vineri, 31 decembrie 2010

Sfarsit si inceput

Trebuie ca anul acesta sa treaca, pentru ca anul viitor sa inceapa sa devina prezent pentru noi. Si asa va fi in cateva ore. Ma uit cu mare bucurie(si uimire totodata) la anul care acum este in momentul asfintitului. Inca doar cateva ore si anul acesta se va stinge din viata, si va fi doar amintire pentru noi. E minunat sa stii sa pretuiesti timpul. Cred ca nu trebuie sa iti fortezi memoria prea tare pentru a-ti aduce aminte dorintele tale pe care le-ai avut 'acum cateva zile', la inceputul anului(nu e greseala de tipar, ci e datorita timpului care trece ca un fulger). Probabil iti aduci aminte de multe propuneri de la inceputul anului, datorita regretului neimplinirii acestora. E interesant de remarcat faptul ca de multe ori ne gandim la ceea ce am fi putut face si nu am facut, iar mai apoi ramanem cu un gust amar datorita acestora. Pentru ca ne sta inainte un an nou, nu as vrea ca si la sfarsitul acestui an care ne sta in fata(daca Dumnezeu va ingadui sa beneficiezi de toate zilele acestui an) sa ramai din nou cu acelasi gust amar(gust care probabil te-ai si obisnuit de-a lungul timpului sa il simti). Nadajduiesc ca Dumnezeu sa ne dea puterea sa invatam din greselile trecutului si sa nu le mai repetam.

Personal, trebuie sa recunosc, privesc cu regret asupra anumitor lucruri pe care mi le-am propus sa le implinesc in acest an, si nu am reusit. Dar am invatat un lucru(pe care as vrea sa ti-l impartasesc si tie):
 "Incredinteaza-ti soarta in Mana Domnului, si El te va sprijini. El nu va lasa niciodata sa se clatine cel neprihanit." Psalmul 55:22
Probabil aceste cuvinte iti par a fi in domeniul fantasticului, imposibil de indeplinit si in viata ta. Dragul meu cititor, vreau sa iti spun ca totul e cu putinta celui ce crede, pentru ca impreuna cu Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta(Matei 19:26).

Doresc ca in anul nou care ne sta inainte, care 'se va naste' peste cateva ore sa fie un an plin de prezenta lui Dumnezeu in viata ta; prezenta care sa iti coordoneze viata(absolut tot ce tine de viata ta)... Iar dorintele tale, care sunt dupa voia Lui, sa se indeplineasca!:)
Daca nu te increzi deplin in Domnul, doresc ca EL sa intre cu adevarat in viata ta si sa produca acea transformare de care ai nevoie pentru a-I fi placut LUI.
Un an nou plin de DUMNEZEU iti doresc!

Cu multa pace si bucurie,
Stoica Timotei

vineri, 24 decembrie 2010

Bucuria nasterii Mantuitorului lumii

Iata ca veni si aceasta zi in care ne aducem aminte cu foarte mare bucurie de intruparea Mantuitorului nostru, Domnul Isus Hristos. Este un lucru minunat pentru fiecare dintre noi, si, daca ar fi sa exprimam in cuvinte ceea ce s-a intamplat, sau ceea ce simtim o parte dintre noi, am putea afirma cu toata convingerea ca cuvintele de care dispunem pentru a descrie aceste lucruri sunt minuscule pe langa ceea ce este de fapt. Prin urmare, nadajduiesc ca bucuria care este in inima ta si in viata ta cu ocazia acestei mari sarbatori sa fie prezenta in fiecare zi a vietii tale. Despre ce fel de bucurie vorbesc? Bucuria faptului ca un Dumnezeu suveran(singurul Dumnezeu adevarat) S-a coborat din stralucirea, imensitatea si gloria cereasca jos pe pamant. Si pentru ca contrastul sa fie mai puternic, S-a nascut in cel mai umil mod posibil... Da! Ai dreptate! S-a nascut intr-o iesle. Nu este acest lucru pur si simplu minunat atunci cand reflectezi/meditezi la gloria lui Dumnezeu sa stii ca acel Dumnezeu, pe langa faptul ca este atotputernic/suveran, este si un Dumnezeu care S-a umilit in cel mai de nedorit mod, doar pentru a fi aproape de noi si pentru a ne arata ca ne iubeste.... Despre aceasta bucurie vorbesc.

Cred ca este imperios necesar sa ne dorim sa fim umpluti de aceasta bucurie, o bucurie care sa, oricat am incerca sa o exprimam prin cele mai alese cuvinte, tot ar fi seaca in comparatie cu ceea ce este ea de fapt.

Doresc sa ne pregatim dar inimile si vietile sa IL primim cum se cuvine pe Mantuitorul, Domnul nostru Isus Hristos. El este Cel care merita toata atentia noastra. In aglomeratia care ne sta inainte, nu doresc ca El sa fie uitat, sa fie pus intr-un loc in care sa nu ne deranjeze, sa nu ne incurce, ci doresc ca EL sa fie CEL care da sens, da farmec, da pace, dragoste in aceste sarbatori. EL S-a nascut umil intr-o iesle!!!

Nadajduiesc sa meditezi la aceste lucruri si sa te umpli de bucurie, iar aceasta bucurie sa fie permanenta in viata ta!

Cu multa stima, apreciere si bucurie, va doresc sarbatori fericite, binecuvantate de Dumnezeu!

Stoica Timotei

miercuri, 22 decembrie 2010

Funny... scrisoare pentru Mos Craciun

 Pe unul din blogurile pe care am intrat azi, am gasit aceasta 'ciudatenie'... o scrisoare adresata lui Mos Craciun, care mi s-a parut a fi cu o ironie cu bun gust, care prezinta totodata si un adevar crud. Citeste si vei vedea despre ce este vorba.

