vineri, 31 decembrie 2010

Sfarsit si inceput

Trebuie ca anul acesta sa treaca, pentru ca anul viitor sa inceapa sa devina prezent pentru noi. Si asa va fi in cateva ore. Ma uit cu mare bucurie(si uimire totodata) la anul care acum este in momentul asfintitului. Inca doar cateva ore si anul acesta se va stinge din viata, si va fi doar amintire pentru noi. E minunat sa stii sa pretuiesti timpul. Cred ca nu trebuie sa iti fortezi memoria prea tare pentru a-ti aduce aminte dorintele tale pe care le-ai avut 'acum cateva zile', la inceputul anului(nu e greseala de tipar, ci e datorita timpului care trece ca un fulger). Probabil iti aduci aminte de multe propuneri de la inceputul anului, datorita regretului neimplinirii acestora. E interesant de remarcat faptul ca de multe ori ne gandim la ceea ce am fi putut face si nu am facut, iar mai apoi ramanem cu un gust amar datorita acestora. Pentru ca ne sta inainte un an nou, nu as vrea ca si la sfarsitul acestui an care ne sta in fata(daca Dumnezeu va ingadui sa beneficiezi de toate zilele acestui an) sa ramai din nou cu acelasi gust amar(gust care probabil te-ai si obisnuit de-a lungul timpului sa il simti). Nadajduiesc ca Dumnezeu sa ne dea puterea sa invatam din greselile trecutului si sa nu le mai repetam.

Personal, trebuie sa recunosc, privesc cu regret asupra anumitor lucruri pe care mi le-am propus sa le implinesc in acest an, si nu am reusit. Dar am invatat un lucru(pe care as vrea sa ti-l impartasesc si tie):
 "Incredinteaza-ti soarta in Mana Domnului, si El te va sprijini. El nu va lasa niciodata sa se clatine cel neprihanit." Psalmul 55:22
Probabil aceste cuvinte iti par a fi in domeniul fantasticului, imposibil de indeplinit si in viata ta. Dragul meu cititor, vreau sa iti spun ca totul e cu putinta celui ce crede, pentru ca impreuna cu Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta(Matei 19:26).

Doresc ca in anul nou care ne sta inainte, care 'se va naste' peste cateva ore sa fie un an plin de prezenta lui Dumnezeu in viata ta; prezenta care sa iti coordoneze viata(absolut tot ce tine de viata ta)... Iar dorintele tale, care sunt dupa voia Lui, sa se indeplineasca!:)
Daca nu te increzi deplin in Domnul, doresc ca EL sa intre cu adevarat in viata ta si sa produca acea transformare de care ai nevoie pentru a-I fi placut LUI.
Un an nou plin de DUMNEZEU iti doresc!

Cu multa pace si bucurie,
Stoica Timotei

vineri, 24 decembrie 2010

Bucuria nasterii Mantuitorului lumii

Iata ca veni si aceasta zi in care ne aducem aminte cu foarte mare bucurie de intruparea Mantuitorului nostru, Domnul Isus Hristos. Este un lucru minunat pentru fiecare dintre noi, si, daca ar fi sa exprimam in cuvinte ceea ce s-a intamplat, sau ceea ce simtim o parte dintre noi, am putea afirma cu toata convingerea ca cuvintele de care dispunem pentru a descrie aceste lucruri sunt minuscule pe langa ceea ce este de fapt. Prin urmare, nadajduiesc ca bucuria care este in inima ta si in viata ta cu ocazia acestei mari sarbatori sa fie prezenta in fiecare zi a vietii tale. Despre ce fel de bucurie vorbesc? Bucuria faptului ca un Dumnezeu suveran(singurul Dumnezeu adevarat) S-a coborat din stralucirea, imensitatea si gloria cereasca jos pe pamant. Si pentru ca contrastul sa fie mai puternic, S-a nascut in cel mai umil mod posibil... Da! Ai dreptate! S-a nascut intr-o iesle. Nu este acest lucru pur si simplu minunat atunci cand reflectezi/meditezi la gloria lui Dumnezeu sa stii ca acel Dumnezeu, pe langa faptul ca este atotputernic/suveran, este si un Dumnezeu care S-a umilit in cel mai de nedorit mod, doar pentru a fi aproape de noi si pentru a ne arata ca ne iubeste.... Despre aceasta bucurie vorbesc.

Cred ca este imperios necesar sa ne dorim sa fim umpluti de aceasta bucurie, o bucurie care sa, oricat am incerca sa o exprimam prin cele mai alese cuvinte, tot ar fi seaca in comparatie cu ceea ce este ea de fapt.

Doresc sa ne pregatim dar inimile si vietile sa IL primim cum se cuvine pe Mantuitorul, Domnul nostru Isus Hristos. El este Cel care merita toata atentia noastra. In aglomeratia care ne sta inainte, nu doresc ca El sa fie uitat, sa fie pus intr-un loc in care sa nu ne deranjeze, sa nu ne incurce, ci doresc ca EL sa fie CEL care da sens, da farmec, da pace, dragoste in aceste sarbatori. EL S-a nascut umil intr-o iesle!!!

Nadajduiesc sa meditezi la aceste lucruri si sa te umpli de bucurie, iar aceasta bucurie sa fie permanenta in viata ta!

Cu multa stima, apreciere si bucurie, va doresc sarbatori fericite, binecuvantate de Dumnezeu!

Stoica Timotei

miercuri, 22 decembrie 2010

Funny... scrisoare pentru Mos Craciun

 Pe unul din blogurile pe care am intrat azi, am gasit aceasta 'ciudatenie'... o scrisoare adresata lui Mos Craciun, care mi s-a parut a fi cu o ironie cu bun gust, care prezinta totodata si un adevar crud. Citeste si vei vedea despre ce este vorba.

 

Draga moshu' 2


Buna ziua Mos Craciun. Ai idee cati copii sufera de foame in lumea asta? In schimb tu esti gras si stai toata ziua pe un scaun balansoar din lemn de palisandru la caldura langa semineu. Cunosti tu macar un copil al strazii care nici papuci n-are pe frigul asta ce umbla cu picioarele invelite in zdrente, bagate intr-o punga si legata la capat. Te uiti in buzunar si pe rapoartele financiare si ca venitul anul asta ti-a scazut cu un 8% din ai tai 1500 lei. Te framanti si mai mult citind previziuniile finaciare pe 2011.
Sa sti ca o pierdere care iti cauzeaza griji devine o pierdere dubla. Asa ca nu te ingrijora de ce va fi in ziua de maine, treci mai departe, si nu conteaza ca fondurile pentru cadouri au scazut ci gestul. Spiritul Craciunului e sa daruiesti si sa te daruiesti altora. Bunici venind din cealalta parte a tarii la nepoti cu cadouri la nepoti ce nu valoreaza nici sfert din costul calatoriei se invioreaza vazand zambetele nepotiilor.
In final ti-o spun pe scurt, a darui de fapt la urma urmei inseamna a-ti darui.

Sarbatori fericite, mosu si sa dea Dumnezeu s-auzim de bine!


Sursa(Click aici)

sâmbătă, 18 decembrie 2010

La multi ani, Adryx! :)

Astazi este o zi speciala in viata unei fericite tinere(vezi fotografia) pentru ca sarbatoreste cu mare bucurie venirea ei pe acest pamant. Ma bucur ca am aceasta ocazie de a-i face o urare. Se numeste Adriana, este din localitatea Bradu, judetul Sibiu si face parte din grupul nostru de tineret, Imago Dei. Am avut onoarea si bucuria de a o cunoaste si, vreau sa va spun, este o binecuvantare pentru grupul nostru, chiar numai si prin prezenta ei. Ce o face asa speciala? Hmmm... greu de exprimat in cuvinte... pur si simplu datorita faptului ca atat pentru grup, cat si pentru mine a fost si este o binecuvantare de mare pret, din partea lui Dumnezeu.

Cred ca daca privesti in urma, te poti minuna de felul in care Dumnezeu a lucrat in viata ta, atat prin evenimentele frumoase ale vietii, cat si prin cele mai putin dorite. Totusi, nadajduiesc ca poti confirma faptul ca si acelea au lucrat la modelarea caracterului tau, la relatia ta cu Domnul. Doresc ca Dumnezeu sa iti umple viata de bucurii negraite, bucurii eterne. Doresc sa ramai aproape de EL si sa tanjesti mereu sa ramai in stransa legatura cu CREATORUL TAU. EL sa iti poarte de grija, sa te intareasca in momentele dificile ale vietii. Increde-te in EL si... nu vei regreta;)

Dedicatie:

Lauda si inchinare

Dragul meu, vreau sa iti spun in acest articol un adevar care l-am aflat de la un frate drag mie, frate pe care il consider mentor spiritual.
Suntem atat de obisnuiti cu aceste cuvinte, cu aceasta expresie incat de multe ori sau chiar de fiecare data nu constientizam un adevar neglijat. Oare Lauda este acelasi lucru ca si Inchinarea? Este vreo diferenta de semnificatie intre acesti doi termeni? Au ei aceeasi semnificatie?
Concluzia la care am ajuns este ca acesti doi termeni nu au aceeasi semnificatie. Dati-mi voie sa ma explic. Lauda este o stare de adorare si de veneratie la adresa lui Dumnezeu, pe cand Inchinarea cuprinde mai multe lucruri decat atat. Lauda este un lucru care incepe acum si se termina peste un oarecare timp, pe cand inchinarea trebuie sa fie de cand L-am cunoscut pe Dumnezeu si ne-am predat vietile in mana Lui si pana EL va hotari sa ne ia de pe acest pamant.
Ce este inchinarea? Inchinarea este ceva mai sus de lauda… lauda este doar o ramura a inchinarii. Eu cred ca noi suntem chemati de Hristos sa fim inchinatori in duh si in adevar, nu doar sa fim oameni care se bazeaza pe lauda. Daca esti un inchinator adevarat, lauda se va vedea in viata ta.

Doresc ca Dumnezeu sa ne faca pe fiecare dintre noi niste inchinatori adevarati, niste inchinatori in duh si in adevar, nu doar la nivelul vorbelor, ci in mod special la nivelul trairii(despre Incompatibilitatea dintre vorbire si traire am vorit in articolul precedent – click aici pentru a vedea sespre ce este vorba)!

Incompatibilitate intre afirmare si traire



Oare suntem si noi in cazul acesta? Sa predicam apa si sa bem vinul?… Oare suntem si noi la fel ca fariseii de altadata care, spuneau una, dar alta faceau? Nu cumva este mai usor sa afirmi anumite lucruri, decat sa le traiesti? Nu cumva ne place sa fie aceasta incompatibilitate intre afirmare si traire si in viata noastra? Nu te grabi sa imi raspunzi, ca nu vreau sa fiu un prilej de pacatuire pentru tine prin aceste intrebari. Ma uit in viata mea si vad adesea aceste incompatibilitati. Nu stiu cum iti traiesti tu viata. Poate ca, intr-adevar, esti mai sfant ca mine si nu te confrunti cu aceste lucruri. In ultimul timp mi-am dat seama ca este foarte usor sa le spui altora ce trebuie sa faca, cum sa isi traiasca vietile, dar este foarte greu sa traiesc si eu dupa acele principii. Sau, poate in anumite cazuri, nici nu imi plac acele principii, dar in schimb, imi place sa le vad prezente in vietile celor de langa mine. Nu cumva sunt prins in latul fatarniciei? Oare aceasta incompatibilitate intre afirmare si traire este buna, este pe placul lui Dumnezeu? Cu siguranta ca nu!!!

Tocmai de aceea imi doresc ca atunci cand spun “Multumsc, Doamne!” viata mea sa reflecte o traire in recunostinta fata de Dumnezeu, Caruia Ii multumesc. Aceste lucruri pot fi exemplificate in fiecare domeniu al vietii mele.

Doamne, ajuta sa traiesc ceea ce afirm(desigur deca sunt principii biblice, placute lui Dumnezeu)! :)


Sursa

De ce ma inchin lui Dumnezeu?

