duminică, 5 martie 2017

Ai mulțumit vreodată descrescător Domnului pentru binecuvântări?

Era doar o idee ce mi-a trecut prin minte. O frământam, o răsuceam, doream s-o fac să se dezvolte. Însă nu reușeam să-i găsesc cuvintele potrivite ca s-o descriu. A rămas, așadar, dichisită undeva în mintea mea, până la un moment dat când eram aproape adormit. Atunci am auzit-o predicată. Ideea pe care n-o puteam descrie, am auzit-o descrisă de altcineva într-un mod atât de frumos! (Apoi am adormit bucuros.)

Cu ceva vreme în urmă am scris un articol despre momentul în care Îi mulțumești Domnului pentru binecuvântări. Acesta-i un aspect foarte important. Acum însă, vreau să ne îndreptăm atenția asupra unui alt aspect, legat tot de mulțumirea pentru binecuvântări. 

I-ai mulțumit vreodată lui Dumnezeu pentru binecuvântări în mod descrescător? Se poate să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru binecuvântări în mod descrescător? Ce înseamnă aceasta? Cum poate fi făcută?

Cât încă suntem pe acest pământ, chiar și multe dintre binecuvântările lui Dumnezeu sunt limitate de timp. Primim din partea lui Dumnezeu anumite binecuvântări doar pentru o perioadă anume de timp. Cu toate că ne-am dori să țină mai mult, ele sunt limitate în timp și spațiu. Prin urmare, după ce începi să nu mai ai parte de o astfel de binecuvântare, Îi mulțumești tu lui Dumnezeu pentru ea?

Sănătatea este o mare binecuvântare din partea lui Dumnezeu. Însă gândește-te cum ar fi să primești diagnosticul unei boli mortale, aflată și în fază terminală. În acele momente, poți tu să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru sănătatea pe care ai avut-o până atunci?

O altă binecuvântare mare de care Dumnezeu ne face parte este prin oamenii pe care i-a așezat în jurul nostru. Mă gândesc la cei din familie, la prieteni, la cunoscuți, la cei din biserică - oameni care sunt o binecuvântare pentru noi. Însă nici ei nu trăiesc veșnic pe pământul acesta. Chiar astăzi am auzit că urmau să fie ținute în zonă două înmormântări. Oameni care au fost o binecuvântare pentru alții. Probabil că acum, când citești aceste rânduri, te gândești și tu la câteva astfel de persoane care au fost o binecuvântare pentru tine și care acum nu mai sunt. Poate ți-a fost tată, mamă, bunic, bunică, unchi, mătușă, soț, soție, fiu, fiică, nepot, nepoată, vecin, cunoscut, apropiat, prieten, însă nu se mai află în viață. I-ai mulțumit Domnului pentru binecuvântarea pe care acea persoană a adus-o în viața ta? 

Cred că trebuie să ne deprindem să-I mulțumim lui Dumnezeu și într-un mod descrescător pentru binecuvântările de care ne face parte. Și atunci când nu mai avem parte de ele, să-I putem mulțumi lui Dumnezeu din toată inima pentru că ne-a făcut parte de ele. Și să-L lăudăm pe Domnul. Să-L lăudăm pe El din toată inima.

Acest lucru poate suna nou în mintea ta, însă e un concept vechi, foarte vechi. Ne spune Scriptura despre un om al lui Dumnezeu, un om cu care Dumnezeu Se lăuda. Chiar și în fața diavolului. Omul acesta a avut o mulțime de binecuvântări din partea lui Dumnezeu: averi care-ți luau o bucată de vreme doar să le numeri. A avut case, slujitori cât cuprinde, multe turme de animale și a avut și 10 copii.
Omului acesta, într-o zi, i se aduc mai multe vești: boii și măgărițele i-au fost prădate, oile și slujitorii cu oile i-au fost arși de un foc coborât din cer, cămilele i-au fost prădate, toți copii i-au murit fiindcă locul în care se aflau s-a prăbușit peste ei. Toate aceste vești au venit la urechile lui Iov ca pe bandă rulantă. Binecuvântări de care Dumnezeu i-a făcut parte, dintr-o dată Iov nu le mai avea. Gata! Gata cu boii și măgărițele! Gata cu oile! Gata cu cămilele! Gata cu slujitorii! Gata cu copiii! Ce-a făcut Iov?

„Atunci Iov s-a sculat, şi-a sfâşiat mantaua şi şi-a tuns capul. Apoi, aruncându-se la pământ, s-a închinat şi a zis: «Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului!»” (Iov 1:20, 21).

E greu să-I mulțumești Domnului în mod descrescător pentru binecuvântări, însă nu e imposibil. Cultivă un astfel de obicei. N-o să-ți strice, ba dimpotrivă, o să-ți fie de folos.

În încheierea acestui articol cred că se potrivesc foarte bine cuvintele psalmistului David din Psalmul 118:25: „Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă!”

Timotei Stoica