 

Draga moshu' 2


Buna ziua Mos Craciun. Ai idee cati copii sufera de foame in lumea asta? In schimb tu esti gras si stai toata ziua pe un scaun balansoar din lemn de palisandru la caldura langa semineu. Cunosti tu macar un copil al strazii care nici papuci n-are pe frigul asta ce umbla cu picioarele invelite in zdrente, bagate intr-o punga si legata la capat. Te uiti in buzunar si pe rapoartele financiare si ca venitul anul asta ti-a scazut cu un 8% din ai tai 1500 lei. Te framanti si mai mult citind previziuniile finaciare pe 2011.
Sa sti ca o pierdere care iti cauzeaza griji devine o pierdere dubla. Asa ca nu te ingrijora de ce va fi in ziua de maine, treci mai departe, si nu conteaza ca fondurile pentru cadouri au scazut ci gestul. Spiritul Craciunului e sa daruiesti si sa te daruiesti altora. Bunici venind din cealalta parte a tarii la nepoti cu cadouri la nepoti ce nu valoreaza nici sfert din costul calatoriei se invioreaza vazand zambetele nepotiilor.
In final ti-o spun pe scurt, a darui de fapt la urma urmei inseamna a-ti darui.

Sarbatori fericite, mosu si sa dea Dumnezeu s-auzim de bine!


Sursa(Click aici)

sâmbătă, 18 decembrie 2010

La multi ani, Adryx! :)

Astazi este o zi speciala in viata unei fericite tinere(vezi fotografia) pentru ca sarbatoreste cu mare bucurie venirea ei pe acest pamant. Ma bucur ca am aceasta ocazie de a-i face o urare. Se numeste Adriana, este din localitatea Bradu, judetul Sibiu si face parte din grupul nostru de tineret, Imago Dei. Am avut onoarea si bucuria de a o cunoaste si, vreau sa va spun, este o binecuvantare pentru grupul nostru, chiar numai si prin prezenta ei. Ce o face asa speciala? Hmmm... greu de exprimat in cuvinte... pur si simplu datorita faptului ca atat pentru grup, cat si pentru mine a fost si este o binecuvantare de mare pret, din partea lui Dumnezeu.

Cred ca daca privesti in urma, te poti minuna de felul in care Dumnezeu a lucrat in viata ta, atat prin evenimentele frumoase ale vietii, cat si prin cele mai putin dorite. Totusi, nadajduiesc ca poti confirma faptul ca si acelea au lucrat la modelarea caracterului tau, la relatia ta cu Domnul. Doresc ca Dumnezeu sa iti umple viata de bucurii negraite, bucurii eterne. Doresc sa ramai aproape de EL si sa tanjesti mereu sa ramai in stransa legatura cu CREATORUL TAU. EL sa iti poarte de grija, sa te intareasca in momentele dificile ale vietii. Increde-te in EL si... nu vei regreta;)

Dedicatie:

Lauda si inchinare

Dragul meu, vreau sa iti spun in acest articol un adevar care l-am aflat de la un frate drag mie, frate pe care il consider mentor spiritual.
Suntem atat de obisnuiti cu aceste cuvinte, cu aceasta expresie incat de multe ori sau chiar de fiecare data nu constientizam un adevar neglijat. Oare Lauda este acelasi lucru ca si Inchinarea? Este vreo diferenta de semnificatie intre acesti doi termeni? Au ei aceeasi semnificatie?
Concluzia la care am ajuns este ca acesti doi termeni nu au aceeasi semnificatie. Dati-mi voie sa ma explic. Lauda este o stare de adorare si de veneratie la adresa lui Dumnezeu, pe cand Inchinarea cuprinde mai multe lucruri decat atat. Lauda este un lucru care incepe acum si se termina peste un oarecare timp, pe cand inchinarea trebuie sa fie de cand L-am cunoscut pe Dumnezeu si ne-am predat vietile in mana Lui si pana EL va hotari sa ne ia de pe acest pamant.
Ce este inchinarea? Inchinarea este ceva mai sus de lauda… lauda este doar o ramura a inchinarii. Eu cred ca noi suntem chemati de Hristos sa fim inchinatori in duh si in adevar, nu doar sa fim oameni care se bazeaza pe lauda. Daca esti un inchinator adevarat, lauda se va vedea in viata ta.

Doresc ca Dumnezeu sa ne faca pe fiecare dintre noi niste inchinatori adevarati, niste inchinatori in duh si in adevar, nu doar la nivelul vorbelor, ci in mod special la nivelul trairii(despre Incompatibilitatea dintre vorbire si traire am vorit in articolul precedent – click aici pentru a vedea sespre ce este vorba)!

Incompatibilitate intre afirmare si traire



Oare suntem si noi in cazul acesta? Sa predicam apa si sa bem vinul?… Oare suntem si noi la fel ca fariseii de altadata care, spuneau una, dar alta faceau? Nu cumva este mai usor sa afirmi anumite lucruri, decat sa le traiesti? Nu cumva ne place sa fie aceasta incompatibilitate intre afirmare si traire si in viata noastra? Nu te grabi sa imi raspunzi, ca nu vreau sa fiu un prilej de pacatuire pentru tine prin aceste intrebari. Ma uit in viata mea si vad adesea aceste incompatibilitati. Nu stiu cum iti traiesti tu viata. Poate ca, intr-adevar, esti mai sfant ca mine si nu te confrunti cu aceste lucruri. In ultimul timp mi-am dat seama ca este foarte usor sa le spui altora ce trebuie sa faca, cum sa isi traiasca vietile, dar este foarte greu sa traiesc si eu dupa acele principii. Sau, poate in anumite cazuri, nici nu imi plac acele principii, dar in schimb, imi place sa le vad prezente in vietile celor de langa mine. Nu cumva sunt prins in latul fatarniciei? Oare aceasta incompatibilitate intre afirmare si traire este buna, este pe placul lui Dumnezeu? Cu siguranta ca nu!!!

Tocmai de aceea imi doresc ca atunci cand spun “Multumsc, Doamne!” viata mea sa reflecte o traire in recunostinta fata de Dumnezeu, Caruia Ii multumesc. Aceste lucruri pot fi exemplificate in fiecare domeniu al vietii mele.

Doamne, ajuta sa traiesc ceea ce afirm(desigur deca sunt principii biblice, placute lui Dumnezeu)! :)


Sursa

De ce ma inchin lui Dumnezeu?