Harul inseamna justificarea pacatosului, nu justificarea pacatului

De 2 zile am inceput sa citesc cartea “Costul Uceniciei”, scrisa de Dietrich Bonhoefer. Vorbind despre diferenta dintre harul ieftin si harul costisitor el afirma la un moment dat ca: ~Harul ieftin inseamna justificarea pacatului, pe cand harul costisitor inseamna justificarea pacatosului.~
Care este atitudinea noastra atunci cand pacatuim?
Incercam sa musamalizam pacatul sau sa gasim scuze(sa ne justificam), comparandu-ne cu altii “mai pacatosi decat noi”?
Oare nu cumva printr-o astfel de atitudine se vede reflectat harul ieftin?
Dragul meu, da-mi voie sa iti spun ca harul de care beneficiem din partea lui Dumnezeu, este un dar costisitor, care L-a costat viata singurului SAU FIU, Domnul nostru Isus Hristos. Si pentru ca pe Dumnezeu L-a costat totul, de aceea, pentru a beneficia de el, si pe noi trebuie sa ne coste totul.
Tocmai de aceea inteleptul Solomon, in cartea Proverbe scrie astfel:”Fiule da-mi inima ta si sa gaseasca placere ochii tai in legile Mele.”
Ca si crestini/ca si beneficiari ai harului costisitor, trebuie sa ne predam in totalitate lui Dumnezeu.
“Doamne, ajuta! Doamne, da izbanda!”

Sursa

“Daca nu rastignesti EUL, eul Il va rastigni pe Hristos”

Citeam azi dimineata dintr’o carte, unde am dat de aceasta afirmatie care m’a pus pe ganduri. Imediat dupa ce am citit acest citat, mi’am adus aminte de apostolul Pavel care, scriindu-le crestinilor din Galatia, le spune astfel:
“Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.”(Galateni 2:20)
Daca nu rastignesc Eul, mandria mea, orgoliul meu, atunci toate acestea il rastignesc pe Hristos. Spunem ca ne numim crestini(aici in paranteza as vrea sa spun doar atat: asa e… spunem… sau, ne numim doar), dar parca de multe ori Hristos nu domneste in viata noastra. Pentru ca Domnul nostru Isus Hristos sa traiasca in mine, trebuie ca mai intai firea mea pamanteasca sa fie rastignita. Acest lucru nu se va putea intampla pana ce EUL meu nu este ingropat mai intai.
Dragul meu, in acest articol am simtit indemnul sa iti spun(si sa imi repet si mie, de asemenea) ca daca nu renuntam la noi insine, nu putem fi urmasi ai lui Hristos. De ce spun asta? Pentru ca acele cuvinte pe care Domnul Isus le’a adresat odata norodului, ne sunt adresate si noua, si anume: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.”(Marcu 8:34)
Doresc ca Domnezeu sa ne ajute pe fiecare sa ne putem rastigni EUL nostru si sa IL lasam pe EL sa ne conduca vietile.
Nu uita: “Daca nu rastignesti EUL, eul Il va rastigni pe Hristos.”
Dumnezeu sa te binecuvanteze!
Stoica Timotei

Sursa

Experienta personala cu Dumnezeu, prin Duhul Sfant – raspuns la “Au disparut darurile Duhului Sfant?

Dragul meu cititor, vreau sa iti spun ca nu cu mult timp dupa ce am postat “Au disparut darurile Duhului Sfant?” , am primit un comentariu care am vrut sa il postez ca si articol dupa ce l’am citit. In seara aceasta am reusit sa iau legatura cu persoana care a scris aceste cuvinte si am primit permisiunea sa postez ca si articol comentariul ei. Citind o astfel de marturie, ma minunez de felul in care Dumnezeu vorbeste. Slava LUI!
In continuare, va doresc lectura placuta:)
“Cand ti-am citit statusul am tresarit putin pentru ca in ultima vreme Domnul mi-a schimbat felul de a cuprinde trairea in Duhul Sfant…si mi s-a parut un gand adanc. Tatal si Domnul Isus erau Persoanele din Trinitate care mi se pareau cele mai importante…si Duhul, dar nu in aceasi masura. Asa eram obisnuita si poate si datorita faptului ca se vorbeste mult mai mult de Tatal si Fiul; si nici n-am crescut cunoscand Biblia, deci ce aflasem la inceput mi-era de ajuns. M-a apropiat Domnul foarte mult de El prin diferite lucruri si trairi si simteam cum pasea in fiecare loc din inima mea si ca vrea sa-mi vorbeasca mult mai mult, sa mi se descopere; sa-mi dea Ceva Mult Mai Mult. In ultima vreme am avut oameni in jur care spuneau ca Duhul ii schimba, cerceteaza, calauzeste si poate da o umplere, daruri spirituale. Si eu ma gandeam ca-s numa pe vremurile stravechi aceste daruri…pana cand am avut parte de o proorocie. Neasteptat. Nu am vorbit cu nimeni, si aveam in mine anumite ganduri, temeri, dorinte.etc(ca orice om.) Am mers la cineva bolnav, printre care se mai aflau 2 persoane. Le vazusem ptr 1 data, numai ne-am salutat si am zis sa ne rugam ptr bolnav. Si dintr-o data…una dintre persoane a inceput sa vorbeasca intr-alta limba si talmacea tot ce spunea.( DAR zice-n 1 corinteni 14:26:”daca nu este cine sa talmaceasa sa taca si sa vorbeasca numai lui Dumnezeu”…ca daca nu nu e nimeni zidit de nu intelege). In momentul ala din cap pana-n picioare m-a luat un fior.Nu stiam cum sa reactionez.Aveam asa o teama ca simteam ca Domnul e Acela care-mi vorbeste,rusine ca stie tot. A spus exact despre lucrurile ce le gandeam, mi-a dat mangaiere dar m-a si mustrat. Si acuma nelamuririea mea era simtirea mea. Adica, cum stia daca n-am cunoscut persoana aia..si de ce m-am simtit atat de cutremurata…chiar am simtit Prezenta Lui acolo. Dupa am inteles ca 1 Cor 14:22..:”Proorocia, dimpotriva este un semn nu pentru cei necredinciosi, ci pentru cei credinciosi.Tainele inimii lui sunt descoperite, asa ca va cadea cu fata la pamant, se va inchina Domnului ,si va marturisi ca intr-adevar Dumnezeu este in mijlocul vostru.”) Deci Biblia mi-a aratat de ce trairea asta, vorbeste despre fiecare detaliu.Eram tulburata, nu prea mai stiam ce sa cred ca parca asa dintr-o data mi-o palit ce mi-am asternut bine-n inima pana atunci. Dar El a facut ca in viata mea sa fie o continuitate ca sa cred mai mult in darurile Lui si-n Duhul. Si cum ziceam o dat :”oameni si popoare ptr viata mea”. Sunt oameni in jur care ma motivau in a crede in lucrurile astea si vedeam starile lor ce-i inalta mai mult…(S-apai stii cum ii…cand mai e cineva care crede la fel nu te simti singurul ciudat:))Si mai mult decat vorbe am vazut schimbare. Si de obicei cand vad ca cineva are o traire inalta, sau cel putin tanjeste dupa una, vreau si eu, imi doresc, caut…Si Harul Lui mi-a oferit diferite ocazii sa iau TOATA Scriptura nu numai franturi. vorbeam cu prieteni, mai mergeam in diferite locuri si citeam…si am inceput sa inteleg tot mai mult puterea Duhului in noi. Si am inceput sa ma rog pentru ca Duhul sa se reverse tot mai mult in mine…Vreau sa spun ca in momentul in care ma puneam pe genunchi sa ma rog astfel o lupta teribila se ducea in launtrul meu. Ganduri indoielnice, ca n-as avea nevoie de asta,parca o teama ma tot indemna sa ma ridic de pe genunchi….cuvintele-s prea pale sa descriu ce simteam atunci. Si ma intrebam :”De ce?” Nu cer ceva bun? Si am constientizat ca este o alta lupta…ca ieseam din tiparul obisnuit ca s-ating ceva Mai Mult de care spuneam. Simteam cum ma puneam pe genunchi sa ma rog ptr asta ca diavolu cauta sa ma opreasca. Tot timpul cand te schimbi, cand te apropii de El primesti lovituri. Dar m-a tinut El la pieptul Sau si n-a lasat sa ma doboare gandurile astea. Si am continuat sa ma rog. Am mai avut din partea Lui anumite descoperiri…Am inceput si ma rog si Duhului Sfant pentru calauzire, putere, sa nu plece intristat de pacatul meu, sa ma umple mai mult si mai mult pana se revarsa-n mine. Dintr-o data nu stiu cum ,cand…dar ceva in mine s-a schimbat. Ma rugam ptr anumite lucruri in viata mea si dintr-o data furtuna si vijelia aspra ce ades nu ne cruta s-a potolit si increderea in El s-a schimbat, citeam Biblia si ades asa de cercetata eram prin Duhul, de in lacrimi imi vorbea,la fel in rugaciuni,traire,experiente…Parca faptul ca nu m-am oprit atunci cand mi-era greu sa cred sau sa lupt (tot prin El) acuma a revarsat in mine lucruri pe care nici in vis nu le cuprindeam, cum m-am maturizat  si am cautat ,”curgeau” tot mai multe chemari la slujire..poate ptr ca atunci am inceput sa gust puterea si sa percep altfel, sa fiu mai sincera,mai…altfel. Duhul Sfant e Mangaietorul dar e si Cel ce calauzeste, Cel ce da Putere, indrumare,apropiere de El.Eu stiu ca n-am ajuns inca nici sfert din cat exista, dar am vrut sa impartasesc ceea ce eu am trait pentru ca :”ce-i in mana nu-i minciuna:)):P Eu nu credeam in puterea si importanta Lui pana sa o traiesc. Si cred ca exista si darurile spirituale,cum zice tot in corinteni….spre folosul altora ca sa zideasca. Doar ca nu se mai “practica” nu-nseamna ca ele nu exista. Dar cum stam cu credinta? Dar cu indoiala? Inca se mai aude de vindecari de ex. Dar foarte rar….Cum unii pot altii nu? zice:”Cand se va pogora Duhul veti primi o putere”…pai Puterea asta in noi ar putea face mult mai multe daca am lasa prejudecati, si ne-am “parasi’ viata-n mana Lui, sa ne foloseasca ptr cei din jur.Spuneai ca extremele nu-s bune…si asa-i. Noi ori nu credem deloc ori cadem in falsuri.Dar tot la Duhul ajungem si la daruri….Ca exista si “descoperirea duhurilor” si atunci am putea stii…Cred ca trebuie sa ne “pierdem” in Cuvant…ca asa…de te uiti in jur si la vremurile in care suntem acum poti fii foarte confuz.Eu ma cutremur cand citesc:”Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt o nebunie,si nici nu le pot intelege,ptr ca trebuiesc judecate duhovniceste”(1 cor2:14-15) Si inca mai vad atata din fire in mine si inca departarea mea de plinatatea Lui dar :” Dupa cum este scris: Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit,si la inima omului nu s-au urcat, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu ptr cei ce-l iubesc.Noua insa Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau.Caci Duhul cerceteaza totul si chiar lucrurile adanci ale lui Dumnezeu”(1 cor2:9-10) Cred ca prin Duhul multe lucruri din inima Tatalui lupta-i in noi…sa-L credem. Da ca sa obti un lucru pretios si pretul e pe masura. Si e vorba de staruinta.Ca Iacov:Doamne, eu nu plec de aici pana nu ma binecuvantezi.Cred ca vrea sa staruim, ca sa ajungem sa ne dorim cu adevarat Puterea Lui. Mi scuzi s-am scris mult.Sper sa gasesti rabdare sa citesti:) blessings:” pe cand cei care sunt duhovnicesti se gandesc la lucrurile Duhului.Si gandirea fireasca este moatre,pe cand gandirea Duhului este viata si pace”(Romani8:5-6)”
Diana Armasescu, Sibiu

Au disparut darurile Duhului Sfant?

