vineri, 26 februarie 2010

Ce'i al Tau e pus deoparte

Astazi la evanghelism am fost provocati sa ne gandim la anumite sloganuri. In timp ce s-a amintit un slogan de la un suc(daca nu ma insel), mi-am adus aminte de un alt slogan de la o ciocolata, un slogan care mi-a dat de gandit. Acel slogan are aceste cuvinte: "Ce-i al tau e pus deoparte."
Pur si simplu, dupa ce mi-au venit aceste cuvinte in minte, m'am lasat intr-un fel cercetat de ele. De ce spun asta. Da-mi voie sa incerc sa spiritualizez aceste cuvinte.

Ce-i al TAU e pus deoparte

Ce-i al lui Dumnezeu e pus deoparte. Omul nascut din nou este al lui Dumnezeu, este copilul lui Dumnezeu(vezi Ioan 1:12).

Voia lui Dumnezeu cu privire la vietile noastre este SFINTENIA. Ce inseamna a fi sfant?  A fi sfant inseamna a fi pus deoparte pentru Dumnezeu.

Fie sunt pus deoparte pentru Dumnezeu, fie sunt al lumii(iar stapanitorul acestei lumi este diavolul). Cale de mijloc nu exista...

Nu uita: "Ce-i al LUI e pus deoparte"

Dumnezeu sa te binecuvanteze!

Stoica Timotei

O perspectiva asupra slujirii pentru Dumnezeu

De ce de multe ori ne eschivam, dam inapoi atunci cand e vorba de a-I sluji lui Dumnezeu?

De ce de foarte multe ori cautam tot felul de motive de a da inapoi, in loc sa Ii slujim lui Dumnezeu?
Ne ascundem asa de usor dupa tot felul de scuze, dar nu dorim sa Ii slujim lui Dumnezeu. Aceasta este generatia de credinciosi din ziua de astazi, fie ca ne place sa recunoastem, fie ca nu ne place.
Probabil ai spune acum ca daca ai avea anume dar, anumit lucru, vei face ceva pentru Dumnezeu. Spre exemplu:
"Daca voi avea o masina, voi merge in misiune."
Cand aud scuze de genul acesta, imediat gandul imi fuge la Filip, care a fost nevoit sa mearga din Samaria pana la drumul care pogoara spre Gaza si sa ii vesteasca evanghelia famenului Etiopian. A mers multi kilometri, implinind voia lui Dumnezeu, fara sa caute motive sa se ascunda.

Felul nostru de gandire(al crestinilor, in general), atunci cand vine vorba sa ne implicam in slujire in via lui Dumnezeu, este acesta:
"Daca voi avea, voi face."
Da-mi voie sa iti spun ca aceasta mentalitate este gresita.
Acum poate te intrebi ce fel de gandire sau atitudine ar trebui sa ai atunci cand Dumnezeu te cheama sa Ii slujesti. Iata raspunsul : "Pentru ca sunt, fac."
Permite-mi sa explic putin acest fel de gandire. Am vazut acea mentalitate gresita de gandire care spunea :"Daca voi avea, voi face.", iar acum aceasta mentalitate:"Pentru ca sunt, fac."
Oare scoate in evidenta umanismul? - pentru a vedea "despre umanism", click aici.


Sunt creat de Dumnezeu, iar voia Lui Dumnezeu cu privire la viata mea este sfintirea. Sfintirea, da-mi voie sa iti spun, implica si ascultare de Dumnezeu(nu vreau sa crezi ca doar in aceasta consta).
Iar acum, ca sa completez as spune: "Pentru ca sunt creat de Dumnezeu, chemat sa fiu sfant si sa Ii slujesc, ma supun plin de recunostinta(fac)."
Vreau sa te intreb: Este vreo schimbare intre aceste doua feluri de gandire?
Daca da, care este aceea?

Ce fel de gandire ai tu?
Dupa care gandire din aceste doua iti traiesti viata?

Stoica Timotei