Harul inseamna justificarea pacatosului, nu justificarea pacatului

De 2 zile am inceput sa citesc cartea “Costul Uceniciei”, scrisa de Dietrich Bonhoefer. Vorbind despre diferenta dintre harul ieftin si harul costisitor el afirma la un moment dat ca: ~Harul ieftin inseamna justificarea pacatului, pe cand harul costisitor inseamna justificarea pacatosului.~
Care este atitudinea noastra atunci cand pacatuim?
Incercam sa musamalizam pacatul sau sa gasim scuze(sa ne justificam), comparandu-ne cu altii “mai pacatosi decat noi”?
Oare nu cumva printr-o astfel de atitudine se vede reflectat harul ieftin?
Dragul meu, da-mi voie sa iti spun ca harul de care beneficiem din partea lui Dumnezeu, este un dar costisitor, care L-a costat viata singurului SAU FIU, Domnul nostru Isus Hristos. Si pentru ca pe Dumnezeu L-a costat totul, de aceea, pentru a beneficia de el, si pe noi trebuie sa ne coste totul.
Tocmai de aceea inteleptul Solomon, in cartea Proverbe scrie astfel:”Fiule da-mi inima ta si sa gaseasca placere ochii tai in legile Mele.”
Ca si crestini/ca si beneficiari ai harului costisitor, trebuie sa ne predam in totalitate lui Dumnezeu.
“Doamne, ajuta! Doamne, da izbanda!”

Sursa

“Daca nu rastignesti EUL, eul Il va rastigni pe Hristos”

Citeam azi dimineata dintr’o carte, unde am dat de aceasta afirmatie care m’a pus pe ganduri. Imediat dupa ce am citit acest citat, mi’am adus aminte de apostolul Pavel care, scriindu-le crestinilor din Galatia, le spune astfel:
“Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.”(Galateni 2:20)
Daca nu rastignesc Eul, mandria mea, orgoliul meu, atunci toate acestea il rastignesc pe Hristos. Spunem ca ne numim crestini(aici in paranteza as vrea sa spun doar atat: asa e… spunem… sau, ne numim doar), dar parca de multe ori Hristos nu domneste in viata noastra. Pentru ca Domnul nostru Isus Hristos sa traiasca in mine, trebuie ca mai intai firea mea pamanteasca sa fie rastignita. Acest lucru nu se va putea intampla pana ce EUL meu nu este ingropat mai intai.
Dragul meu, in acest articol am simtit indemnul sa iti spun(si sa imi repet si mie, de asemenea) ca daca nu renuntam la noi insine, nu putem fi urmasi ai lui Hristos. De ce spun asta? Pentru ca acele cuvinte pe care Domnul Isus le’a adresat odata norodului, ne sunt adresate si noua, si anume: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.”(Marcu 8:34)
Doresc ca Domnezeu sa ne ajute pe fiecare sa ne putem rastigni EUL nostru si sa IL lasam pe EL sa ne conduca vietile.
Nu uita: “Daca nu rastignesti EUL, eul Il va rastigni pe Hristos.”
Dumnezeu sa te binecuvanteze!
Stoica Timotei

Sursa

Experienta personala cu Dumnezeu, prin Duhul Sfant – raspuns la “Au disparut darurile Duhului Sfant?