 (Articol scris de mine pe un  alt blog in urma cu mai mult timp)

Acest subiect este unul extrem de delicat pentru ca de-a lungul istoriei a dus la polemici si chiar la dezbinari. Totusi, in urma unor framantari spirituale, m-am gandit sa postez cateva ganduri cu privire la darurile spirituale(darurile Duhului Sfant). Prea mult m-am ascuns in spatele anumitor doctrine care s-au impamantenit in mine, fara sa le mai verific, fara sa cer calauzire lui Dumnezeu cu privire la ceea ce cred. De aceea, dau slava lui Dumnezeu ca S-a indurat de mine si m-a luminat. In cele ce urmeaza, vor fi expuse doar cateva ganduri cu privire la darurile Duhului Sfant.
Sunt oameni care sustin ca darurile Duhului Sfant nu mai exista, ci ele au incetat odata cu moartea ultimului apostol, sau odata cu canonizarea Bibliei(cesationistii). De fapt, acesti oameni sustin lipsa a 5 daruri din listele cu darurile spirituale(Romani 12:6-8; 1 Corinteni 12:8-10, 28; 13:1-3, 8; 14:6, 26; Efeseni 4:11; 1 Petru 4:9-11), si anume: darul vorbirii in limbi, darul talcuirii, darul minunilor, darul proorociei si darul vindecarii. Dar, mai sunt si alti oameni care cred in aceste daruri, dar problema acestora este ca doar pe aceste 5 daruri se axeaza si uita de celelalte daruri enumerate in aceste liste.
Observ aici doua extreme care produc mereu cearta atunci cand acestea stau una langa alta.
Care din aceste doua extreme e buna?  – NICIUNA
De ce oare apostolul Pavel a scris si capitolul 13 din 1 Corinteni, unde vorbeste despre dragoste? Dragul meu, da-mi voie sa iti spun ca daca nu esti plin de dragoste agape, nu esti plin de Duhul Sfant, prin urmare nu esti un crestin adevarat. Acest lucru ti se poate potrivi tie, mie sau oricarei persoane care nu este plina de dragostea lui Dumnezeu.
As fi vrut sa incep sa prezint argumentele fiecarei extreme, dar nu vreau dupa aceea ca prin acest articol sa atrag o atentie din partea acestora. Tot ce vreau sa spun este ca Dumnezeu este acelasi ieri si azi si in veci si cred ca toate darurile Duhului Sfant exista si astazi in Biserica lui Hristos. Datoria noastra este sa fim oameni devotati lui Dumnezeu, sa avem dragostea lui Dumnezeu in noi, sa fim plini de Duhul lui Dumnezeu.
Ma uit la sfarsitul vietii lui Stefan(primul martir – Faptele Apostolilor 7) si vad un om plin de Duhul lui Dumnezeu(Scriptura il descrie astfel).  Sunt doua lucruri caracteristice ale acestui om plin de Duhul lui Dumnezeu, si anume: dragostea si iertarea prin mijlocire pentru cei pierduti(pentru ce ce-l persecuta).
Vreau sa te intreb, dragul meu cititor: Se vede roada Duhului Sfant in acest om? Se vede ca a fost calauzit de Duhul lui Dumnezeu?
Fie ca Dumnezeu sa ne cerceteze prin Duhul Sau cel Sfant, sa ne deschida ochii inimii si sa ne ajute sa fim oameni plin de Duhul Sfant.
Stoica Timotei

"Iubeste-L pe Dumnezeu si fa ce vrei"

Imi aduc aminte cu o foarte mare bucurie de acest citat(care ii apartine fericitului Augustin) pe care l-am citit cu mult timp in urma dintr’o carte destul de interesanta.
Citind in Biblie, am gasit in Psalmul 37:4 urmatoarele cuvinte: “Domnul sa-ti fie desfatarea, si El iti va da tot ce-ti doreste inima.”
Dupa ce am citit acest verset mi’am adus aminte de cuvintele unui parinte al bisericii, care a spus: “Iubeste-L pe Dumnezeu si fa ce vrei.”
Cum se pot impaca aceste doua lucruri?
Se poate sa Il iubesti pe Dumnezeu si sa faci ce vrei? Se poate ca Domnul sa iti fie desfatarea apoi vei primi tot ce iti doreste inima? Sunt posibile aceste lucruri?
Dragul meu cititor, vreau sa iti spun ceea ce Dumnezeu mi-a aratat. Atunci cand incepem sa ne indragostim de El si sa Il iubim pe EL cu adevarat, vom iubi si ceea ce iubeste EL, ne va place sa fim ca EL, vom dori tot mai mult sa devenim ca EL, dorintele Lui vor fi dorintele noastre. Atunci cand El este desfatarea noastra, dorinta noastra va fi sa ne bucuram tot mai mult in El, sa traim in comuniune tot mai stransa cu EL. De aceea, dorinta inimii noastre va fi implinita. De aceea vom putea face ce vrem. Pentru ca va fi ceea ce vrea EL sa facem. Dar, pana atunci, dragul meu cititor, suntem invitati sa ne indragostim de EL.
Doamne, ajuta!
Stoica Timotei

Inima - impietrita, zdrobita sau inmuiata?

Dumnezeu nu'si arata lucrarea in termeni abstracti. El prefera concretul, si asta inseamna ca, la finalul vietii, inimii voastre i se va intampla unul dintre urmatoarele trei lucruri: se va impietri, va fi zdrobita sau va fi inmuiata. Numieni nu scapa. Inima voastra fie va deveni aspra si insensibila, fie va fi zdrobita sub greutatea dezamagirii, fie va deveni moale prin aceleasi lucruri care fac si inima lui Dumnezeu sa fie mai moale. Inima lui Dumnezeu este o inima careia ii pasa.
Ravi Zacharias

Dumnezeu este in control

Dumnezeu intervine in viata fiecaruia dintre noi. El ne vorbeste in felurite moduri si in momente diferite astfel incat sa putem sti ca El este autorul personalitatii noastre. Si El vrea sa stim ca are o chemare pentru fiecare din noi, destinata sa implineasca unicitatea fiecaruia. Acesta este motivul pentru care Ioan, Petru si multi altii au platit cu viata, de bunavoie, chiar atunci cand cautau puterea si prezenta lui Dumnezeu in acele "nopti intunecate ale sufletului". De fapt, eu cred ca multe lucruri din viata noastra conteaza pentru Dumnezeu mai mult decat gandim noi. S-ar putea sa nu intelegem complet modelul Lui atunci cand este abia conturat, dar acesta nu este un motiv sa tragem concluzia ca modelul nu este realizat dupa un plan stabilit.
Ravi Zacharias, in Marele Tesator

Diferenta dintre reforma si trezire

Biserica generatiei noastre are nevoie de reforma, trezire si de revolutie constructiva. Adesea, oamenii cred ca cei doi termeni "Reforma" si "Trezire" sunt opusi unul altuia. Dar aceasta este o greseala. Amandoi au de-a face cu "restaurarea".

Reforma se refera la restaurarea unei doctrine curate, trezirea se refera la restaurarea vietii crestine. Reforma vorbeste despre o intoarcere la invataturile Scripturii, iar trezirea despre o viata adusa intr-o relatie corecta cu Duhul Sfant."

Francis A. Schaeffer

Maxima interesanta...

"Oamenii dedicati au nevoie de partasie nu pentru ca sunt puternici, ci pentru ca sunt - si ei stiu lucrul acesta - in mod fundamental pacatosi si slabi."

Elton Trueblood

Cum te hranesti spiritual?

In China, ratele si gastele sunt hranite cu forta. Pe gat le sunt bagate cu forta boabe de porum si malai printr-o palnie. Prin acest mod de hranire, ratele si gastele ajung sa fie foarte mari. Insa, daca aceasta metoda este schimbata, ele vor muri, chiar daca mancarea se afla peste tot in jurul lor, deoarece le lipseste capacitatea de a se hrani singure. Nimic nu este mai important decat descoperirea si implementarea unui program eficient de echipare, care va ajuta pe fiecare credincios nou sa se hraneasca singur, fara a fi dependent de altii.

Cum te hranesti din punct de vedere spiritual?

Dumnezeul transcendent si imanent

Numele Yahve exprima natura transcendenta a lui Dumnezeu, iar numele Emanuel voreste despre natura Sa imanenta. Yahve era pentru evrei numele atat de sfant al lui Dumnezeu, incat nici nu putea fi pronuntat. Cand s-au intors din robia babiloniana, iudeii au cautat din ce in ce mai mult sa protejeze numele lui Dumnezeu de ceea ce ei considerau a fi o familiaritate ireverentioasa. Asa ca numele divin a inceput sa fie reprezentat doar prin cele patru consoane care il alcatuiesc: YHVH.


Acest cuvant inseamna "cel care este" sau "cel care este prezent" si presupune ca Dumnezeu este dispus sa vina in ajutor. Chiar si numele transcendent al lui Dumnezeu purta in el un sambure al imanentei Lui, care era destul de aproape pentru a veni in ajutor.

Emanuel, Dumnezeu cu noi, este folosit pentru Mesia. "Caci un Copil ni S-a nascut, un Fiu ni S-a dat si domnia va fi pe umarul Lui. Il vor numi Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii."(Isaia 9:6). Acesta va fi Dumnezeu in mijlocul nostru: imanenta divina si vie. Intruparea este imanenta suprema. Dumnezeu umbla din nou prin gradina, de data aceasta in forma fizica a copiilor lui Adam si ai Evei.

Starea Bisericii contemporane?!?

In loc sa mai fie un organism viu, poporul lui Dumnezeu a ajuns incet-incet captiv intr-un burduf de tip institutional din urmatoarele motive:
  • Crestinismul s-a aliniat din ce in ce mai mult sistemelor politice
  • Lideri profesionisti au inceput sa dezvolte o structura a bisericii
  • Puterea spirituala a fost inlocuita de abilitatea si eforturile umane
  • Conducerea prin slujire a fost inlocuita treptat de autoritarism
  • Structura bisericii a inceput sa fie influentata de modelul lumii
  • Biserica a trecut din ofensiva in defensiva
  • Organizarea in grupuri mici a bisericii a devenit suspecta in ochii autoritatilor

Crestere sau ingrasare

Dragul meu cititor, poate ca o sa ti se para ridicol acest articol, dar totusi, in ciuda acestui fapt, vreau sa iti aduc la cunostinta un lucru pe care l-am remarcat in ultimul timp.

Am citit o carte in care am gasit un lucru interesant, care pur si simplu m-a frapat. Autorul prezanta o distinctie clara, la un moment dat, intre cresterea bisericii si ingrasarea ei. Oare inmultirea numarului membrilor bisericilor de azi inseamna automat crestere? Sau acest fapt reprezinta doar o ingrasare a ei?

Imi aduc aminte ca si apostolul Pavel nu asociaza cuvantul crestere inmultirii numarului oamenilor, ci apropierii de Hristos, cresterii in Hristos.


Care este starea Bisericii de azi?

Creste sau se ingrasa?

Stoica Timotei

Stingerea luminii - lipsa vederii

Generalul Kennedy povesteste istoria unui arab caruia intr-o noapte i s-a facut foame, a aprins o lumanare si a luat o curmala. Avea viermi in ea, asa ca a aruncat-o si a luat o a doua curmala. Si aceasta avea viermi, la fel si a treia. Atunci a stins lumanarea si a mancat-o pe a patra. Decat sa infruntam realitatile neplacute, preferam sa ramanem in intuneric. Nu doar arterele se pot achiloza in organismul unui om, ci si perspectiva lui spirituala poate deveni greoaie si inflexibila.

Noi, cei ce formam Biserica, putem alege sa stingem lumina si sa ramanem in intuneric in ce priveste modul in care Dumnezeu lucreaza astazi. Astfel, nu trebuie sa infruntam realitatile neplacute. Fiind in intuneric si eu mi-am mancat 'portia mea de curmale cu viermi' in ultimii ani... Astazi, nu mai sunt multumit cu intunericul, nici cu fructele cu gust ciudat :D

Nu vrem falsuri!!!

"Alfred I. DuPont, fost conducator al corporatiei DuPont, a fost abordat de un comerciant de arta din Filadelfia, care pretindea ca are un portret al strabunicii lui DuPont tinandu-si copilul in brate. Pretul cerut a fost de 25000$. Cand DuPont a refuzat sa plateasca acest pret din pricina ca a observat existenta in pictura a doua stiluri diferite, comerciantul a coborat pretul la 10000$, apoi la 1000$ si, in disperare, la 400$, pret pe care DuPont l-a acceptat, considerand ca macar rama tabloului valoreaza atat. Un expert al Muzeului din Filadelfia a analizat tabloul si a observat ca stratul de vopsea din secolul XVIII fusese adaugat peste cel original, din secolul XVII. Dupa inlaturarea stratului adiacent, expertul a descoperit ca pictura originala era un Murillo; tabloul de 400$ a fost reevaluat la 150000$."

Unele falsuri sunt foarte reusite. Cand sunt descoperiti, falsificatorii intreaba: "De ce se face atata caz pe seama originalului? Daca falsul te-a putut insela, inseamna ca e la fel de bun ca originalul." Autorul articolului de mai sus explica diferenta dintre un fals si un original, spunand urmatoarele: "Expertii in arta sustin ca, in timp, falsurile prezinta o anumita <>, pe cand originalul maestrului pastreaza nebanuite fatete ale inspiratiei - geniul pictorului tine pictura in viata."

