUM!
Nu cumva sunt eu un vas murdar? 
Nu cumva datorită necurăției din viața mea este împiedicată puterea lui Dumnezeu să se arate?
Nu cumva datorită faptului că nu sunt devotat lui Dumnezeu în totalitate și că nu mă las condus de EL, vremea secerișului văbovește să apară?

Dragul meu, eu sunt chemat să fiu un vas de cinste, un vas curat de care Dumnezeu să se poată folosi. Dar dacă eu nu sunt așa cum Dumnezeu mă vrea să fiu nu voi putea niciodată să Îl proclam și să Îl vestesc pe Dumnezeu cu putere.

Doresc ca Dumnezeu să ne cerceteze pe fiecare dintre noi și să ne dea puterea de a fi sfinți(curați) pentru ca, astfel, El să se poată folosi de noi.

Stoica Timotei

Omul - o carte plina de taine



 Citind "Sfaturi pentru predicatori", o carte scrisă de Charles Haddon Spurgeon, rămân plăcut impresionat şi surprins de înţelepciunea pe care o găsesc în cuvintele scrise. 
 
 La pagina 175 este un paragraf care îmi place foarte mult şi care aş vrea să îl citez în acest articol. Este vorba despre ceea ce este omul(unde poate găsi omul înţelepciune). Iată ce spune el:
 
     "... studiază-te pe te însuţi. Tu eşti o carte plină de taine, din care nici pe departe n-ai citit tot şi poate chiar mai nimic. Dacă ţi se pare că te cunoşti temeinic, te înşeli, căci cartea cea mai grea de priceput este propria ta inimă. Spuneam zilele trecute unuia plin de îndoieli, care se agită ca într-un labirint: "Nu te înţeleg, dar nu mă miră această pentru că nu mă mai înţeleg nici pe mine însumi!" Observă învârtiturile şi întortochelile şi curiozităţile minţii tale, şi experienţele tale ciudate, stricăciunea inimii tale, înclinaţia ta spre păcat şi predispoziţia ta spre sfinţenie! Cum te mai asemeni cu un diavol, şi totuşi cât de aproape eşti aliat cu Dumnezeu! Observă cât de înţelept lucrezi dacă te laşi învăţat de Dumnezeu şi ce nesăbuit lucrezi dacă te iei după ţine însuţi!"