Dragul meu cititor, vreau sa iti spun ca nu cu mult timp dupa ce am postat “Au disparut darurile Duhului Sfant?” , am primit un comentariu care am vrut sa il postez ca si articol dupa ce l’am citit. In seara aceasta am reusit sa iau legatura cu persoana care a scris aceste cuvinte si am primit permisiunea sa postez ca si articol comentariul ei. Citind o astfel de marturie, ma minunez de felul in care Dumnezeu vorbeste. Slava LUI!
In continuare, va doresc lectura placuta:)
“Cand ti-am citit statusul am tresarit putin pentru ca in ultima vreme Domnul mi-a schimbat felul de a cuprinde trairea in Duhul Sfant…si mi s-a parut un gand adanc. Tatal si Domnul Isus erau Persoanele din Trinitate care mi se pareau cele mai importante…si Duhul, dar nu in aceasi masura. Asa eram obisnuita si poate si datorita faptului ca se vorbeste mult mai mult de Tatal si Fiul; si nici n-am crescut cunoscand Biblia, deci ce aflasem la inceput mi-era de ajuns. M-a apropiat Domnul foarte mult de El prin diferite lucruri si trairi si simteam cum pasea in fiecare loc din inima mea si ca vrea sa-mi vorbeasca mult mai mult, sa mi se descopere; sa-mi dea Ceva Mult Mai Mult. In ultima vreme am avut oameni in jur care spuneau ca Duhul ii schimba, cerceteaza, calauzeste si poate da o umplere, daruri spirituale. Si eu ma gandeam ca-s numa pe vremurile stravechi aceste daruri…pana cand am avut parte de o proorocie. Neasteptat. Nu am vorbit cu nimeni, si aveam in mine anumite ganduri, temeri, dorinte.etc(ca orice om.) Am mers la cineva bolnav, printre care se mai aflau 2 persoane. Le vazusem ptr 1 data, numai ne-am salutat si am zis sa ne rugam ptr bolnav. Si dintr-o data…una dintre persoane a inceput sa vorbeasca intr-alta limba si talmacea tot ce spunea.( DAR zice-n 1 corinteni 14:26:”daca nu este cine sa talmaceasa sa taca si sa vorbeasca numai lui Dumnezeu”…ca daca nu nu e nimeni zidit de nu intelege). In momentul ala din cap pana-n picioare m-a luat un fior.Nu stiam cum sa reactionez.Aveam asa o teama ca simteam ca Domnul e Acela care-mi vorbeste,rusine ca stie tot. A spus exact despre lucrurile ce le gandeam, mi-a dat mangaiere dar m-a si mustrat. Si acuma nelamuririea mea era simtirea mea. Adica, cum stia daca n-am cunoscut persoana aia..si de ce m-am simtit atat de cutremurata…chiar am simtit Prezenta Lui acolo. Dupa am inteles ca 1 Cor 14:22..:”Proorocia, dimpotriva este un semn nu pentru cei necredinciosi, ci pentru cei credinciosi.Tainele inimii lui sunt descoperite, asa ca va cadea cu fata la pamant, se va inchina Domnului ,si va marturisi ca intr-adevar Dumnezeu este in mijlocul vostru.”) Deci Biblia mi-a aratat de ce trairea asta, vorbeste despre fiecare detaliu.Eram tulburata, nu prea mai stiam ce sa cred ca parca asa dintr-o data mi-o palit ce mi-am asternut bine-n inima pana atunci. Dar El a facut ca in viata mea sa fie o continuitate ca sa cred mai mult in darurile Lui si-n Duhul. Si cum ziceam o dat :”oameni si popoare ptr viata mea”. Sunt oameni in jur care ma motivau in a crede in lucrurile astea si vedeam starile lor ce-i inalta mai mult…(S-apai stii cum ii…cand mai e cineva care crede la fel nu te simti singurul ciudat:))Si mai mult decat vorbe am vazut schimbare. Si de obicei cand vad ca cineva are o traire inalta, sau cel putin tanjeste dupa una, vreau si eu, imi doresc, caut…Si Harul Lui mi-a oferit diferite ocazii sa iau TOATA Scriptura nu numai franturi. vorbeam cu prieteni, mai mergeam in diferite locuri si citeam…si am inceput sa inteleg tot mai mult puterea Duhului in noi. Si am inceput sa ma rog pentru ca Duhul sa se reverse tot mai mult in mine…Vreau sa spun ca in momentul in care ma puneam pe genunchi sa ma rog astfel o lupta teribila se ducea in launtrul meu. Ganduri indoielnice, ca n-as avea nevoie de asta,parca o teama ma tot indemna sa ma ridic de pe genunchi….cuvintele-s prea pale sa descriu ce simteam atunci. Si ma intrebam :”De ce?” Nu cer ceva bun? Si am constientizat ca este o alta lupta…ca ieseam din tiparul obisnuit ca s-ating ceva Mai Mult de care spuneam. Simteam cum ma puneam pe genunchi sa ma rog ptr asta ca diavolu cauta sa ma opreasca. Tot timpul cand te schimbi, cand te apropii de El primesti lovituri. Dar m-a tinut El la pieptul Sau si n-a lasat sa ma doboare gandurile astea. Si am continuat sa ma rog. Am mai avut din partea Lui anumite descoperiri…Am inceput si ma rog si Duhului Sfant pentru calauzire, putere, sa nu plece intristat de pacatul meu, sa ma umple mai mult si mai mult pana se revarsa-n mine. Dintr-o data nu stiu cum ,cand…dar ceva in mine s-a schimbat. Ma rugam ptr anumite lucruri in viata mea si dintr-o data furtuna si vijelia aspra ce ades nu ne cruta s-a potolit si increderea in El s-a schimbat, citeam Biblia si ades asa de cercetata eram prin Duhul, de in lacrimi imi vorbea,la fel in rugaciuni,traire,experiente…Parca faptul ca nu m-am oprit atunci cand mi-era greu sa cred sau sa lupt (tot prin El) acuma a revarsat in mine lucruri pe care nici in vis nu le cuprindeam, cum m-am maturizat  si am cautat ,”curgeau” tot mai multe chemari la slujire..poate ptr ca atunci am inceput sa gust puterea si sa percep altfel, sa fiu mai sincera,mai…altfel. Duhul Sfant e Mangaietorul dar e si Cel ce calauzeste, Cel ce da Putere, indrumare,apropiere de El.Eu stiu ca n-am ajuns inca nici sfert din cat exista, dar am vrut sa impartasesc ceea ce eu am trait pentru ca :”ce-i in mana nu-i minciuna:)):P Eu nu credeam in puterea si importanta Lui pana sa o traiesc. Si cred ca exista si darurile spirituale,cum zice tot in corinteni….spre folosul altora ca sa zideasca. Doar ca nu se mai “practica” nu-nseamna ca ele nu exista. Dar cum stam cu credinta? Dar cu indoiala? Inca se mai aude de vindecari de ex. Dar foarte rar….Cum unii pot altii nu? zice:”Cand se va pogora Duhul veti primi o putere”…pai Puterea asta in noi ar putea face mult mai multe daca am lasa prejudecati, si ne-am “parasi’ viata-n mana Lui, sa ne foloseasca ptr cei din jur.Spuneai ca extremele nu-s bune…si asa-i. Noi ori nu credem deloc ori cadem in falsuri.Dar tot la Duhul ajungem si la daruri….Ca exista si “descoperirea duhurilor” si atunci am putea stii…Cred ca trebuie sa ne “pierdem” in Cuvant…ca asa…de te uiti in jur si la vremurile in care suntem acum poti fii foarte confuz.Eu ma cutremur cand citesc:”Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt o nebunie,si nici nu le pot intelege,ptr ca trebuiesc judecate duhovniceste”(1 cor2:14-15) Si inca mai vad atata din fire in mine si inca departarea mea de plinatatea Lui dar :” Dupa cum este scris: Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit,si la inima omului nu s-au urcat, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu ptr cei ce-l iubesc.Noua insa Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau.Caci Duhul cerceteaza totul si chiar lucrurile adanci ale lui Dumnezeu”(1 cor2:9-10) Cred ca prin Duhul multe lucruri din inima Tatalui lupta-i in noi…sa-L credem. Da ca sa obti un lucru pretios si pretul e pe masura. Si e vorba de staruinta.Ca Iacov:Doamne, eu nu plec de aici pana nu ma binecuvantezi.Cred ca vrea sa staruim, ca sa ajungem sa ne dorim cu adevarat Puterea Lui. Mi scuzi s-am scris mult.Sper sa gasesti rabdare sa citesti:) blessings:” pe cand cei care sunt duhovnicesti se gandesc la lucrurile Duhului.Si gandirea fireasca este moatre,pe cand gandirea Duhului este viata si pace”(Romani8:5-6)”
Diana Armasescu, Sibiu

Au disparut darurile Duhului Sfant?

 (Articol scris de mine pe un  alt blog in urma cu mai mult timp)