De aceea... e mai binse sa distrugi un vis decat sa ascunzi adevarul in orice domeniu - mai ales in ceea ce priveste Biserica. Originalul vibreaza de viata, pe cand imitatia este moarta. Isus a fost Maestrul. Tabloul Bisericii a fost creat de El si pastreaza nebanuite fatete ale inspiratiei.

Sursa: "A doua reforma" - William A. Beckham

Biserica cu doua aripi

Odata, Creatorul a faurit o Biserica cu doua aripi: o aripa pentru celebrarea in grupul mare, iar cealalta pentru comunitatea in grupuri mici. Folosind ambele aripi, Biserica se putea inalta spre ceruri, putea intra in prezenta Lui si putea face voia Lui pe tot pamantul.
Dupa cateva sute de ani de zbor deasupra pamantului, Biserica cu doua aripi a inceput sa se intrebe daca aripa pentru grupurile mici era necesara. Sarpele rau si gelos, care nu avea deloc aripi a aplaudat zgomotos ideea. De-a lungul anilor, aripa grupurilor mici a devenit din ce in ce mai slaba din pricina nefolosirii pana a ajuns sa nu mai aiba deloc putere. Biserica cu doua aripi, care se avantase in inaltul cerului, folosea acum doar o singura aripa.
Creatorul Bisericii era foarte trist. El stia ca modelul cu doua aripi facea Biserica sa se inalte in prezenta Sa si sa faca voia Sa. Acum, doar cu o aripa, pana si ridicarea de la sol necesita o enorma cantitate de energie si de efort. Iar daca reusea sa se inalte pana la urma, Biserica era condamnata sa zboare in cercuri, sa-si piarda directia si sa nu se poata departa prea mult de punctul de decolare. Petrecand din ce in ce mai mult timp in confortul propriului habitat, a ajuns sa se multumeasca cu o existenta pe pamant.
Din cand in cand, Biserica visa sa zboare in prezenta Creatorului si sa faca lucrarea Sa pe intregul pamant. Dar acum, aripa grupului mare controla orice miscare a Bisericii si o condamna la o existenta terestra.
In cele din urma, in mila Sa, Creatorul Si-a intins mana si a remodelat Biserica pentru a-si putea folosi ambele aripi. Din nou, El avea o Biserica ce putea zbura in prezenta Sa si putea implini scopurile si planurile Sale.

Preluat din cartea: A doua reforma - William A. Beckham

duminică, 5 decembrie 2010

In ce schimba Dumnezeu vinul?

Un tanar crestin - care fusese innoit prin puterea lui Dumnezeu - a auzit pe un invatator de scoala duminicala vorbind despre maretia minunii facute de Isus cand a transformat apa in vin, din Ioan 2.
"Va pot spune despre o minune si mai mare", a spus el, "pe care a facut-o Dumnezeu in viata mea. In cazul meu, Cristos a transformat vinul in mobila, masina si haine pentru copiii mei!"
Ceea ce spunea el, bineinteles, a fost faptul ca puterea lui Dumnezeu de a schimba oamenii a fost mult mai tare decat iubirea lui pentru alcool si l-a ajutat sa invinga acea robie groaznica din viata lui. Acum el putea sa-si foloseasca venitul pentru a purta de grija familiei sale.

Regenerare - am fost transformat

Probabil ca cea mai mare bucurie a experientei crestine  o vei simti atunci cand vei fi constient ca ai fost schimbat. Gandeste-te la felul in care ilustreaza Biblia diferenta dintre viata ta veche si cea noua. Ai fost nascut din nou. Ai fost nascut de sus. Acum esti o faptura noua. Ai o inima curata. Esti iertat. Ai fost inviat. Esti un om nou. Toate aceste expresii denota schimbare.

Schimbarea are loc prin regenerare. S-ar putea sa-ti fie de ajutor sa te gandesti la regenerare ca fiind partea divina a ceea ce noi numim convertire. Este lucrarea lui Dumnezeu. Putem chiar sa spunem ca este o minune a lui Dumnezeu. Printr-o actiune a indurarii Sale, El schimba atitudinea sufletului in asa fel incat acesta este schimbat in asemanarea lui Cristos.

Preluat din cartea Ce vrea Dumnezeu de la mine - Bill George

Isus Hristos, `Musafir` in biserica noastra?

Adineauri mi-am adus aminte de anumite cuvinte pe care le-am auzit in urma cu cateva saptamani, intr-o biserica. Pastorul, in timpul predicii a afirmat(probabil nu si-a dorit acest lucru) ca: "Isus Hristos este musafir in locul acesta."

Oh! Cat adevar contine aceasta afirmatie!
Probabil nu esti de acord cu pozitia mea cu privire la aceasta afirmatie, dar da-mi voie sa iti spun ca Isus Hristos nu trebuie sa fie musafir in biserica SA!
Dar este posibil sa fie adevarat. Sa Il tratam pe Domnul Isus doar ca pe un musafir... cat e de tragic acest lucru...

Crestinul contemporan, intruchiparea lui Gulliver din tara piticilor

Un titlu destul de captivant(cred), dar oare ce continut va avea acest articol?

Destul de interesant, dar totusi oare ce va contine? Sincer sa fiu, nici eu nu stiu. Probabil razi citind aceste randuri, dar vreau sa stii ca este adevarat. Ce-i drept, am cateva ganduri care acum ma straduiesc sa le astern in scris, tastand la computer.
"...sa dam la o parte pacatul care ne infasoara asa de lesne..." ne spune autorul epistolei catre Evrei, in capitolul 12, primul verset. Oare ce vrea sa spuna prin aceasta?

Acum doua zile vorbeam cu un prieten drag mie despre apropierea de Dumnezeu. O concluzie la care am ajuns este aceasta: pe masura ce te apropii mai mult de Dumnezeu, vezi tot mai mult nimicnicia ta, pacatele tale cele multe la numar, si ramai socat. De ce ramai socat? Pentru ca atunci vei vedea ca lucruri care altadata ti-au parut chiar banale, ele erau pacate care te impiedicau sa te apropii de Dumnezeu. Dar, din moment ce te-ai apropiat de El, ai vazut acele lucruri ca si pe niste obstacole in calea cunoasterii lui Dumnezeu si apropierii de El.

Spuneam ca noi ca si crestini il intruchipam pe Gulliver din tara piticilor. De ce spun acest lucru? Pentru ca noi suntem infasurati din toate partile de pacat, de care nu putem scapa. Tot felul de lucruri banale ne infasoara si nu ne lasa sa inaintam pe calea credintei(pierderea de timp: in fata calculatorului, televizorului, vorbitul la telefon... si multe altele)...

Te-ai intrebat vreodata de ce nu inaintezi pe calea credintei, chiar daca iti doresti acel lucru?
Raspunsul meu la aceasta dilema este ca sunt lucruri care te tin si care nu-ti permit sa te misti(precum Gulliver care a fost prins in acele funii subtiri dar care, pentru ca erau multe la numar, nu i-au permis sa se elibereze).
Trebuie sa ceri intelepciune din partea lui Dumnezeu pentru a vedea care sunt acele lucruri din viata ta care nu te lasa sa inaintezi pe calea credintei, iar mai apoi sa Ii ceri putere eliberatoare.

Nu stiu daca acest articol contine ceea ce te-ai fi asteptat sa contina, dar stiu ca am primit aceste ganduri din partea lui Dumnezeu si prin ele Dumnezeu m-a facut sa imi doresc sa vad lucrurile care ma impiedica sa inaintez pe calea credintei. Dorinta mea este ca Dumnezeu sa ne dea puterea sa 'inlaturam orice piedica si pacatul care ne infasoara asa de lesne si sa ALERGAM CU STARUINTA in alergarea care ne sta inainte."

Fiti binecuvantati de Dumnezeu, dragii mei cititori!

Prin harul lui Dumnezeu, Stoica Timotei:)

sâmbătă, 4 decembrie 2010

O poveste minunata de dragoste cu aplicatii practice cat se poate de frumoase...

Povestea aceasta, care urmeaza sa o scriu este adevarata si s-a petrecut in Anglia. Este povestea unui tanar care se numea George si care era indragostit de o fata pe nume Mary. Erau logoditi cand a izbucnit Al Doilea Razboi Mondial si cand George a fost inrolat in armata. Dandu-si seama ca acest lucru ar putea insemna pentru el moartea, tanarul a decis ca ar fi mai bine sa astepte si sa se casatoreasca abia dupa ce se va fi intors cu bine acasa. Asa ca s-a rugat de logodnica lui:
- Mary, te rog sa ma astepti. Dupa ce se va termina razboiul, voi veni inapoi si ne vom casatori.
Mary a fost de acord.
Asa s-au scurs mai multe saptamani si luni. Mary primea des scrisori de la George, ceea ce o umplea de fericire. Dar, dintr-o data, scrisorile au incetat sa mai vina. O saptamana, doua, trei, patru; au trecut multe saptamani si nu mai sosea nici o scrisoare. In cele din urma, familia lui George a primit de la armata vestea ca George disparuse si ca era considerat mort.
Inima lui Mary s-a frant. Nu putea sa creada ca George nu mai era. Nu stia ce sa faca. Oricat de mult incerca sa treaca peste acea pierdere, nu putea sa si-l scota pe George din inima si din minte. Dupa mai multe luni, dupa ce s-a intors acasa intr-o seara de la munca, i-a spus mamei sale:
- Mama, nu ma simt in apele mele. Ma duc in camera mea sa fiu singura. Indiferent cine ma cauta, te rog sa nu ma deranjezi.
A inchis usa in urma ei si a scos din sertar toate scrisorile de la George. S-a intins pe pat si a inceput sa le citeasca din nou, una cate una, cu lacrimile siroindu-i pe fata. A luat poza lui George din sertar - era atat de chipes in uniforma! - si, tinand-o la piept, continua sa citeasca scrisorile si sa planga.
Pentru prima data de cand primise vestea disparitiei lui George, ea si-a scos din dulap rochia de mireasa pe care o cumparase inainte ca el sa plece. S-a imbracat cu ea si s-a asezat in fata oglinzii, privindu-se gatita de nunta, tinand in mana poza si scrisorile, si plangand in hohote.
Cineva a batut la usa, iar mama ei a mers sa vada cine e.
Cand a deschis usa i s-a taiat rasuflarea.
- George! a icnit ea. Ce faci aici?
George a spus:
- Mama, Mary e acasa?
- Da, dar, George, te... te... credeam mort.
- Pai... aaa... nu... Sunt bine. Spune-mi, Mary s-a casatorit.
- Nu, dar George, ce s-a intamplat? Noi... noi... am auzit ca...
George a intrerupt-o politicos si a spus:
- Mama, daca Mary nu s-a maritat, as putea sa o vad?
Ea s-a dat la o parte aratand spre camera lui Mary, iar George a urcat scara. In Anglia, gaura cheii la unele camere e asa de mare ca aproape poti trece prin ea. O vedea pe Mary in rochia de nunta, la fel de frumoasa precum si-o amintea, tinand intr-o mana poza lui, iar in cealalta o scrisoare. A deschis usa si a spus tandru:
- Mary!
Ea s-a intors socata spre el si a tipat:
- George!
L-a strans in brate... si nu va mai spun decat ca George si-a eliberat cu greu o mana, a varat-o in buzunar si a scos o bucata de hartie cu colturile indoite.
- Mary, a spus el, dintre toate scrisorile pe care mi le-ai scris, aceasta imi este cea mai draga. Am purtat-o cu mine prin toate cate le-am trait. Spune asa: "Georgie, dragul mei, te iubesc. Te iubesc. Te iubesc. Si cand te vei intoarce acasa, voi fi pregatita."

Draga mea, nu stiam ca vei fi atat de pregatita!

Ce minunat este atunci cand mireasa si mirele se intalnesc si amandoi sunt gata. Biblia vorbeste despre intoarcerea binecuvantatului nostru Domn, cand orice ochi Il va vedea. Chiar si autorii Scripturii, cu toate superlativele lor, nu gasesc cuvintele cele mai potrivite pentru a descrie acea clipa glorioasa. Domnul Insusi le-a spus ucenicilor Sai ca nu aveau cum sa inteleaga lucrurile ceresti din moment ce nici pe pamant nu erau in stare sa le priceapa. Vorbim de strazi de aur, de porti de margaritar, de ingeri, de serafimi si heruvimi. Nu sunt sigur ca intelegem intreaga splendoare a acelei frumuseti.


