duminică, 25 aprilie 2021

Refuzul – binecuvântare sau blestem?

 


 

Recent cineva a adus în discuție subiectul acesta. M-am mai gândit și eu din când în când la aspectul acesta și am mai răspuns când am fost întrebat.

Cum poate o tânără credincioasă să refuze politicos și creștinește un băiat? Adică, se poate așa ceva? Să refuzi politicos? Să refuzi creștinește? Refuzul nu este întotdeauna un blestem. Câteodată poate fi o binecuvântare.

Cu ani în urmă, în perioada adolescenței mele, mi s-a întâmplat și mie să fiu refuzat. Și da, a fost într-o manieră politicoasă și creștinească. Mi s-a întâmplat să îmi placă de o fată, să vorbesc cu ea și chiar să încep să cred că aș putea face casă cu ea. Însă când veneam cu sugestiile acestea, din start mi s-a tăiat creanga de sub picioare și a trebuit să accept că nu trebuie să ies din friendzone. Chiar și când am început să vorbesc cu Renata, soția mea, la început am fost refuzat politicos. Dar aici am fost convins că refuzul acela nu va rămâne multă vreme. Și da, Dumnezeu a schimbat lucrurile și până azi deja au trecut vreo 7 ani și jumătate de când a spus: „Da!” (și eu la fel!).

Cum poți tu, ca fată, să refuzi politicos pe un băiat care te abordează?

·        Dacă te abordează față în față, atunci probabil că e mai bine să-i spui direct că nu te interesează o prietenie, că încă nu vrei să intri într-o relație.

·        Dacă îl cunoști de mai multă vreme, dar totuși nu te atrage sub nicio formă și nu simți nimic din partea Domnului pentru el, spune-i că ai vrea să rămâneți doar prieteni și că nu te gândești la nimic mai mult.

·        Dacă te abordează online, atunci spune-i că nu ești interesată. Oricum ar fi, spune-i. Dacă insistă, vezi că ai opțiunea de block, pe care cred că ar fi bine s-o folosești.

Totuși, caută să faci în așa fel ca răspunsul tău să nu fie unul ipocrit, fățarnic sau chiar mincinos. Nu, ci caută să-I fii credincioasă lui Dumnezeu în absolut toate lucrurile. Chiar și în acest refuz.

În această privință, te rog din toată inima nu-L băga pe Dumnezeu la înaintare: „Știi, mi-ar plăcea o prietenie, dar simt că în perioada asta trebuie să mă apropii mai mult de Domnul.” Aceasta este una dintre cele mai ipocrite afirmații pe care le poți rosti dacă ai alte gânduri, dacă nu-ți prea place băiatul care te-a abordat sau dacă doar cauți să te eschivezi. Că tot veni vorba de apropierea de Domnul, să vezi ce fain e în doi! Când dai socoteală cuiva despre ce ai citit în Biblie, despre cum ți-a vorbit Domnul în ultima vreme, despre frământările sau îndoielile pe care le ai, despre visurile pe care le ai cu privire la viitorul tău. În doi, chiar și relația cu Domnul poate propăși și dezvolta mai repede și mai ușor decât de una singură. Așadar, nu folosi această scuză, decât dacă ai cel puțin o persoană în viața ta cu care poți fi deschisă să faci lucrurile menționate mai sus și dacă chiar vrei să te apropii de Domnul. Repet, dacă ai alte motivații, fie poți să-i spui direct, fie poți să-i spui că nu ești interesată, dar că nu vrei să intri în mai multe detalii.

Acum, în urma unei astfel de respingeri, care ar putea fi atitudinea sau reacția băiatului? Țin minte cel puțin un refuz de care am avut parte și care m-a făcut să cred că n-o să mă mai căsătoresc niciodată. Însă acelea au fost doar temeri nefondate.

Dacă știi că un băiat e interesat de tine, însă dacă tu știi că nu ar putea fi nimic între voi doi, spune-i. Nu-l lăsa în confuzie. Confuzia aceasta va face numai rău. Chiar dacă n-o să-i placă răspunsul pe care-l va primi, o să-i fie de folos. Și, peste ani, dacă o să se maturizeze, poate chiar va vrea să-ți mulțumească pentru curaj.

 

Vreau să mă adresez și băieților. Guys, dacă o fată vă refuză, nu descurajați. Cu siguranță, dacă sunteți sinceri și căutați să-I fiți plăcuți lui Dumnezeu în toate domeniile vieții voastre, Dumnezeu vă va purta de grijă și în acest aspect al vieții. Nu este o vârstă anume la care să te căsătorești. Aceasta variază... de la 18 ani la... 54, dacă ar fi să-l întrebăm pe bunicul meu din partea mamei (și da, a mai avut și copii, două fete).

De asemenea, nu fiți bădărani și nerespectuoși. Mi s-a dat să văd o mulțime de screenshot-uri cu mesaje urâte de la băieți după ce-au fost respinși politicos. Fraților, fiți bărbați și acceptați refuzul, mergând mai departe.

O să vedeți că există viață și după un refuz. Și poate fi una minunată, extraordinară.

Sper ca aceste câteva gânduri să vă fie de folos! Dumnezeu să vă binecuvânteze!

 

Timotei Stoica