Acest subiect este unul extrem de delicat pentru ca de-a lungul istoriei a dus la polemici si chiar la dezbinari. Totusi, in urma unor framantari spirituale, m-am gandit sa postez cateva ganduri cu privire la darurile spirituale(darurile Duhului Sfant). Prea mult m-am ascuns in spatele anumitor doctrine care s-au impamantenit in mine, fara sa le mai verific, fara sa cer calauzire lui Dumnezeu cu privire la ceea ce cred. De aceea, dau slava lui Dumnezeu ca S-a indurat de mine si m-a luminat. In cele ce urmeaza, vor fi expuse doar cateva ganduri cu privire la darurile Duhului Sfant.
Sunt oameni care sustin ca darurile Duhului Sfant nu mai exista, ci ele au incetat odata cu moartea ultimului apostol, sau odata cu canonizarea Bibliei(cesationistii). De fapt, acesti oameni sustin lipsa a 5 daruri din listele cu darurile spirituale(Romani 12:6-8; 1 Corinteni 12:8-10, 28; 13:1-3, 8; 14:6, 26; Efeseni 4:11; 1 Petru 4:9-11), si anume: darul vorbirii in limbi, darul talcuirii, darul minunilor, darul proorociei si darul vindecarii. Dar, mai sunt si alti oameni care cred in aceste daruri, dar problema acestora este ca doar pe aceste 5 daruri se axeaza si uita de celelalte daruri enumerate in aceste liste.
Observ aici doua extreme care produc mereu cearta atunci cand acestea stau una langa alta.
Care din aceste doua extreme e buna?  – NICIUNA
De ce oare apostolul Pavel a scris si capitolul 13 din 1 Corinteni, unde vorbeste despre dragoste? Dragul meu, da-mi voie sa iti spun ca daca nu esti plin de dragoste agape, nu esti plin de Duhul Sfant, prin urmare nu esti un crestin adevarat. Acest lucru ti se poate potrivi tie, mie sau oricarei persoane care nu este plina de dragostea lui Dumnezeu.
As fi vrut sa incep sa prezint argumentele fiecarei extreme, dar nu vreau dupa aceea ca prin acest articol sa atrag o atentie din partea acestora. Tot ce vreau sa spun este ca Dumnezeu este acelasi ieri si azi si in veci si cred ca toate darurile Duhului Sfant exista si astazi in Biserica lui Hristos. Datoria noastra este sa fim oameni devotati lui Dumnezeu, sa avem dragostea lui Dumnezeu in noi, sa fim plini de Duhul lui Dumnezeu.
Ma uit la sfarsitul vietii lui Stefan(primul martir – Faptele Apostolilor 7) si vad un om plin de Duhul lui Dumnezeu(Scriptura il descrie astfel).  Sunt doua lucruri caracteristice ale acestui om plin de Duhul lui Dumnezeu, si anume: dragostea si iertarea prin mijlocire pentru cei pierduti(pentru ce ce-l persecuta).
Vreau sa te intreb, dragul meu cititor: Se vede roada Duhului Sfant in acest om? Se vede ca a fost calauzit de Duhul lui Dumnezeu?
Fie ca Dumnezeu sa ne cerceteze prin Duhul Sau cel Sfant, sa ne deschida ochii inimii si sa ne ajute sa fim oameni plin de Duhul Sfant.
Stoica Timotei

"Iubeste-L pe Dumnezeu si fa ce vrei"

Imi aduc aminte cu o foarte mare bucurie de acest citat(care ii apartine fericitului Augustin) pe care l-am citit cu mult timp in urma dintr’o carte destul de interesanta.
Citind in Biblie, am gasit in Psalmul 37:4 urmatoarele cuvinte: “Domnul sa-ti fie desfatarea, si El iti va da tot ce-ti doreste inima.”
Dupa ce am citit acest verset mi’am adus aminte de cuvintele unui parinte al bisericii, care a spus: “Iubeste-L pe Dumnezeu si fa ce vrei.”
Cum se pot impaca aceste doua lucruri?
Se poate sa Il iubesti pe Dumnezeu si sa faci ce vrei? Se poate ca Domnul sa iti fie desfatarea apoi vei primi tot ce iti doreste inima? Sunt posibile aceste lucruri?
Dragul meu cititor, vreau sa iti spun ceea ce Dumnezeu mi-a aratat. Atunci cand incepem sa ne indragostim de El si sa Il iubim pe EL cu adevarat, vom iubi si ceea ce iubeste EL, ne va place sa fim ca EL, vom dori tot mai mult sa devenim ca EL, dorintele Lui vor fi dorintele noastre. Atunci cand El este desfatarea noastra, dorinta noastra va fi sa ne bucuram tot mai mult in El, sa traim in comuniune tot mai stransa cu EL. De aceea, dorinta inimii noastre va fi implinita. De aceea vom putea face ce vrem. Pentru ca va fi ceea ce vrea EL sa facem. Dar, pana atunci, dragul meu cititor, suntem invitati sa ne indragostim de EL.
Doamne, ajuta!
Stoica Timotei

Inima - impietrita, zdrobita sau inmuiata?

Dumnezeu nu'si arata lucrarea in termeni abstracti. El prefera concretul, si asta inseamna ca, la finalul vietii, inimii voastre i se va intampla unul dintre urmatoarele trei lucruri: se va impietri, va fi zdrobita sau va fi inmuiata. Numieni nu scapa. Inima voastra fie va deveni aspra si insensibila, fie va fi zdrobita sub greutatea dezamagirii, fie va deveni moale prin aceleasi lucruri care fac si inima lui Dumnezeu sa fie mai moale. Inima lui Dumnezeu este o inima careia ii pasa.
Ravi Zacharias

Dumnezeu este in control

Dumnezeu intervine in viata fiecaruia dintre noi. El ne vorbeste in felurite moduri si in momente diferite astfel incat sa putem sti ca El este autorul personalitatii noastre. Si El vrea sa stim ca are o chemare pentru fiecare din noi, destinata sa implineasca unicitatea fiecaruia. Acesta este motivul pentru care Ioan, Petru si multi altii au platit cu viata, de bunavoie, chiar atunci cand cautau puterea si prezenta lui Dumnezeu in acele "nopti intunecate ale sufletului". De fapt, eu cred ca multe lucruri din viata noastra conteaza pentru Dumnezeu mai mult decat gandim noi. S-ar putea sa nu intelegem complet modelul Lui atunci cand este abia conturat, dar acesta nu este un motiv sa tragem concluzia ca modelul nu este realizat dupa un plan stabilit.
Ravi Zacharias, in Marele Tesator

Diferenta dintre reforma si trezire

Biserica generatiei noastre are nevoie de reforma, trezire si de revolutie constructiva. Adesea, oamenii cred ca cei doi termeni "Reforma" si "Trezire" sunt opusi unul altuia. Dar aceasta este o greseala. Amandoi au de-a face cu "restaurarea".

Reforma se refera la restaurarea unei doctrine curate, trezirea se refera la restaurarea vietii crestine. Reforma vorbeste despre o intoarcere la invataturile Scripturii, iar trezirea despre o viata adusa intr-o relatie corecta cu Duhul Sfant."

Francis A. Schaeffer

Maxima interesanta...

"Oamenii dedicati au nevoie de partasie nu pentru ca sunt puternici, ci pentru ca sunt - si ei stiu lucrul acesta - in mod fundamental pacatosi si slabi."

Elton Trueblood

Cum te hranesti spiritual?