DACA MARIAJUL ESTE ATAT DE MARET PE CAT SPUNE BIBLIA CA E, ATUNCI MERITA SA ASTEPTI PANA ESTI GATA PENTRU MOMENTUL POTRIVIT SI PENTRU PERSOANA POTRIVITA.

Preluat din cartea "Eu, Isaac, ma casatoresc cu tine, Rebeca - Ravi Zacharias

duminică, 28 noiembrie 2010

Despre rugaciune!

"Puterea rugaciunii a stins puterea focului, a potolit mania leilor, a pus capat anarhiei, a oprit razboaiele, a domolit natura dezlantuita, a scos demoni, a sfaramat lanturile mortii, a deschis portile raiului, a domolit boala, a dat in vileag sarlatani, a salvat vieti de la pieire, a oprit soarele din drumul lui si a impiedicat inaintarea fulgerului. Rugaciunea este o armura atotsuficienta, o comoara vesnica, o comoara inepuizabila, un cer vesnic senin si niciodata tulburat de furtuna. Ea este radacina, izvorul si sursa a mii de binecuvantari. "

Ioan Chrisostom

Avertizare!(2)

"Daca nu invatam sa gandim si sa meditam la lucrurile de sus, vom manifesta si noi superficialitatea unei lumi care se misca repede insa gandeste incet."
Ravi Zacharias

Avertizare!

"Mirarea pe care o gasiti intr-o carte superficiala este doar pentru copii. Oamenii maturi inoata in ape adanci. Daca urmasul lui Cristos nu se maturizeaza si in privinta lecturilor sale, biserica va sfarsi prin a administra cea mai mare cresa din lume."

Ravi Zacharias

Ce este Cuvantul lui Dumnezeu?

"Cuvantul lui Dumnezeu este un depozit pe care il deschidem in banca de amintiri a sufletului nostru. Banca aceasta ne asigura capitalul de unde putem sa extragem fondurile necesare atunci cand viata ne cere un pret. Daca traim din acest capital, sentimentul mirarii ne va insoti mereu, caci cerul si pamantul vor trece, dar Cuvantul Lui ramane in veci. Noi ne putem schimba, dar Cuvantul Lui nu se va schimba niciodata, fiindca el este adevarat pentu fiecare etapa a vietii si in orice imprejurare. El ne pastreasa in contact cu noutatea si prospetimea. Ne ajuta sa fim realisti in asteptarile noastre, fara sa ne promita o viata fara necazuri, ci prezenta lui Dumnezeu in toate incercarile. Ne tine picioarele in arminie cu capul si ne asigura puterea de care avem nevoie pe tot parcursul drumului."
Ravi Zacharias

Esti o faptura minunata!!!

"Cand crezi ca El te-a intocmit intr-un mod unic, indiferent daca ai un handicap sau nu, si ca te-a atins intr-un mod cu totul special, prin aceasta celebrezi unicitatea fiecarei vieti in parte. In imensitatea creatiei lui Dumnezeu, nasterea ta si urma pe care o lasi in lume sunt unice. Am putea personaliza astfel cuvintele psalmistului: 'Ce sunt eu, ca sa Te gandesti la mine?'(cf. Psalmul 8:4). Si, tot impreuna cu psalmistul, nu ne ramane altceva de spus decat: 'Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele... sunt o faptura asa de minunata'(Psalmul 139: 13-14)"

Ravi Zacharias

Un gand bun!

"Religia si elementele ei specifice ne pot distrage foarte usor atentia de la adevarata semnificatie a mantuirii, care nu are nimic de-a face cu un ritual, ci e o relatie; nu implica nici o postura a trupului, ci e o nevoie a sufletului; nu are legatura cu un anumit moment al zilei, ci e prezenta Lui permanenta; nu cere sa-L imbunezi pe Dumnezeu, ci sa te odihnesti in purtarea Lui de grija; nu este in relatie cu cultura, ci cu adevarul; nu presupune castigarea pacii, ci se bazeaza pe puterea lui Dumnezeu care face minuni."
Ravi Zacharias

Cum are succes ispita in viata noastra?

Citeam zilele trecute o intamplare hazlie, dar cu mari adevaruri, pe care as vrea sa v-o impartasesc.

Era odata un om ogat care stia foarte bine ca servitorul lui sta mereu la panda ca sa descopere unde si-a ascuns stapanul lui comoara. Asa ca intr-o seara i-a soptit sotiei lui suficient de tare ca sa il auda si servitorul: "Ce bine e sa mergem la culcare fara sa ne temem ca am putea sa ramanem fara comoara. Cui i-ar trece prin gand ca am ingropat-o chiar in curtea din fata casei?" Slujitorul, care se afla in camera alaturata, a auzit si si-a facut repede un plan. A cerut ajutorul catorva prieteni si intr-o noapte au sapat totata curtea cautand comoara. Au muncit intreaga noapte, rascolind pamantul, dar nu au gasit nimic. Bogatul s-a trezit a doua zi dimineata, s-a uitat pe fereastra si a zambit cand a vazut tot pamantul rascolit. A doua zi i-a zis sotiei lui cand stia ca slujitorul trage cu urechea: "Ce minunat e sa stii ca nimeni n-ar putea banui ascunzatoarea secreta a comorii noastre, care sta ascunsa bine mersi la fundul sacilor cu samanta pentru iarba, din fata casei. Cui i-ar trece prin cap sa goleasca sacii si sa se uite pe fundul lui?" In noaptea aceea, servitorul impreuna cu prietenii lui au venit in timp ce bogatul cu sotia lui dormeau si au golit sacii, imprastiind semintele in toata curtea, in cautarea lor dupa comoara. Dar nici de data aceasta nu au gasit nimic. A doua zi dimineata barbatul s-a trezit si a zambit cand a vazut samanta imprastiata in toata curtea.

Omul s-a trezit cu peluza semanata din cauza lacomiei servitorului sau, iar servitorul nu s-a ales cu nimic in urma eforturilor sale.



Pentru a avea scucces, ispita si seductia au nevoie intotdeauna de o dispozitie, o inclinatie, o imaginatie si de cineva gata sa ii exploateze pe ceilalti. Multi sunt amagiti si inselati, iar cei care profita de pe urma acestor dispozitii zambesc gandindu-se la profiturile castigate si ii ignora fara mila pe cei de care s-au folosit si pe care i-au lasat pustiiti.

Predica - Omul placut lui Dumnezeu

Predica - Omul placut lui Dumnezeu (Enoh)
   
  Asculta  mai multe  audio   podcast

Miracolul vietii(povestire+invatatura)

A fost odata un tanar care locuia intr-un sat cu multi locuitori si care intreba pe toti cei care ii ieseau in cale cine e el. Locuia intr-o familie, dar membrii acesteia sustineau ca n-au nicio legatura de sange cu el, ca ii sunt doar tutori. Intr-o noapte, in timp ce se agita si se framanta in somn, in vis i-a aparut un mesager si tanarul l-a intrebat:
- Cine esti tu?
- Am venit sa raspund la intrebarile tale cele mai arzatoare, dar nu iti voi raspunde acum. Maine dimineata scoala-te devreme, fa-ti bagajele si ne vom intalni la poarta ce da spre padure. Acolo iti voi da tot ce iti trebuie pentru calatorie. Dar sa nu imi pui atunci toate intrebarile care te framanta. Ai voie sa-mi pui una singura inainte de a porni la drum.
Dupa ce a spus aceste lucruri, mesagerul a disparut. La vremea hotarata, tanarul astepta la poarta, cand i-a iesit in cale o faptura cu fata acoperita de un val si i-a spus:
- Ia aceste trei lucruri, dar sa le folosesti intocmai asa cum te invat eu acum. Iata aici o sabie, dar ai grija sa nu versi niciodata sange cu ea. Aici ai mancare si apa, dar ai grija sa nu le irosesti. Si aici ai o harta, dar ai grija sa nu te abati de pe cale. Daca vei iesi de pe drumul cel bun, ea nu te va mai putea ajuta sa te intorci inapoi. Pleaca deci acum, si Dumnezeu cu tine.
- Credeam ca am voie sa-ti pun o intrebare!
- Graieste, a venit raspunsul.
- De ce plec la drum si care este destinatia mea?
- Ai pus doua intrebari, nu una, a chicotit strainul. Dar nu-i nimic. "Care" si "de ce" par sa vina intotdeauna impreuna, nu-i asa? Cand vei ajunge la destinatie, vei avea raspunsul nu doar pentru "care" si "de ce", ci si pentru "cine". Nu te teme ca vei fi dezamagit de raspunsuri, caci inima ta tanjeste dupa ele. Dar nu uita: fiecare dintre lucrurile pe care ti le-am dat este protejat de anumite reguli. Ne vom revedea asadar pe partea cealalta.
- Dar nu mi-ai raspuns la intrebare.
- Ba da, ti-am raspuns. Dumnezeu sa te binecuvanteze, fiule.
Si asa si-a inceput tanarul calatoria. A calatorit ziua si a dormit noaptea. In fiecare dimineata inainte de a porni la drum si de mai multe ori in timpul zilei se oprea ca sa cerceteze harta. Din cand in cand auzea zgomote ingrozitoare si scotea repede sabia ca sa se apere. Alteori auzea acorduri muzicale minunate, dar cand pornea in cautarea sursei lor, descoperea ca trebuie sa iasa de pe calea insemnata pe harta. Dorea din toata inima sa se apropie mai mult de sursa acelei muzici, dar stia ca in felul acesta risca sa piarda harta.
Intr-o seara, tarziu, tanarul s-a trezit fata in fata cu cineva care i-a cerut mancarea si harta, insa tanarul n-a vrut sa i le dea. Amandoi au scos sabiile din teaca si au inceput sa se bata. Strainul manuia sabia cu mai multa indemanare si l-a lovit pe tanar o data la umar si alta data la brat. Dar de fiecare data cand voia sa-l ucida, varful sabiei se indoia si refuza sa strapunga pielea tanarului. In cele din urma sortii bataliei s-au schimbat si tanarul l-a doorat pe strain la pamant. Tocmai cand se pregatea sa-l strapunga cu sabia, tanarul si-a amintit ca nu are voie sa verse sange.
S-a oprit si l-a intrebat pe strain:
- De ce vrei sa ma ucizi?
- Vreau doar sa-ti iau harta. Am nevoie de o harta ca sa scap de aici. Dar am vazut-o cand ti-a cazut din buzunar si, vai, mi-am dat seama ca e scrisa intr-o limba pe care eu nu o inteleg. Vezi-ti dar de drumul tau. Voi astepta pana va veni altcineva cu o harta pe care o pot citi.
Recuperandu-si harta, tanarul si-a continuat drumul pana cand a intalnit o salbaticiune care venea spre el. A scos repede o bucatica din painea pe care o avea si a aruncat-o in cealalta directie, iar animalul s-a repezit pe urmele painii, lasand astfel tanarului timpul necesar ca sa se indeparteze. El a stiut foarte bine ca nu a irosit painea, caci aceasta i-a salvat viata.
In sfarsit, urmand harta, a vazut o casuta placuta la vedere ce avea sa fie destinatia lui. S-a apropiat sovaitor de intrare si a batut la usa. I-a deschis o femeie, care s-a uitat la el mai intai curioasa, apoi fericita si in cele din urma mirata. L-a poftit inauntru la picioarele lui.
- Lasa-ma sa-ti spal picioarele, i-a spus ea. Sunt obosite si pline de praf.
Cand i-a scos incaltamintea, a inceput sa planga vazandu-i semnul. Un semn din nastere.
- De ce plangi? a intrebat tanarul.
- Nu vei sti niciodata cat am asteptat clipa asta, a raspuns ea.
- Cine esti tu? a intrebat el.
- Eu sunt mama ta, fiule.
- Cum as putea sa stiu sigur acest lucru?
- Semnul de la picior l-ai mostenit de la mine. Uite-l aici, pe calcaiul meu!
- Tu esti mama mea, care m-a nascut? Tu esti cea pe care am cautat-o in toti acesti ani? Cum ne-am despartit? De ce ai plecat?
- Vom ajunge si la asta. A incercat cineva sa te opreasca pe drum? a intrebat ea.
- Da, un om a incercat sa ma ucida ca sa-mi ia harta. Dar s-a intamplat ceva ciudat de fiecare data cand incerca sa ma strapunga cu sabia. Otelul se indoia mereu.
- Nu ai observat o pata chiar in varful acelei sabii?
- Ba da... o pata rosie.
- Acela-i sangele tatalui tau. Omul acela a pornit si el odata intr-o calatorie ca a ta, dar a parasit calea cea dreapta. Si-a pierdut harta si acum vorbeste o alta limba. Asa ca nu mai poate intelege ce scrie pe harta. Tatal tau a pornit in cautarea ta, dar omul acela a incercat sa-i ia harta. Si l-a ucis pe tatal tau. Dupa ce sabia aceea a varsat sange, nu a mai putut fi folosita din nou. Asa ca acum, cu o arma inutila si cu o limba pierduta, omul acela incearca in zadar sa gaseasca iarasi drumul de pe care s-a abatur. Singura lui sansa de a-si regasi calea este sa ceara cuiva voie sa-l insoteasca pe cale, dar el a hotarat sa reuseasca de unul singur si sa faca numai cum vrea el.
- Asadar tatal meu e mort?
- Da, e mort, dar ne asteapta la sfarsitul calatoriei noastre, cand il vom revedea din nou. Deocamdata ne-am regasit noi doi, fiule, si avem multe de facut. Am sa te duc acum la casa unde stau multi din cei care au fost gasiti, la fel ca tine. Unii dintre ei s-au intors pe drum ca sa le arate calatorilor calea. Altii invata limbile celor pierduti. Altii zidesc case pentru cei ce se vor intoarce. Dincolo de aceste case se gasesc mormintele acelora care au scos sabia ca sa ia puterea acelora care ataca, asa incat calatorii sa poata ajunge in siguranta aici. Vino si vezi; toti au mintea unui adult si inima unui copil.
- Ce muzica se aude? Pot sa ma apropii si sa ascult?
- Desigur, ba chiar poti sa si canti impreuna cu ei. Fii atent la cuvinte, fiule. Asculta, si vei intelege!
E-o minune cand soarele-apune
Minune din vesnicii!
Dar mai mare-i minunea din inima,
E minunea ca El m-a iubit.

