vineri, 30 septembrie 2011

Are importanta daca cred sau... ce cred?

Iata o intrebare care probabil vei spune ca e intr-devar ciudata. Nu o sa tin teoria batului de chibrit in acest articol scurt, ci doar vreau sa iti ilustrez acest adevar intr-un mod cat se poate de simplu.



Te invit sa faci cunostinta cu prietenii mei Gabi si Catalin. Catalin este, dupa cum bine poti observa, o persoana care a investit mult in aspectul fizic, si aceasta se poate observa cu ochiul liber de la o posta. Si, mai mult decat atat, el are o credinta puternica... dar pentru el nu conteaza in cine sau in ce crede. Pe de alta parte, Gabi este un tanar simplu, linistit, si cu o credinta indoielnica. Cam atat ii caracterizez, pentru a putea avea o imgine despre cei doi. Acum, te invit sa-ti imaginezi locul unde se afla: amandoi se afla in fata unei prapastii, dar au  o punte de legatura cu cealalta parte a dealului. In fata lui Catalin este o punte veche, din funii roase si slabite de atatea ploi si de atatia ani de cand sunt, pe cand in fata lui Gabi este un pod de beton, rezistent, pe care ar putea trece si o masina, numai ca este asa de ingust incat nu ar incapea nici o masina. Catalin trece plin de incredere, dar obiectul in care se increde nu ii asigura nici o siguranta, pe cand Gabi inainteaza tiptil, cu burta lipita de beton, de frica sa nu cada in prapastie.


Revin la intrebarea articolului... Are importanta daca cred sau... ce cred?

Nu o sa raspund la aceasta intrebare, ci te las doar sa meditezi la ea.

Stoica TImotei

In ce ti-ai ancorat credinta?

Sunt atat de multe feluri de credinta, incat ajungi sa te intrebi oare care dintre ele este adevarata(si aici nu ma refer la religii, ci la CREDINTA)?

Noul Testament ne cheama la o credinta autentica in Dumnezeul mantuirii noastre. Oare intr-adevar credinta noastra se bazeaza(sau se ancoreaza) in Dumnezeu? Nu cumva credinta noastra are anumite extensii interesante, si daca nu ar fi sau nu am avea parte de acestea, s-ar dovedi ca nu avem nici credinta?

O afirmatie complicata, dar o voi explica in cele ce urmeaza:

Avem o credinta in Dumnezeu bazata pe oameni si pe anumite evenimente si nu pe dragostea Lui?


Incearca sa raspunzi in sinea ta la aceasta intrebare... As mai avea oare credinta in Dumnezeu daca:
  •  moare cineva drag?
  • sotul/sotia te paraseste?
  • fiul/fiica se razvrateste impotriva ta si pleaca?
  • parintii tai nu te mai recunosc ca si copil al lor?
  • ai mereu parte de nerealizri/insuccese?
  • nu ai unde munci si prin urmare nu ai ce manca?
  • nu ai un loc unde sa stai?
   si lista ar putea continua...

Oare nu cumva aceste lucruri sunt niste extensii ale credintei noastre si daca se va intampla sa nu le avem atunci va disparea si credinta noastra in Dumnezeu?

Te invit la o lectura minunata asupra unui capitol al Bibliei, mai exact la Romani 8. In prisma a ceea ce ai citit pana acum, priveste cu toata atentia la Romani 8:35-36 ...

Probabil te-ai intreba daca ar exista o credinta autentica in Dumnezeu, fara nici un fel de legaturi exterioare. Este greu de trait o astfel de credinta, dar se poate. Romani 8:38-39.

Doamne, da-mi o astfel de credinta!

Stoica Timotei

Despre credinta...

Una din temele majore ale Noului Testament este cea legata de credinta. S-au scris atatea carti si s-au spus atatea lucruri interesante despre credinta, incat ne-ar lua foarte mult timp ca sa asimilam macar 1% din totalul lor.

In acest articol as vrea sa mentionez un singur lucru cu privire la credinta.