In China, ratele si gastele sunt hranite cu forta. Pe gat le sunt bagate cu forta boabe de porum si malai printr-o palnie. Prin acest mod de hranire, ratele si gastele ajung sa fie foarte mari. Insa, daca aceasta metoda este schimbata, ele vor muri, chiar daca mancarea se afla peste tot in jurul lor, deoarece le lipseste capacitatea de a se hrani singure. Nimic nu este mai important decat descoperirea si implementarea unui program eficient de echipare, care va ajuta pe fiecare credincios nou sa se hraneasca singur, fara a fi dependent de altii.

Cum te hranesti din punct de vedere spiritual?

Dumnezeul transcendent si imanent

Numele Yahve exprima natura transcendenta a lui Dumnezeu, iar numele Emanuel voreste despre natura Sa imanenta. Yahve era pentru evrei numele atat de sfant al lui Dumnezeu, incat nici nu putea fi pronuntat. Cand s-au intors din robia babiloniana, iudeii au cautat din ce in ce mai mult sa protejeze numele lui Dumnezeu de ceea ce ei considerau a fi o familiaritate ireverentioasa. Asa ca numele divin a inceput sa fie reprezentat doar prin cele patru consoane care il alcatuiesc: YHVH.


Acest cuvant inseamna "cel care este" sau "cel care este prezent" si presupune ca Dumnezeu este dispus sa vina in ajutor. Chiar si numele transcendent al lui Dumnezeu purta in el un sambure al imanentei Lui, care era destul de aproape pentru a veni in ajutor.

Emanuel, Dumnezeu cu noi, este folosit pentru Mesia. "Caci un Copil ni S-a nascut, un Fiu ni S-a dat si domnia va fi pe umarul Lui. Il vor numi Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii."(Isaia 9:6). Acesta va fi Dumnezeu in mijlocul nostru: imanenta divina si vie. Intruparea este imanenta suprema. Dumnezeu umbla din nou prin gradina, de data aceasta in forma fizica a copiilor lui Adam si ai Evei.

Starea Bisericii contemporane?!?

In loc sa mai fie un organism viu, poporul lui Dumnezeu a ajuns incet-incet captiv intr-un burduf de tip institutional din urmatoarele motive:
  • Crestinismul s-a aliniat din ce in ce mai mult sistemelor politice
  • Lideri profesionisti au inceput sa dezvolte o structura a bisericii
  • Puterea spirituala a fost inlocuita de abilitatea si eforturile umane
  • Conducerea prin slujire a fost inlocuita treptat de autoritarism
  • Structura bisericii a inceput sa fie influentata de modelul lumii
  • Biserica a trecut din ofensiva in defensiva
  • Organizarea in grupuri mici a bisericii a devenit suspecta in ochii autoritatilor

Crestere sau ingrasare

Dragul meu cititor, poate ca o sa ti se para ridicol acest articol, dar totusi, in ciuda acestui fapt, vreau sa iti aduc la cunostinta un lucru pe care l-am remarcat in ultimul timp.

Am citit o carte in care am gasit un lucru interesant, care pur si simplu m-a frapat. Autorul prezanta o distinctie clara, la un moment dat, intre cresterea bisericii si ingrasarea ei. Oare inmultirea numarului membrilor bisericilor de azi inseamna automat crestere? Sau acest fapt reprezinta doar o ingrasare a ei?

Imi aduc aminte ca si apostolul Pavel nu asociaza cuvantul crestere inmultirii numarului oamenilor, ci apropierii de Hristos, cresterii in Hristos.


Care este starea Bisericii de azi?

Creste sau se ingrasa?

Stoica Timotei

Stingerea luminii - lipsa vederii

Generalul Kennedy povesteste istoria unui arab caruia intr-o noapte i s-a facut foame, a aprins o lumanare si a luat o curmala. Avea viermi in ea, asa ca a aruncat-o si a luat o a doua curmala. Si aceasta avea viermi, la fel si a treia. Atunci a stins lumanarea si a mancat-o pe a patra. Decat sa infruntam realitatile neplacute, preferam sa ramanem in intuneric. Nu doar arterele se pot achiloza in organismul unui om, ci si perspectiva lui spirituala poate deveni greoaie si inflexibila.

Noi, cei ce formam Biserica, putem alege sa stingem lumina si sa ramanem in intuneric in ce priveste modul in care Dumnezeu lucreaza astazi. Astfel, nu trebuie sa infruntam realitatile neplacute. Fiind in intuneric si eu mi-am mancat 'portia mea de curmale cu viermi' in ultimii ani... Astazi, nu mai sunt multumit cu intunericul, nici cu fructele cu gust ciudat :D

Nu vrem falsuri!!!

"Alfred I. DuPont, fost conducator al corporatiei DuPont, a fost abordat de un comerciant de arta din Filadelfia, care pretindea ca are un portret al strabunicii lui DuPont tinandu-si copilul in brate. Pretul cerut a fost de 25000$. Cand DuPont a refuzat sa plateasca acest pret din pricina ca a observat existenta in pictura a doua stiluri diferite, comerciantul a coborat pretul la 10000$, apoi la 1000$ si, in disperare, la 400$, pret pe care DuPont l-a acceptat, considerand ca macar rama tabloului valoreaza atat. Un expert al Muzeului din Filadelfia a analizat tabloul si a observat ca stratul de vopsea din secolul XVIII fusese adaugat peste cel original, din secolul XVII. Dupa inlaturarea stratului adiacent, expertul a descoperit ca pictura originala era un Murillo; tabloul de 400$ a fost reevaluat la 150000$."

Unele falsuri sunt foarte reusite. Cand sunt descoperiti, falsificatorii intreaba: "De ce se face atata caz pe seama originalului? Daca falsul te-a putut insela, inseamna ca e la fel de bun ca originalul." Autorul articolului de mai sus explica diferenta dintre un fals si un original, spunand urmatoarele: "Expertii in arta sustin ca, in timp, falsurile prezinta o anumita <>, pe cand originalul maestrului pastreaza nebanuite fatete ale inspiratiei - geniul pictorului tine pictura in viata."

De aceea... e mai binse sa distrugi un vis decat sa ascunzi adevarul in orice domeniu - mai ales in ceea ce priveste Biserica. Originalul vibreaza de viata, pe cand imitatia este moarta. Isus a fost Maestrul. Tabloul Bisericii a fost creat de El si pastreaza nebanuite fatete ale inspiratiei.