- Cred asta, fiindca stiu ca este adevarat. Dar, mama, mai am multe intrebari despre calatorie... si despre tatal meu.
- Sunt sigura ca ai, fiule. Iti voi raspunde la ele in timp ce luam masa, si cantecul acesta iti va rasuna in inima in timp ce vei asculta.
- Abia astept. A meritat toata osteneala doar ca sa te vad. Niciodata nu am fost mai recunoscator ca acum pentru semnul meu din nastere. Nu i-am inteles niciodata rostul.


Invatatura: Cautarea dupa miracolul vietii este plina de surprize, dar in acelasi timp e dirijata de conditii. Daca intelegem scenariul si avem grija de harta, vom ajunge la destinatie. Ne-a fost dat tot ce ne e necesar pentru calatorie. Cand vom ajunge la destinatie, toate intrebarile isi vor primi pe rand raspunsul si Cel alaturi de care vom sta la masa festiva ne va umple inimile cu cantec. Sa ne incepem asadar cautarea dupa miracolul vietii.

Ravi Zacharias, Redescopera Mirarea

Statistici dureroase

In anii 1950 copiii si-au pierdut inocenta. Au fost eliberati fata de parintii lor prin slujbe bine platite si masini, iar versurile cantecelor de atunci au creat o noua expresie - prapastia dintre generatii.

In 1960 copiii si-au pierdut autoritatea. A fost deceniul protestelor - biserica, statul si parintii au fost judecati si gasiti cu lipsuri. Autoritatea lor a fost respinsa fara a fi inlocuita cu altceva.

In anii 1970 copiii si-au pierdut dragostea. A fost epoca egocentrismului, adica a cuvintelor compuse in alcatuirea carora intra neaparat termenul 'sine': imagine de sine, apreciere de sine, afirmare de sine... Asta a dus la o lume insingurata. Copiii au aflat tot ceea ce era de aflat despre sex si au ignorat tot ce ar fi trebuit sa stie despre dragoste, si nimeni nu a avut curajul sa le spuna ca intre acestea doua este o mare diferenta.

In anii 1980 copiii si-au pierdut speranta. Despuiati de inocenta, autoritate si dragoste, haituiti de oroarea unui cosmar nuclear, tot mai multi copii apartinand acestei generatii au incetat sa mai creada in viitor.

In anii 1990 copiii si-au pierdut puterea de a rationa. Au fost invatati tot mai putin elementele de baza ale limbii, adevarului si logicii, fiind crescuti in irationalitatea lumii postmoderne.

In noul mileniu copiii s-au trezit ca in mijlocul tuturor acestor schimari si-au pierdut imaginatia. Violenta si perversiunea i-a amuzat pana cand nimeni nu a mai putut vorbi despre uciderea inocentilor, fiindca nimeni nu mai era inocent.

Ravi Zacharias

Intrebari...

Oare nu cumva bucuria anticiparii il determina pe copil sa iubeasca mai mult decat Ajunul Craciunului decat Ziua de Craciun?

Oare nu cumva din cauza ca implinirea dorintelor lui se afla atat de aproape, acesta - desi frant de oboseala - refuza sa adoarma si se straduieste sa tina ochii deschisi? - Dar Craciunul trece si copilul se trezeste la realitate. Dorinta s-a stins si tot ce inainte starnea miararea este pus inapoi in cutie.

Actul in sine al despachetarii scade oare din farmecul darului?

De ce e atat de intortocheata cautarea omului dupa implinire?

De ce avem mereu impresia ca incantarea dupa care tanjim este asa de greu de obtinut si aproape scandalos de complicata?

Ravi Zacharias

Motivatie!

"Sunt atatea teluri de urmat atunci cand facem voia lui Dumnezeu, incat nu avem nici o scuza pentru lenea noastra sau pentru timpul irosit. El ne rascumpara vietile, asa cum ne rascumpara sufletul."

"Doamne, fa sa se implineasca mai curand promisiunea ca 'intreg pamantul va fi plin de cunostinta lui Dumnezeu.' "

Jim Elliot

Diferenta contradictorie...

"Ma infurii gandindu-ma la puterea pe care o propovaduim si la neputinta de care dam dovada in vietile noastre. Sunt credinciosi care stiu doar a zecea parte din cat stim noi si fac de o suta de ori mai mult pentru Dumnezeu, iar noi ii criticam, in timp ce El ii binecuvanteaza. Oh, de-as putea scrie despre asta, dac-as putea propovadui, dac-as putea s-o spun, s-o pitez, orice, numai puterea lui Dumnezeu sa fie cunoscuta printre noi! RUSINE!"
Jim Elliot

Sfaturi...

"Este foarte usor sa te lasi influentat de lucruri mici(sau mari) cand trebuie sa te orientezi, daca nu te tii strans de principiile calauzirii scripturale. Am descoperit nu de mult trei principii care ar putea constitui bine inceputul unui nou cod:
  1. Nu uita ca Dumnezeu te-a invatat importanta unei lucrari care se construieste pas cu pas. A ramane mai mult timp intr-un grup, a starui asupra anumitor lucruri e cel mai bun mijloc de a construi ceva solid, care sa dainuie.
  2. Nu accepta o pozitie relativ la vreun individ sau grup de oameni care sa le permita sa iti dicteze in probleme in care ai convingerea ca decizia trebuie luata prin framantare personala inaintea lui Dumnezeu. Nu permite niciodata vreunei organizatii sa-ti dicteze care este voia Domnului. Asemenea capcane nu pot veni din partea Domnului, pentru mine
  3. Indiferent de situatia financiara, cand trebuie sa aleg intre o lucrare spirituala, de orice fel, si o munca lumeasca, de orice fel, pentu mine alegerea una e cea dintai."
Jim Elliot

Pasi spre lumina

 

In acest articol vreau sa va recomand cu caldura un blog destul de nou, dar unul cu o profunzime spirituala deosebita. De mult timp caut un astfel de blog. Prin harul lui Dumnezeu, l-am gasit. Este vorba de autorul acestui blog, un om pe care il respect intr-un mod deosebit. Desi nu l-am cunoscut niciodata personal, totusi, prin scrierile dansului m-a facut sa imi doresc mai mult sa cunosc Dumnezeul caruia ii slujeste... Un blog al pastorului Petru Lascău – Phoenix, Arizona
Care este invitatia dansului? Cred ca cel mai bine ar fi sa citez:

"Vă invit să facem împreună paşi spre Lumină.
Cu fiecare zi suntem tot mai aproape de cer.
Cu fiecare rugăciune suntem mai aproape de Lumină, de Domnul şi Mântuitorul nostru iubit, Isus Christos: Lumină din Lumină; Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat."

Vrei sa ai parte de incurajare?
Vrei sa zambesti?
Vrei sa te bucuri de descoperiri interesante ale lui Dumnezeu?
Atunci... nu mai amana!

Pasi spre lumina e pentru tine!

Intra, si ai sa te convingi!!!

Pasi spre lumina

Ne trezim sau murim?

