marți, 16 august 2016

Ce înseamnă să pui experiența mai presus de învățătura sănătoasă…

Am amintit în articolul anterior faptul că noi oamenii nu trebuie să ne bazăm „viața pe simțăminte, dar ele sunt importante”  . Ce înseamnă să-ți bazezi viața pe simțăminte, pe experiență? Înseamnă ca tot ce faci și ce ai de gând să faci să fie guvernat de simțăminte.
Cum te-ai simți dacă cineva pe care-l iubești îți spune așa, din senin, că nu te mai iubește pentru că nu mai simte în acele momente că te iubește? Sau, cum ar suna versetul din Faptele Apostolilor 2:42, dacă ar fi să-l adaptăm contextului acestui articol?
„Ei stăruiau în EXPERIENȚA apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni.”
Ce înseamnă să pui experiența pe același nivel cu învățătura sau chiar mai presus de învățătură? Oare ce s-ar fi întâmplat dacă primii creștini ar fi stăruit în experiența apostolilor? Nici nu vreau să mă gândesc…
Dar, cu toate acestea, parcă adesea punem experiența/simțămintele mai presus de învățătura sănătoasă a Cuvântului lui Dumnezeu. Inițial mă gândeam să vorbesc despre cineva care a făcut lucrul acesta și cum a ajuns să spună că boala nu-i lucrarea (sau voia) lui Dumnezeu, el care afirma cu ani în urmă că Dumnezeu i-a spus că boala ce-a îngăduit-o Dumnezeu în viața lui era lucrarea lui Dumnezeu pentru el (nu intru în mai multe detalii în privința aceasta, pentru că scopul urmărit în acest articol nu este nicidecum atac la persoană). Mă întreb (și te întreb – expresie pe care o aud deseori la unii predicatori), oare greșește Dumnezeu? Oare S-a schimbat Dumnezeu?
Îmi aduc aminte de-o anecdotă citită într-o carte a fratelui Petrică Lascău, anecdotă care prezintă un frate care se ridică într-o biserică pentru a proroci, și-și începe prorocia astfel: „Așa vorbește Domnul: «La fel cum am făcut în timpul potopului lui Moise, tot așa…»”, după care se așază. Când se așază soția lui îi șoptește ceva, iar mai apoi acesta se ridică și spune: „Așa vorbește Domnul: «Am greșit, era vorba de potopul din vremea lui Noe…»” Nu știu ce reacție ai când citești o astfel de anecdotă, dar totuși prezintă un adevăr dureros.
Ne place să-L reducem pe Dumnezeu și învățăturile Sale strict la simțămintele și experiența noastră. Ce înseamnă să NU pun experiența mai presus de învățătura sănătoasă? Înseamnă să-L cred pe Dumnezeu pe cuvânt, în ciuda situației în care mă găsesc. Trebuie să înțeleg că simțămintele sau experiența mea este trecătoare, pe când Cuvântul Domnului rămâne în veac.
Îmi permit să merg un pas și mai departe și să afirm că dacă o să-mi bazez viața pe experiență (SOLA EXPERIENTA, frate – uite așa, măcar într-o privință mă apropii și eu de Martin Luther, luându-mi o solie în viață!), o să-mi distrug întreaga viață. Simțămintele vin și pleacă. Experiența e strâns legată de împrejurări, dar învățătura sănătoasă izvorăște din Cuvântul plin de viață al lui Dumnezeu, Cuvânt care (așa cum am văzut mai sus) rămâne în veac.
Îmi place foarte mult o cântare care-i în asentiment cu mesajul acestui articol. Așadar, în încheiere vreau să te las cu versurile acestei cântări:
1. Credința mea eu o zidesc
Pe-al Domnului Cuvânt ceresc.
Ca spuma toate vor pierii,
Hristos ca Stâncă-n veci va fi.

R: Zidesc pe Stancă,
Pe Hristos,
Nicicând pe malul nisipos,
Nicicând pe malul nisipos.

2. Deși-i ascunsă Fața Sa,
Cu milă mă va-nconjura.
Și orice vifor de-ar veni
Pe Stâncă sigur eu voi fi!

3. Când vin primejdii pe pământ,
Eu sunt scutit prin legământ,
Chiar toate de s-ar clătina,
Hristos rămâne Stânca mea.

4. Iar când Isus va judeca
Și celor morți "Sus!" va striga,
Neprihănirea Lui va fi
Chiar haina-n care voi luci!


P.S. De câteva ori, în câteva zile chiar, am încercat să aștern în scris aceste câteva gânduri, dar pur și simplu nu mi-am putut aduna gândurile și nu m-am putut concentra. Sper, totuși, ca aceste câteva gânduri să te pună pe gânduri.
 
Stoica Timotei