Sursa: "A doua reforma" - William A. Beckham

Biserica cu doua aripi

Odata, Creatorul a faurit o Biserica cu doua aripi: o aripa pentru celebrarea in grupul mare, iar cealalta pentru comunitatea in grupuri mici. Folosind ambele aripi, Biserica se putea inalta spre ceruri, putea intra in prezenta Lui si putea face voia Lui pe tot pamantul.
Dupa cateva sute de ani de zbor deasupra pamantului, Biserica cu doua aripi a inceput sa se intrebe daca aripa pentru grupurile mici era necesara. Sarpele rau si gelos, care nu avea deloc aripi a aplaudat zgomotos ideea. De-a lungul anilor, aripa grupurilor mici a devenit din ce in ce mai slaba din pricina nefolosirii pana a ajuns sa nu mai aiba deloc putere. Biserica cu doua aripi, care se avantase in inaltul cerului, folosea acum doar o singura aripa.
Creatorul Bisericii era foarte trist. El stia ca modelul cu doua aripi facea Biserica sa se inalte in prezenta Sa si sa faca voia Sa. Acum, doar cu o aripa, pana si ridicarea de la sol necesita o enorma cantitate de energie si de efort. Iar daca reusea sa se inalte pana la urma, Biserica era condamnata sa zboare in cercuri, sa-si piarda directia si sa nu se poata departa prea mult de punctul de decolare. Petrecand din ce in ce mai mult timp in confortul propriului habitat, a ajuns sa se multumeasca cu o existenta pe pamant.
Din cand in cand, Biserica visa sa zboare in prezenta Creatorului si sa faca lucrarea Sa pe intregul pamant. Dar acum, aripa grupului mare controla orice miscare a Bisericii si o condamna la o existenta terestra.
In cele din urma, in mila Sa, Creatorul Si-a intins mana si a remodelat Biserica pentru a-si putea folosi ambele aripi. Din nou, El avea o Biserica ce putea zbura in prezenta Sa si putea implini scopurile si planurile Sale.

Preluat din cartea: A doua reforma - William A. Beckham

duminică, 5 decembrie 2010

In ce schimba Dumnezeu vinul?

Un tanar crestin - care fusese innoit prin puterea lui Dumnezeu - a auzit pe un invatator de scoala duminicala vorbind despre maretia minunii facute de Isus cand a transformat apa in vin, din Ioan 2.
"Va pot spune despre o minune si mai mare", a spus el, "pe care a facut-o Dumnezeu in viata mea. In cazul meu, Cristos a transformat vinul in mobila, masina si haine pentru copiii mei!"
Ceea ce spunea el, bineinteles, a fost faptul ca puterea lui Dumnezeu de a schimba oamenii a fost mult mai tare decat iubirea lui pentru alcool si l-a ajutat sa invinga acea robie groaznica din viata lui. Acum el putea sa-si foloseasca venitul pentru a purta de grija familiei sale.

Regenerare - am fost transformat

Probabil ca cea mai mare bucurie a experientei crestine  o vei simti atunci cand vei fi constient ca ai fost schimbat. Gandeste-te la felul in care ilustreaza Biblia diferenta dintre viata ta veche si cea noua. Ai fost nascut din nou. Ai fost nascut de sus. Acum esti o faptura noua. Ai o inima curata. Esti iertat. Ai fost inviat. Esti un om nou. Toate aceste expresii denota schimbare.

Schimbarea are loc prin regenerare. S-ar putea sa-ti fie de ajutor sa te gandesti la regenerare ca fiind partea divina a ceea ce noi numim convertire. Este lucrarea lui Dumnezeu. Putem chiar sa spunem ca este o minune a lui Dumnezeu. Printr-o actiune a indurarii Sale, El schimba atitudinea sufletului in asa fel incat acesta este schimbat in asemanarea lui Cristos.

Preluat din cartea Ce vrea Dumnezeu de la mine - Bill George

Isus Hristos, `Musafir` in biserica noastra?

Adineauri mi-am adus aminte de anumite cuvinte pe care le-am auzit in urma cu cateva saptamani, intr-o biserica. Pastorul, in timpul predicii a afirmat(probabil nu si-a dorit acest lucru) ca: "Isus Hristos este musafir in locul acesta."

Oh! Cat adevar contine aceasta afirmatie!
Probabil nu esti de acord cu pozitia mea cu privire la aceasta afirmatie, dar da-mi voie sa iti spun ca Isus Hristos nu trebuie sa fie musafir in biserica SA!
Dar este posibil sa fie adevarat. Sa Il tratam pe Domnul Isus doar ca pe un musafir... cat e de tragic acest lucru...

Crestinul contemporan, intruchiparea lui Gulliver din tara piticilor

Un titlu destul de captivant(cred), dar oare ce continut va avea acest articol?

Destul de interesant, dar totusi oare ce va contine? Sincer sa fiu, nici eu nu stiu. Probabil razi citind aceste randuri, dar vreau sa stii ca este adevarat. Ce-i drept, am cateva ganduri care acum ma straduiesc sa le astern in scris, tastand la computer.
"...sa dam la o parte pacatul care ne infasoara asa de lesne..." ne spune autorul epistolei catre Evrei, in capitolul 12, primul verset. Oare ce vrea sa spuna prin aceasta?

Acum doua zile vorbeam cu un prieten drag mie despre apropierea de Dumnezeu. O concluzie la care am ajuns este aceasta: pe masura ce te apropii mai mult de Dumnezeu, vezi tot mai mult nimicnicia ta, pacatele tale cele multe la numar, si ramai socat. De ce ramai socat? Pentru ca atunci vei vedea ca lucruri care altadata ti-au parut chiar banale, ele erau pacate care te impiedicau sa te apropii de Dumnezeu. Dar, din moment ce te-ai apropiat de El, ai vazut acele lucruri ca si pe niste obstacole in calea cunoasterii lui Dumnezeu si apropierii de El.

Spuneam ca noi ca si crestini il intruchipam pe Gulliver din tara piticilor. De ce spun acest lucru? Pentru ca noi suntem infasurati din toate partile de pacat, de care nu putem scapa. Tot felul de lucruri banale ne infasoara si nu ne lasa sa inaintam pe calea credintei(pierderea de timp: in fata calculatorului, televizorului, vorbitul la telefon... si multe altele)...