Un comentar adaugat de Petru Lascău
la articolul scris de Dr. Iosif Țon
   pasi   Anul acesta de Rusalii, am participat la întâlnirea “Măslinului” de la Highişelul de Dobreşti, organizată de Silviu Cuc în satul său de baştină. Inima acestei întruniri a fost ca de obicei, Nuţu Caba de la Oradea. Îmi doream de multă vreme să particip la întâlnirile de rugăciune ale “Rugului Aprins” şi “Măslinului”. Aveam ocazia să fiu prezent la Highişel în mijlocul a peste 2000 participanţi în cortul instalat la marginea satului. Adunarea aceea va rămâne unul din momentele minunate ale vieţii mele. De la cântările cântate cu lacrimi, până la rugăciunile fierbinţi, totul amintea de zilele de odinioară când m-am întors la Dumnezeu. Am venit de acolo cu dorinţa fierbinte să văd o trezire măreaţă între cei din neamul meu. Vestea că fratele Iosif Ţon se alătură mişcării “Străjerii” mi-a atras atenţia supra acestei lucrări pe care Domnul o face între fraţii noştri din România.
Ca oricare altă trezire spirituală din istorie, şi aceasta are şi va avea contestatarii ei. Pentru că de fiecare dată când Duhul Sfânt începe o mişcare în mijlocul unei biserici, oamenii vor reacţiona în trei feluri distincte. În primul rând vor fi oameni plini de entuziasm care vor îmbrăţişa mişcarea şi se vor lăsa duşi de valul ei. A doua categorie de oameni va îndura trezirea, sau o vor tolera cu atitudinea: “Nu-mi place, dar n-am ce face. Doar n-o să mă fac de râs. O să treacă şi valul ăsta”. A treia reacţie va fi o împotrivire pe faţă, făcând comentarii asupra ‘produselor secundare’ ale trezirii, cum ar fi dezordinea, căzutul pe jos (în faţă sau pe spate), tremuratul (de aici ne-au spus ‘tremurici’ nouă penticostalilor), întreaga aceea panoplie de reacţii umane la prezenţa lui Dumnezeu. Reacţia este de fapt împotriva trezirii Duhului, dar pentru că oamenii nu au curajul unei opoziţii pe faţă, comentează asupra reacţiilor oamenilor cercetaţi de Duhul lui Dumnezeu.
Duhul lui Dumnezeu vrea să preia conducerea bisericii şi El nu este obligat să ne dea explicaţii asupra ceea ce face El. Nu este biserica noastră ci a Lui. Ar trebui să ascultăm de El şi să cooperăm cu lucarea Lui. Din păcate, cu cât firea pământească e mai multă în biserică, cu atât controlul nostru e mai mare. Când lăsăm însă libertate Duhului o primă consecinţă este că nu mai avem control asupra evenimentului.
Când Duhul lui Dumnezeu cercetează biserica, unii strigă, alţii plâng, alţii sar în sus de bucurie, cad pe jos, şi lista ar putea continua… Nu toţi o fac cu sinceritate, ci sunt şi destui imitatori. Cert este că aceste reacţii emoţioanle care însoţesc o trezire spirituală, scapă de sub controlul organizatorilor. O trezire nu mai poate fi gestionată în cuminţenia programelor noastre. Pierdem solemnitatea şi sobrietatea întâlnirii. Pierdem controlul timpului.
Fiecare din noi nu vrem să arătăm ciudaţi, bizari, neobişnuiţi. Ne temem ca Dumnezeu să preia controlul asupra vieţilor noastre ca nu cumva să ne pierdem buna imagine înaintea oamenilor. Rădăcina acestei griji pentru părerile altora este frica de oameni.
Când Dumnezeu lucrează în vieţile oamenilor scopul Lui este ca să producă roade. Din păcate noi ne oprim la frunzele care deranjează. De aceea trezirile spirituale erau numite ‘messy revivals’ (Eng. ‘messy’ – dezordonat, încurcat, zăpăcit) tocmai pentru reacţiile diferite şi fără control ale oamenilor la prezenţa lui Dumnezeu. A lua o atitudine drastică împotriva acestor manifestări catalogându-le în toate felurile, dispreţuind oamenii care le fac, este o mare eroare care se pare că se repetă la fiecare trezire.
Deşi pilda Domnului este spusă cu un alt scop, mă voi folosi de ea pentru a ilustra această eroare pe care văd că o fac din nou fraţii noştri faţă în faţă cu trezirea străjerilor. Grâul şi neghina trebuie să convieţuiască pânâ la sfârşit, spunea Domnul, ca nu cumva smulgând neghina să vătămăm grâul. Preocuparea cu buruienile periferice unei treziri, aduce daune grâului. Condamnăm lucrarea lui Dumnezeu din pricina lucrurilor bizare pe care le fac oamenii din firea lor atunci când Dumnezeu se atinge de ei. De ce nu învăţăm oare că fiecare om îşi trăieşte fericirea şi bucuria diferit? De ce vrem să impunem standarde de cuminţenie şi sobrietate? Vrem să fim solemni? (Prietenul meu Nicu Butoi spunea că solemn vine de la anglezescul ‘so’ şi de la românescul ‘lemn’). Fiecare din noi reacţionăm diferit funcţie şi de maturitatea noastră emoţională nu doar de cea intelectuală.
În trezirile de la începutul anilor 1800, în Cane Ridge din statul Kentucky, întâlnirile de trezire erau organizare printr-o cooperare între prezbiterieni, baptişti şi metodişti. Când Duhul Sfânt a coborât peste adunarea laolaltă a acestor trei denominaţii, comportamentul şi manifestările oamenilor au fost atât de bizare că ceea ce vedem acum pe micile noastre ecrane la întâlnirile celor mai zvăpăiaţi carismatici par spectacole decente. Cei mai critici la toate aceste manifestări au fost prezbiterienii, care au încercat din răsputeri să potolească acele manifestări. Baptiştii au fost un pic mai toleranţi, pe când metodiştii au primit cu bucurie toate lucrurile. Ştiţi ce s-a întâmplat după ce trezirea a încetat? Meodiştii au crescut foarte mult. Baptiştii au crescut dar mai puţin, iar prezbiterienii au dat foarte rău înapoi.
La încheierea acestui material vreau să afirm două lucruri care nu sunt destinate să supere, ci să trezească. În primul rând o chestiune istorică şi apoi un exemplu din viaţa mea şi a familiei mele.
Mişcarea penticostală din România a început în familia unui baptist, Gheorghe Bradin. Acesta s-a desprins cu greu din denominaţia sa, ba chiar s-a reîntors între fraţii baptişti pentru un timp. Lucrul acesta s-a petrecut la începutul anilor 1920′ odată cu începerea trezirii spirituale în sânul Bisericii Ortodoxe – Oastea Domnului. Trebuie să recunoaştem adevărul că nici baptiştii şi nici ortodocşii români nu au cunoscut ‘vremea cercetării’ Duhului Sfânt. N-au primit trezirea, au luptat împotriva ‘harismelor’, i-au exclus din bisericile lor pe cei ce îmbrăţişau lucrarea Duhului. Aşa s-a format Biserica penticostală.
Mai în domeniul personal, ca o ilustraţie la cele de mai sus, pot afirma că în anii 1968-70, Duhul lui Dumnezeu a început să cerceteze o serie de familii baptiste de pe valea Crişului Alb, dintre care făcea parte şi familia noastră. Tatăl meu, responsabilul Bisericii Baptiste din satul Roşia, judeţul Arad, a experimentat umplerea cu Duhul Sfânt şi a trăit experienţe deosebite cu Dumnezeu. O biserică întreagă a fost mişcată de această experienţă şi ar fi cunoscut o trezire semnificativă, dacă n-ar fi intervenit pastorul de sector. Nu-i dau numele din două motive: am reconciliat personal cu el, m-a invitat să predic în biserica sa şi apoi, am un respect deosebit pentru el şi munca sa din acea zonă de ţară. Familia noastră a fost dată afară în plin serviciu din biserica baptistă.. Era şi normal să devenim penticostali.
Ştiu că nu este comod ca fraţii baptişti să privească înapoi spre acele vremuri, dar istoria este ca să învăţăm din ea, altfel o repetăm. Iată că Dumnezeu dă o nouă şansă Bisericii Baptiste, prin mişcarea de la Zalău, prin mişcarea Străjerii. Cum vor reacţiona fraţii noştrii? Ca în trecut? Ştiţi bine ce s-a întîmplat. Biserica penticostală a crescut semnificativ întrecând pe cea baptistă cu mult, cu toate că este mult mai tânără ca existenţă.
Am o admiraţie deosebită pentru fratele Iosif Ţon, care cred eu, înţelege ceea ce face Dumnezeu acum în ţara noastră şi vrea să fie părtaş acestei lucrări. Am lucrat cu el la Societatea Misionară Română din Wheaton Illinois, timp de 10 ani. Îi cunosc aspiraţiile şi visele pentru o trezire autentică în România. Ştiu că n-a crezut niciodată că darurile Duhului Sfânt au murit odată cu apostolii. Îmi spunea de atâtea ori că penticostalii trebuie duşi la Biblie, iar baptiştii la Duhul Sfânt. Îi admir curajul şi sunt alături de el în lucrarea aceasta.

Articol preluat de pe blogul fr. Pastor Petru Lascau   <>

S-a aprins focul trezirii spirituale in Romania

      sa aprins

În anul 1974 s-a aprins un foc al trezirii spirituale la Oradea prin Liviu Olah.Am avut privilegiul     și binecuvântarea lui Dumnezeu ca, după plecarea lui Liviu Olah, să intru și eu în acea trezire, ca păstor al Bisericii Baptiste din Oradea. Trezirea aceasta, din păcate, s-a stins cândva în anii dinainte de revoluție. Trezirea de la Oradea, deși nu s-a extins la alte Biserici din țară, a avut        însă un impact benefic pentru mulți credincioși din toate părțile țării.           Când are loc o trezire spirituală, Dumnezeu toarnă belșug de putere peste adunare, oamenii își schimbă viața și Duhul lui Dumnezeu îi umple pe cei treziți cu pasiune pentru rugăciune, pentru răspândirea Evangheliei, pentru o viață sfântă.

          Ca unul care am trăit în inima unei asemenea treziri, am dorit mult în ultimii douăzeci de ani să mai văd că Dumnezeu binecuvintează România cu o nouă trezire și m-am rugat cu o pasiune ca o agonie pentru a mai avea harul să mai predic și să mai dau învățătură într-o asemenea trezire.
          Tot ca unul care am fost parte dintr-o asemena trezire, pot spune că recunosc când apare o trezire spirituală veritabilă. Mi-a tresăltat inima de bucurie când am înțeles că mișcarea ”Străjerii” este o asemenea trezire veritabilă. Ca toate trezirile spirituale, și aceasta este controversată, contestată și blămată. În orice trezire spirituală există și naivități și excese, iar dușmanii trezirii le văd numai pe acestea și le trâmbițează ca să-i convingă pe credincioși că este o mișcare ”primejdioasă”. Cine are însă cât de cât un discernământ spiritual se uită nu la unele aspecte exterioare stângace, ci se uită la esență, la ceea ce constituie miezul sau conținutul unei treziri spirituale și la roade, la viețile schimbate pe care le produce.
          Mișcarea ”Străjerii” are elemente noi, care nu erau prezente în trezirea inițiată de Duhul Sfânt prin Liviu Olah. Acum, darurile Duhului Sfânt sunt toate prezente și se manifestă cu libertate și cu putere. Este clar că Dumnezeu ne învață lucruri pe care noi baptiștii am refuzat să le vedem până acum în Cuvântul Lui și ne duce mai departe decât în trezirea anterioară.
          Vreau să vă spun tuturor că Dumnezeu mi-a vorbit și, urmând călăuzirea Lui, m-am asociat cu mișcarea de trezire spirituală ”Stăjerii”, care a atins deja viețile a cel puțin cincizeci de mii de oameni.
          În zilele următoare, cu ajutorul Duhului Sfânt, vă voi explica elementele esențiale ale acestei treziri și, împreună cu conducătorii acestei mișcări, vom căuta să definim teologia acestei treziri spirituale.
          Între 7-12 decembrie va avea loc la Băile Felix, lângă Oradea, o conferință națională a ”Străjerilor”, la care, cu voia lui Dumnezeu, vom participa și noi. Vă invităm să veniți cu noi!

"Cuvantul lui Dumnezeu nu e legat." 2 Timotei 2:9

"In ceea ce priveste teologia sistematica - trebuie sa fim atenti sa nu silim Cuvantul sa se potriveasca crezului, sistemelor, dogmelor si filozofiilor teiste organizate. Cuvantul lui Dumnezeu nu e legat! E liber sa spuna ceea ce vrea fiecaruia si nimeni nu-i poate tagadui deschiderea si plurivalenta, reducandu-l la o semnificatie unica. Nu e bine sa legam Cuvantul rapundu-i viata, inghetandu-l in sisteme reci, ci trebuie sa-L lasam sa traiasca - proaspat, cald si vibrant - astfel ca lumea sa nu-l stranga in carti voluminoase, ci sa incerce sa te orienteze in temeiul Cuvantului caruia i-a dat curs in viata ta. Acesta e modelul apostolic... Si celor care se cearta cu privire la previziuni, doctrina alegerii si astfel de lucruri, le recomant sa citeasca versetele 14-26(2 Timotei 2:14-26) pentru a vedea ca apostolul doreste sa se opreasca aici si sa mediteze la paradoxul care-l implica problema aceasta: <>, si <>. Da, Doamne, sunt naiv si daca astfel stau lucrurile, ma bucur sa fiu asa."


Jim Elliot

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Ce inseamna a trai pentru Dumnezeu?

"Este oare vreo deosebire intre a trai pentru Hristos si a muri pentru El? Nu este, oare, ultima concluzie fireasca a celei dintai? Mai mult, a trai pentru Dumnezeu inseamna a muri in fiecare zi, asa cum spune apostolul Pavel, inseamna a pierde totul, pentru a-L castiga pe Hristos. Doar asteptandu-ne vietile la picioarele Lui, ni le castigam cu adevarat." Ellisabeth Elliot

Despre ascultare...

"Ascultarea este testul prin care ne verificam daca traim intr-adevar <> sau nu. Viata celui ce spune ca traieste cu Dumnezeu trebuie sa poarte pecetea lui Hristos." Ellisabeth Elliot

"Ascultarea duce la cunostinta si este expresia dragostei fata de Dumnezeu." Ellisabeth Elliot

"Ascultarea inseamna ca umblam cu Dumnezeu, traim in Dumnezeu. Si traind in EL, vietile noastre poarta pecetea lui Hristos." Ellisabeth Elliot

"Ascultarea cere sacrificii, dar rasplata este nepretuita, fiind printre putinele lucruri pe care nu ne putem permite sa le pierdem." Ellisabeth Elliot

Despre dragoste...

"Orice om isi doreste o pozitie mai inalta, un venit mai mare, prieteni mai influenti. De ce nu si o treapta mai inalta a dragostei?" Richard Wurmbrand

"Dragostea este un consilier mai bun decat ura." Richard Wurmbrand

Poarta cerului deschisa in asteptarea ta...

Odata, o fata foarte saraca, dintr-o localitate oarecare, s-a dus intr-un oras mare pentru a castiga niste bani ca sa-si ajute batrana mama. Curand dupa ce a ajuns acolo si-a dat seama ca o fata atragatoare poate castiga mai multi bani fara sa munceasca, decat prin munca cinstita.
Recunoscandu-si calitatile, a ajuns la un mare succes. Ea a placut barbatilor si in curand a avut bani, bijuterii si o viata de desfrau. A uitat-o pe mama ei. Ce conteaza mama cand dansezi pe melodii populare?