Oare este vreo diferenta intre:
  • a crede ca...
  • a crede in...
A crede ca... e o credinta de suprafata(nu neaparat superficiala, ci doar fara profunzime), pe cand a crede in... e o credinta profunda. Ei bine, probabil vei spune: "Dar eu cred ca..." - oare te afecteaza acel lucru intr-un mod profund?

Gandeste-te la urmatorul lucru: Atunci cand spun ca "cred in...", de fapt eu spun ca :
  • am incredere in...
  • sunt dispus sa ma supun...
Poate nu esti de acord cu ce am scris in acest articol, dar te provoc totusi sa meditezi la aceste lucruri expuse mai sus.

Fie ca Dumnezeu sa ne ajute nu doar sa credem CA El exista, ci sa credem IN El!

Stoica Timotei

Intelepciune sau nebunie?

Intr-un avion sunt trei barbati: pilotul, un pusti cercetas si cel mai destept on din lume. Se strica motorul, avionul e in picaj si nu sunt decat doua parasute. Inteligentul apuca in graba un rucsac.
- Imi pare rau - spune el - dar eu sunt cel mai destept om din lume; am o responsabilitate fata de planeta.
Si sare din avion. Pilotul se intoarce spre pusti si ii spune ca el a trait o viata lunga si implinita, iar micul cercetas are toata viata inainte. Ii spune acestuia sa ia ultima parasuta si sa-si salveze viata.
- Stati linistit, domnule pilot, spuse baiatul. Cel mai destept om din lume tocmai a sarit din avion cu rucsacul meu.




Lumea noastra e plina de oameni destepti care sar din avion cu rucsacul. Unul dintre paradoxurile legate de credinta si indoiala este ca aceasta problema constituie provocarea intelectuala suprema, si totusi oamenii simpli si fara educatie pot trai cu multa intelepciune, iar cei cu doctorat pot alege nebunia.




Preluat din cartea: "Credinta si indoiala", de John Ortberg

marți, 27 septembrie 2011

Dragoste sau pofta?

Dragostea... un subiect atat de vast, incat oricat as scrie in acest articol, as acoperi doar o parte infima. Subiectul cel mai cautat al multor carti, al multor melodii, al multor discutii. Exista tot felul de teorii cu privire la acest subiect. Mai mult decat atat, datorita diferentei de perceptie care exista intre oameni, sunt multi care o confunda cu alte lucruri. In subiectul acesta as vrea doar sa observam una din aceste greseli... Oare nu cumva adesea dragostea este confundata cu pofta?

Vreau sa faceti cunostinta cu prietenul meu, mototey. Intr-una din zile intalneste o fata, dar nu orice fel de fata, ci dupa cum el spune: "fata visurilor mele". Oare asa sa fie? Ce-i drept, a ajuns sa o cunoasca, s-au placut si deja in cateva zile s-a format intre ei o legatura foarte stransa. Ce mai, la cateva zile dupa ce s-au cunoscut, deja ii vedeai tinandu-se de mana cand se plimbau si parca subiectele de discutie dintre ei niciodata nu se epuizau. El, plin de umor de calitate, ea cu un zambet fermecator. Oare sa fie combinatia potrivita? La scurt timp dupa aceea, mototey si mototeya au luat o hotarare: vor sa se casatoreasca. In aceeasi zi au mers atat la parintii lui cat si la parintii ei sa le faca de cunoscut dorinta lor. in cele din urma, parintii lor au acceptat. Bucurie mare in vietile acestor doi minunati tineri. Totusi, ceva s-a intamplat in viata lui mototey. Nu l-am mai vazut asa de hotarat in ceea ce facea. Lucrul acesta m-a impins sa merg si sa stau de vorba cu el, ceea ce am si facut. Ce s-a intamplat? Care a fost cauza tulburarii lui? Un vis... intr-o seara a visat ca s-a intalnit cu Domnul Isus si au stat de vorba... mototey, incercand sa profite de ocazie, L-a intrebat ce parere are de relatia lui cu mototeya si daca este de acord. Domnul i-a raspuns ca trebuie sa renunte de indata la acea relatie pentru ca ceea ce este intre ei nu poate fi numit dragoste. Tulburat de cele auzite, mototey se intreba oare ce ar fi putut sa fie, daca nu era dragoste. Dimineata, cand s-a trezit a deschis Biblia in Exodul, de unde un verset i-a atras atentia intr-un mod deosebit. Astfel el a primit raspunsul din partea Domnului. Despre ce verset este vorba? Despre ultima porunca, care incepe cu urmatoarele cuvinte: "Sa nu poftesti...!"


