luni, 27 februarie 2012

De ce-L trimitem pe Dumnezeu în locurile care nu ne plac?

Ce fel de întrebare mai e și aceasta? Cum adică Îl „trimit” pe Dumnezeu în locuri pe care nu le frecventez și care nu-mi plac?

Răspunsul pe care aș vrea să ți-l ofer este destul de simplu, dar este un răspuns care cere din partea ta o analiză cât se poate de sinceră.

Cred că nu sunt singurul care aude în Biserică rugăciuni de genul: „Doamne, mergi și pe la patul de suferință al celor bolnavi.”
Cu alte cuvinte, spunem: „Doamne, știi că mie nu-mi place să merg în astfel de locuri și, în consecință nu mă duc... așa că, Doamne, du-Te TU.”

Nu e nici un semn vizibil al ipocriziei noastre? Când te-ai rugat ultima dată pentru cineva bolnav? Când ți-ai făcut timp să mergi să vizitezi și să îmbărbătezi (încurajezi) pe cineva bolnav?

Oare ne pasă nouă cu adevărat de cei bolnavi?
Probabil răspunsul tău imediat este afirmativ, dar oare viața confirmă răspunsul? Dacă iubești pe cineva, îi spui lucrul acesta, dar mai multe decât atât, te vei strădui să îi demonstrezi lucrul acesta la nivel faptic.


Ei bine, iată o provocare reală:

Dacă „Îl trimiți pe Dumnezeu” la bolnavi, spune-I că vrei ca El să te însoțească... Dacă Dumnezeu vrea să meargă la cei bolnavi prin tine?... Prin mine?...
 


Stoica Timotei