Au trecut anii. Intr-o zi a fost coplesita de remuscari si s-a intrebat: "Oare cum o fi mama mea? Am neglijat-o complet."
A luat primul tren spre satul ei, si a ajuns acasa tarziu noaptea. Spre mirarea ei, a gasit usa casei larg deschisa. Mama ei intotdeauna avea grija sa o incuie seara. Apoi a vazut pe fereastra ca in dormitorul mamei era lumina aprinsa. O lampa sa arda asa de tarziu? De obicei mama se culca devreme. Pate este bolnava?
Cand a trecut pragul casei, a auzit vocea mamei:
- Ioana, tu esti?
-Da, mama, a raspuns ea. Dar cum se face ca usa este larg deschisa la o ora asa de tarzie?
- De cand ai plecat usa nu s-a incuiat.
- Dar ce este cu lumina arzand atat de tarziu? De ce nu dormi?
- De cand ai plecat, niciodata nu s-a stins. Imina unei mame iubitoare te-a asteptat.

Poti fi sigur ca atunci cand doresti sa bati la poarta cerului, aceasta se va deschide larg pentru a te primi. Lumina dragostei unui Tata va straluci asupra ta. Intoarcerea unui fiu sau a unei fiice ratacitoare va fi sarbatorita cu mare bucurie de Dumnezeu si de fiintele ceresti. El te asteapta cu mult dor.

"El a luat asupra LUI pacatele noastre"

Se spune despre doi frati care o vreme si-au trait viata complet diferit. Cel mai mare era temator de Dumnezeu, bun fata de toti. Cel mai mic era rebel, chiar violent. Cel mai mare a incercat sa-l influenteze, dar a fost in zadar.
Intr-o seara, pe cand cel mare statea linistit la el acasa, fratele lui a dat buzna in camera, avand sange pe haine si a strigat:
- Salveaza-ma, daca poti! Am omorat un om si politia este dupa mine!
Cel mare a raspuns:
- Repede! Sa ne schimbam hainele.
Asa au facut. Criminalul s-a imbracat cu haina alba si cel nevinovat a luat-o pe cea patata.
Abia au terminat cand a sosit politia. Vazandu-l pe fratele mai mare cu haine insangerate, au stiut ca si-au gasit omul si l-au scos din casa. Nu s-au indoit deloc ca era cel pe care il cautau.
Adus in tribunal, acuzatul si-a recunoscut vina. Judecatorul a fost de acord cu ceea ce parea o proba clara si l-a condamnat la moarte. El a avut o ultima dorinta:
- In momentul executiei mele, va rog sa dati fratelui meu aceasta scrisoare.
I s-a implinit dorinta.
Mai tarziu, cand fratele lui a deschis scrisoarea, a citit: "Am murit in locul tau, in haina ta insangerata, pentru vina ta. Am fost fericit sa fac acest sacrificiu pentru tine si iti cer numai un lucru: sa traiesti o viata plina de iubire si bunatate." 
Inocentul era acum mort. Nimic nu putea schimba realitatea. Dar ori de cate ori tovarasii ii cereau fratelui mai mic sa participe la acte de violenta, el a raspuns:
- Nu pot face aceasta in haina alba pe care am primit-o de la fratele meu care a murit in locul meu.
Aceasta este exact ceea ce a facut Isus pentru fiecare din noi. El personal nu a cunoscut pacatul, si nu a avut nici un pacat. Dar El a luat asupra Lui pacatele noastre si a primit pacatele noastre ale tuturor si a purtat pedeapsa noastra cand a murit pe cruce. Sangele Sau va poate curati de toate pacatele, la fel cum m-a curatit pe mine de ura si disperare. El te va face un copil al lui Dumnezeu, unul care va raspandi dragoste si lumina. Asa spune Dumnezeu in sfanta Lui carte, Biblia.

Richard Wurmbrand, Isus, prietenul teroristilor

Fiecare da ce are

In 1917 a avut loc o lupta care a durat mai mult timp intre trupele austriece si italiene la raul Isonzo. Era o lupta de pozitie. Timp de cateva luni, trupele militare s-au luptat din transee care erau la o distanta de numai cativa yarzi. La Craciun, un grup de soldati austrieci, au vrut sa-si bata joc de dusman si au umplut cu murdarii o cizma de soldat, au ambalat-o dragut, ca pe un cadou, apoi un barbat voinic a aruncat-o direct in transeele italienilor. Niste crestini dintre italieni s-au gandit sa dea un raspuns. Dupa ce au spalat foarte bine cizma, au umplut-o cu portocale si bomboane, au ambalat-o si au aruncat-o inapoi in transeele austriecilor. Cand soldatii au despachetat-i, au gasit si un bilet: "Fiecare da ce are!"

vineri, 5 noiembrie 2010

Bisericile emergente vestice - Constantin Ghioanca




După epuizarea rapidă a primului tiraj, pastorul Constantin Ghioancă, parte din echipa profesorală a Institutului Teologic Baptist din București, prezintă cititorului o ediție revizuită și adăugită a cărții de mare interes, Bisericile emergente vestice: din perspectivă baptistă românească.



Grupuri-țintă:

-studenți la seminarii sau la alte instituții biblice;

-pastori, preoți sau alți slujitori ai bisericii;

-învățători de școală biblică;

-responsabili cu învățătura în biserică;

-lideri de închinare;

-toți creștinii interesați de tema bisericii în cultura postmodernă.



Caracteristici speciale:

-prima carte scrisă pe această temă în România;

-conține adăugiri importante față de prima ediție;

-prezintă apariția și dezvoltarea bisericilor emergente;

-discută caracteristicile de bază ale bisericilor emergente;

-alocă un capitol pentru identitatea baptistă în România;

-evaluează în mod critic dogma și practica bisericilor emergnte;

-oferă o perspectivă baptistă asupra acestor biserici;

-anticipează perspective noi în eclesiologia baptistă românească;

-conține cinci anexe foarte utile.



Pentru detalii și comenzi accesați www.risoprint.ro

PREȚ: 25 Ron

vineri, 1 octombrie 2010

Viata omului, viata de tunel?


Probabil titlul acestui articol ti-a produs curiozitate care, la randul ei, te-a determinat sa intri aici si sa vezi despre ce este vorba(si bine ai facut).
Ieri am venit de la Bucuresti cu trenul si, in timp ce citeam dintr-o carte, am trecut printr-un tunel. Intunerec peste tot. Doar putina lumina ce era in tren. Tunelurile acestea nu sunt iluminate, precum cele ale metrourilor. La un moment dat mi-am dat seama ca ma apropii de iesirea din tunel, fara ca totusi sa ma fi uitat sa vad cat mai este din tunel(daca s-ar fi putut vedea asa ceva). Cum asa? Foarte simplu. Odata cu apropierea de iesirea din tunel am inceput sa vad lumina. Intunericul isi pierduse din ‘intunecime’, din intensitate, asadar stiam ca voi iesi atunci din tunel.
Ma gandesc la cateva lucruri legate de aceasta intamplare obisnuita(spun obisnuita pentru ca este normal sa vezi lumina la capatul tunelului – in cazul in care e zi afara):
1.       Traind o viata in tunel – oare de cate ori, ca si crestini, ne place sa credem ca suntem in lumina adevarului lui Dumnezeu, ca traim o viata care Ii este placuta lui Dumnezeu(chiar daca noua de multe ori ne place sa ne complacem in starea noastra pacatoasa)? Traim cu aceasta impresie ca suntem in lumina cand, de fapt, noi suntem in tunel, in intunerec. Viata traita in tunel(viata de tunel) nu este o viata separata de crestinism, de cunoasterea despre Dumnezeu, de credinta dracilor(credinta moarta – fara fapte; pentru mai multe detalii vezi Iacov 2:17-26), ci este o viata cand doar duminica vii putin la lumina(probabil ca e atunci cand vii la biserica si poate chiar iti doresti sa auzi Cuvantul lui Dumnezeu), dar in celelalte zile te intorci din nou in lumea ta, in intuneric, in locul in care nu vrei sa Ii permiti lui Dumnezeu sa lucreze in viata ta, pentru ca tie iti place sa traiesti asa cum esti. Viata traita in tunel este o viata de doua ori mai dificila decat o viata traita intr-un intuneric asolut sau intr-o lumina absoluta(folosesc cuvantul asolut pentru a exprima profunzimea lucrurilor descrise). Aceasta viata chiar si lui Dumnezeu ii este scarbita(Apocalipsa 3:16). Ne place cateodata sa traim in tunel, nu?
2.       Traind o viata in tunel, raspandind lumina – acesta este un alt gand pe care l-am primit din partea lui Dumnezeu in timp ce treceam prin acest tunel. Vazand cum peretele tunelului era luminat de catre lumina ce venea din tren ma gandeam la rugaciunea Domnului Isus, care spune: “Nu Te rog sa-i iei din lume…”(Ioan 17:15). Ce vreau sa spun prin aceasta? Noi crestinii avem un scop pe acest pamant, in aceasta viata traita in tunel. Lumina pe care am primit-o de la Dumnezeu prin Cuvantul Sau, acea lumina care ne-a schimbat vietile, nu trebuie sa o tinem ascunsa ‘sub obroc’, ci trebuie sa o tinem la vedere, pentru a-i lumina si pe ceilalti. “Teoria, ca teoria… dar practica ne omoara.” Gandindu-ma la acest lucru ma gandesc ca cea mai buna predica pe care o poate asculta cel de langa tine este marturia personala. Cred ca doar asa se raspandeste lumina care este in noi(daca nu se raspandeste inseamna ca…nu este…): prin marturia personala, prin ceea ce vede cel de langa mine ca fac, vorbesc… prin TRAIREA MEA.
3.       Traind o viata in tunel, raspandind lumina, ajungand in locul unde este lumina absoluta – este normal ca, daca raspandesti lumina in locul in care esti, sa ajungi in locul de unde ai primit acea mica lumina. Dar, daca lumina s-a stins, mai ai sansa sa iesi din tunel? Vei mai avea aceasta sansa doar daca vezi la cel de langa tine lumina si daca doresti ca Dumnezeu sa iti reaprinda din nou lumina. Care este acel loc de lumina unde vei ajunge? RAIUL. Dar daca nu vei face aceste lucruri? Este vreo alternativa? Da, este! Si este doar una singura. Iar aceasta alternativa nu se poate schimba oricat de mult ti-ai dori, dupa ce parasesti acest pamant. Te poti amagi, crezand in purgatoriu, te poti amagi crezand ca daca esti un om influent, cu avere mare, poti plati mita sa intri in cer(am ajuns sa credem astfel de porcarii?!?!?). Acea alternativa este iadul, locul acela de chin vesnic, separarea aceea vesnica de Dumnezeu.
In final…
Nu vreau sa bag spaima in tine prin acest articol, dragul meu cititor. Dar nu vreau nici sa te amagesc spunandu-ti ca daca esti un crestin formal, superficial, daca doar ai auzit de Dumnezeu si afirmi ca crezi in  EL(chiar daca faptele tale exprima exact contrariul), vei merge in cer.
Poate ca, citind acest articol, nu vei fi de acord cu unele lucruri afirmate. Nu stiu. Poate ca crezi ca nu  imi pasa de ceea ce crezi. De fapt, chiar imi pasa. Dar ceea ce vreau sa iti spun, dragul meu cititor, este ca imi pasa de tine. Imi pasa de destinatia vesniciei tale… dar, mai mult decat mine de infinit de ori mai mult, este Dumnezeu, care Isi doreste sa ajungi in acel loc pe care Fiul Sau, Isus Hristos, l-a pregatit pentru toti aceia care IL iubesc si care se lasa schimbati complet, transformati de dragostea LUI.
Doresc ca aceste lucruri pe care le-ai citit sa nu te lase in pace, sa te macine intr-una, pana vei lua decizia cea mai buna pentru sufletul tau.

Concluzie: “Iata, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru in veci de veci; EL va fi calauza noastra pana la moarte.” Psalmul 48:14 

Nu uita: Traiesti in tunel. Raspandesti lumina in jurul tau? Vei ajunge la acea lumina de la capatul tunelului? Dumnezeu este CEL care tine lumina aprinsa doar atunci cand ne incredem in EL cu intreaga noastra fiinta si doar prin EL putem sa ajungem la lumina de la capatul tunelului.;)

Dumnezeu sa te binecuvanteze!
Stoica Timotei