George Uba spunea ca: "Dragostea creste incet si sigur prin cunoastere reciproca temeinica, unde caracterul este cel urmarit, si nu atractia fizica. Dar nu este deloc la moda cautarea asta!"


Povestire preluata si adaptata din cartea: "Sarut mana, Doamna" scrisa de George Uba


Stoica Timotei

Ti-a fost dor de mine? Mie da...

Dragul meu, ma simt foarte ciudat sa-ti scriu acest articol, dar stiu ca trebuie facut si acest lucru. Trebuie sa recunosc ca la inceput deloc nu mi-ai placut. Mai ales in timpul scolii generale si chiar a liceului... pot spune ca adesea eram manios pe tine. Nu, nu ma laud cu ce a fost in trecut, pur si simplu trec sumar in revista ceea ce a fost. Am inceput sa descopar anumite taine ale tale, ce-i drept mici si putine, dar asa de tare m-au fascinat, incat dupa atata timp, pot sa spun ca intr-adevar mi-a fost dor de tine. Cum am putut lasa sa treaca atat timp fara sa fac nimic? Nu stiu! Dar stiu ca de acum incolo imi voi da toate silintele sa nu te mai parasesc niciodata, si sa incep sa descopar tot mai multe din tainele tale. Imi doresc sa te cunosc mai bine. Imi doresc sa ma lasi sa te descopar mai bine. Da, pe tine... nu te uita in alta parte, ca nu e nimeni langa tine. Toti avem acces la tine, dar oare catora dintre noi ne place de tine? Ei, acest articol tie ti-e dedicat! Ce-i drept, pe viitor doar de tine o sa ma folosesc:)
Nu-i asa ca ultima expresie folosita are o tenta negativa puternica? Las', ca stii ca nu am folosit-o astfel, ci doar ca sa-ti arat intr-o oarecare masura valoarea pe care o ai pentru mine si dorinta mea de a te cunoaste mai mult. Cred ca deja am cam depasit limita. Urmeaza faptele! :)


Destinatar: Scrisul


Stoica Timotei

Ne-am intors!!! :)

Da... au trecut exact 4 luni si 3 zile de la ultima postare. Ce-i drept, atunci cand am scris acea ultima postare in care imi luam ramas bun de la voi, dragi cititor, duhul meu era foarte tulburat si a trebuit sa treaca o perioada de timp pentru a-mi putea reveni. Dau slava Domnului ca EL s-a indurat de mine si m-a invatat niste lectii pe care nu le voi uita prea curand si daca as vrea. O vacanta plina de noi si noi experiente traite cu Dumnezeu, alaturi de cei dragi mie. O vacanta in care am cunoscut oameni noi, de la care am avut si am in continuare multe lucruri de invatat. O vacanta care a trecut... bine :)

Nu stiu care va fi activitatea in continuare pe acest blog, dar dupa cum bine va puteti da bine seama, tapetul a fost schimbat, si de asemenea la gadgeturi au fost facute niste modificari. O sa vin cu noi update-uri si nadajduiesc ca articolele care vor urma sa fie o lectura placuta, ziditoare/constructiva pentru fiecare cititor.

Doresc ca Dumnezeu sa va binecuvanteze pe fiecare intr-un mod deosebit :)

Cu multa bucurie,
                    Stoica Timotei