marți, 25 octombrie 2011

Pornind la drum... pe un drum necunoscut...

A trecut ceva timp de când am început această călătorie... o călătorie în necunoscut, dar foarte palpitantă. Ce călătorie frumoasă! E, de fapt, cea mai frumoasă călătorie pe care o poate avea vreun om!!!

Am avut bucuria de a te cunoaște, de a împărtăși împreună dorințe, gânduri, păreri și convingeri. Nu știu cum ai fost înainte de a porni la acest drum... Dar eu mă așteptam să fie mereu zi... Dar, iată-ne ajunși în fața unei mari prăpăstii în fața noastră... Și, cum acest lucru nu ar fi de ajuns, noaptea s-a instalat și pe drumul nostru. Cerul mult prea înnorat de atâtea îngrijorări și de atâtea probleme împiedică lumina lunii și a stelelor să ne lumineze drumul.

Deci, nu este un cadru deloc feeric...

Iată-ne, așadar, stând pe loc și întrebându-ne ce am putea face... Prima opțiune este să renunțăm la călătoria noastra... oare să o aplicăm? Oare o fi singura opțiune de luat în calcul?...

Iată o altă opțiune: Ne oprim. Stăm pe loc. Ne rugăm. Așteptăm. ... Ce am putea aștepta în astfel de momente? Cum am putea sta liniștiți în astfel de momente? De ce să ne oprim și să stăm?

Pentru că ... ei bine... o să vină dimineața... E doar o problemă de timp. Și, când dimineața va veni, va apărea din nou lumina pe drumul nostru și ne vom putea continua călătoria.

Ești dispusă să faci acest lucru?


Stoica Timotei,
25.10.2011