Te-ai intrebat vreodata de ce nu inaintezi pe calea credintei, chiar daca iti doresti acel lucru?
Raspunsul meu la aceasta dilema este ca sunt lucruri care te tin si care nu-ti permit sa te misti(precum Gulliver care a fost prins in acele funii subtiri dar care, pentru ca erau multe la numar, nu i-au permis sa se elibereze).
Trebuie sa ceri intelepciune din partea lui Dumnezeu pentru a vedea care sunt acele lucruri din viata ta care nu te lasa sa inaintezi pe calea credintei, iar mai apoi sa Ii ceri putere eliberatoare.

Nu stiu daca acest articol contine ceea ce te-ai fi asteptat sa contina, dar stiu ca am primit aceste ganduri din partea lui Dumnezeu si prin ele Dumnezeu m-a facut sa imi doresc sa vad lucrurile care ma impiedica sa inaintez pe calea credintei. Dorinta mea este ca Dumnezeu sa ne dea puterea sa 'inlaturam orice piedica si pacatul care ne infasoara asa de lesne si sa ALERGAM CU STARUINTA in alergarea care ne sta inainte."

Fiti binecuvantati de Dumnezeu, dragii mei cititori!

Prin harul lui Dumnezeu, Stoica Timotei:)

sâmbătă, 4 decembrie 2010

O poveste minunata de dragoste cu aplicatii practice cat se poate de frumoase...

Povestea aceasta, care urmeaza sa o scriu este adevarata si s-a petrecut in Anglia. Este povestea unui tanar care se numea George si care era indragostit de o fata pe nume Mary. Erau logoditi cand a izbucnit Al Doilea Razboi Mondial si cand George a fost inrolat in armata. Dandu-si seama ca acest lucru ar putea insemna pentru el moartea, tanarul a decis ca ar fi mai bine sa astepte si sa se casatoreasca abia dupa ce se va fi intors cu bine acasa. Asa ca s-a rugat de logodnica lui:
- Mary, te rog sa ma astepti. Dupa ce se va termina razboiul, voi veni inapoi si ne vom casatori.
Mary a fost de acord.
Asa s-au scurs mai multe saptamani si luni. Mary primea des scrisori de la George, ceea ce o umplea de fericire. Dar, dintr-o data, scrisorile au incetat sa mai vina. O saptamana, doua, trei, patru; au trecut multe saptamani si nu mai sosea nici o scrisoare. In cele din urma, familia lui George a primit de la armata vestea ca George disparuse si ca era considerat mort.
Inima lui Mary s-a frant. Nu putea sa creada ca George nu mai era. Nu stia ce sa faca. Oricat de mult incerca sa treaca peste acea pierdere, nu putea sa si-l scota pe George din inima si din minte. Dupa mai multe luni, dupa ce s-a intors acasa intr-o seara de la munca, i-a spus mamei sale:
- Mama, nu ma simt in apele mele. Ma duc in camera mea sa fiu singura. Indiferent cine ma cauta, te rog sa nu ma deranjezi.
A inchis usa in urma ei si a scos din sertar toate scrisorile de la George. S-a intins pe pat si a inceput sa le citeasca din nou, una cate una, cu lacrimile siroindu-i pe fata. A luat poza lui George din sertar - era atat de chipes in uniforma! - si, tinand-o la piept, continua sa citeasca scrisorile si sa planga.
Pentru prima data de cand primise vestea disparitiei lui George, ea si-a scos din dulap rochia de mireasa pe care o cumparase inainte ca el sa plece. S-a imbracat cu ea si s-a asezat in fata oglinzii, privindu-se gatita de nunta, tinand in mana poza si scrisorile, si plangand in hohote.
Cineva a batut la usa, iar mama ei a mers sa vada cine e.
Cand a deschis usa i s-a taiat rasuflarea.
- George! a icnit ea. Ce faci aici?
George a spus:
- Mama, Mary e acasa?
- Da, dar, George, te... te... credeam mort.
- Pai... aaa... nu... Sunt bine. Spune-mi, Mary s-a casatorit.
- Nu, dar George, ce s-a intamplat? Noi... noi... am auzit ca...
George a intrerupt-o politicos si a spus:
- Mama, daca Mary nu s-a maritat, as putea sa o vad?
Ea s-a dat la o parte aratand spre camera lui Mary, iar George a urcat scara. In Anglia, gaura cheii la unele camere e asa de mare ca aproape poti trece prin ea. O vedea pe Mary in rochia de nunta, la fel de frumoasa precum si-o amintea, tinand intr-o mana poza lui, iar in cealalta o scrisoare. A deschis usa si a spus tandru:
- Mary!
Ea s-a intors socata spre el si a tipat:
- George!
L-a strans in brate... si nu va mai spun decat ca George si-a eliberat cu greu o mana, a varat-o in buzunar si a scos o bucata de hartie cu colturile indoite.
- Mary, a spus el, dintre toate scrisorile pe care mi le-ai scris, aceasta imi este cea mai draga. Am purtat-o cu mine prin toate cate le-am trait. Spune asa: "Georgie, dragul mei, te iubesc. Te iubesc. Te iubesc. Si cand te vei intoarce acasa, voi fi pregatita."

Draga mea, nu stiam ca vei fi atat de pregatita!

Ce minunat este atunci cand mireasa si mirele se intalnesc si amandoi sunt gata. Biblia vorbeste despre intoarcerea binecuvantatului nostru Domn, cand orice ochi Il va vedea. Chiar si autorii Scripturii, cu toate superlativele lor, nu gasesc cuvintele cele mai potrivite pentru a descrie acea clipa glorioasa. Domnul Insusi le-a spus ucenicilor Sai ca nu aveau cum sa inteleaga lucrurile ceresti din moment ce nici pe pamant nu erau in stare sa le priceapa. Vorbim de strazi de aur, de porti de margaritar, de ingeri, de serafimi si heruvimi. Nu sunt sigur ca intelegem intreaga splendoare a acelei frumuseti.


DACA MARIAJUL ESTE ATAT DE MARET PE CAT SPUNE BIBLIA CA E, ATUNCI MERITA SA ASTEPTI PANA ESTI GATA PENTRU MOMENTUL POTRIVIT SI PENTRU PERSOANA POTRIVITA.

Preluat din cartea "Eu, Isaac, ma casatoresc cu tine, Rebeca - Ravi Zacharias