sâmbătă, 8 iulie 2017

Democrație sau „demoncrație”?

Cu ceva vreme în urmă mi s-a dat ocazia să aud pe cineva rostind aceste cuvinte. Nu am prins contextul în care au fost spuse, deci nu știu dacă au fost dezvoltate și cum anume.

Totuși, aceste cuvinte nu mi-au dat pace și, cu toate că nu mă gândeam deloc atunci că o să scriu un articol despre ele, iată-mă în fața faptului împlinit. Le-am dat uitării, trecând mai bine de o lună de când le-am auzit și azi, pe când mai revedeam câteva lucruri pentru slujirea de mâine, cuvintele acestea mi-au venit în minte.

Democrația e ceva ce oamenii au nevoie! Avem nevoie de democrație, nu-i așa? Lucrul pe care cei mai mulți români și-l doreau înainte de '90 era democrația. Îmi aduc aminte cum o soră din biserica din Racovița îmi spunea ce mare șoc a avut când, în biserică, l-a auzit pe tatăl meu rugându-se pentru căderea comunismului și pentru democrație și uși deschise pentru Evanghelie, chiar pe stadioane. Lucrul acesta se întâmpla prin anii 1985-1986.

Acum, au trecut deja mai bine de 25 de ani de la căderea comunismului din țara noastră și parcă lucrul pe care și-l doreau creștinii înainte nu-i chiar așa o mare binecuvântare. Da, s-au deschis oportunități pentru vestirea Evangheliei, pentru studierea Cuvântului lui Dumnezeu. Da, poți merge la biserică fără teama vreunui informator care să te dea pe mâna securității, dar... mergi?

Nu-i un lucru nou și nu-i un lucru regional: bisericile se golesc din ce în ce mai mult. Ditamai clădirile „adăpostesc” în sfânta zi de duminică câțiva enoriași care vin să-I mulțumească Domnului pentru bunătatea Sa arătată față de ei.

Dacă ar fi să alegem între libertate sau robie, cu siguranță, mânați de instinct, am alege libertatea. Libertatea în Hristos este adevărata libertate. Însă libertatea aceasta nu înseamnă independență, pentru că independența de Dumnezeu înseamnă moarte spirituală. Dependența de Dumnezeu înseamnă viață. Dar, se mai poate vorbi de libertate când includem în discuție și cuvântul dependență? Da, cu siguranță! Fiind dependenți de Dumnezeu suntem cu adevărat liberi. 

De fapt, un lucru foarte interesant: într-un sens, suntem cu toții robi. Priviți ce ne spune apostolul Pavel: „Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?” (Romani 6:16). Nu la întâmplare atât Pavel, cât și Iacov se descriu pe ei înșiși ca fiind robi ai lui Hristos.

Ce este democrația? Este binecuvântare sau „demoncrație”? Ne îngrozim de starea morală a lumii din zilele noastre! Corectitudinea politică și toate demonstrațiile pentru „libertate de gândire” pe mine unul mă înspăimântă. A fost un om(și încă mai trăiește!)  care s-a descris pe sine ca fiind liber cugetător. A fost ales ca președinte al țării noastre. Știi care-i prima lege pe care a dat-o (sau a aprobat-o)? Avortul. Iar acum, dacă România nu e în top la fotbal sau la alte diverse sporturi, e campioană la crime în pântece. Pântecele mamei, locul care trebuie să fie cel mai sigur pentru făt, a ajuns să-i fie mormânt.

Nu cumva toate acestea sună mai mult a „demoncrație”?

Pentru tine ce este democrația, libertatea?

O înlesnire pentru mersul la biserică?
O ocazie imensă de a vorbi cu vecinii/colegii/prietenii despre Dumnezeu?
O oportunitate de a merge cu Evanghelia?
Un prilej de a te apropia mai mult de Dumnezeu?
O situație de a-L reflecta pe Hristos?

Domnul să ne ajute să trăim pentru El și pentru slava Lui!

Timotei Stoica


duminică, 2 iulie 2017

De ce (și) creștinii se complac într-o viață păcătoasă?

Rămân șocat adesea observând impulsurile pe care le am în anumite momente sau gândurile care-mi trec prin minte. Nu de puține ori mă opresc și mă gândesc la toate acestea și mă întreb de ce și-au făcut loc acolo, în mintea mea.

Ascultam deunăzi o predică, iar predicatorul, printre altele, spunea: „Îți vei da seama cât de rău ești abia atunci când vei încerca cu tot dinadinsul să fii o persoană bună.” Ca suport în ideea aceasta, cred că se potrivește Romani 7.

De ce de multe ori, în multe momente din viață, folosim păcatul ca subterfugiu? E mai simplu? E mai ușor? E mai plăcut? Așa fac și alții?

La ce mă refer când spun aceste lucruri?

De ce mulți oameni – care-și zic creștini –  aleargă astăzi disperați la băutură, la droguri, la țigări, la pornografie, la plăceri ilicite?

Răspunsul este unul simplu: Nu-L cunosc cu adevărat pe Dumnezeu și nu au o relație personală cu Dumnezeu.

Psalmistul spune: „Domnul să-ți fie desfătarea, și El îți va da tot ce-ți dorește inima” (Psalmul 37:4). A te desfăta, conform DEX-ului, înseamnă: „A-[ți] petrece timpul într-o stare de mulțumire, de bucurie, de încântare; a petrece, a [te] distra; a simți o mare plăcere, a [te] delecta. A încânta, a fermeca.”

De ce alergi la bârfă? De ce alergi la alcool? De ce alergi la țigări? De ce alergi la droguri? De ce alergi la pornografie? De ce alergi la plăceri ilicite? De ce alergi la bârfă? De ce alergi la nemulțumire? De ce alergi la clevetire? De ce …?

FIINDCĂ DUMNEZEU NU ESTE DESFĂTAREA TA!!!

Dacă Dumnezeu ajunge să fie desfătarea ta, atunci nu vei mai căuta niciun subterfugiu, ci te vei refugia în El.

Dumnezeu să-ți fie desfătarea… Ce înseamnă asta? Înseamnă ca mereu gândul să-ți fie la El (vezi Matei 6:33; Coloseni 3:2). El, Cel care a creat lumea în care trăim, marea, muntele, soarele, luna, stelele, tot ceea ce vedem și ce nu vedem, Cel care susține totul, te poate susține și pe tine.

Încrede-te în El. Cu siguranță nu vei regreta. Domnul să ajungă să fie adevărata ta desfătare. În tot ce faci, să cauți slava lui Dumnezeu, glorificarea Lui. Nu trăi pentru lumea aceasta, trăiește pentru  cea viitoare. Investește în ea. Caută mereu să-ți hrănești sufletul. Să-l zidești. Să-l consolidezi. Să crești în asemănarea cu Domnul. Să fii mai mult ca El (vezi Romani 8:29).

Plăcerile acestei lumi, nu doar că sunt temporare, dar sunt și nimicitoare. Fățărnicia, duplicitatea, subterfugiile – toate acestea vor striga împotriva ta în Ziua Judecății. De ce să te osândești singur?

Repet versetul de mai sus: „Domnul să-ți fie desfătarea, și El îți va da tot ce-ți dorește inima.” Dacă Domnul ajunge să fie cu adevărat desfătarea vieții tale, atunci inima ta își va dori să fie tot mai mult pe placul Lui. La această dorință, avem siguranța Cuvântului lui Dumnezeu că: „[El] îți va da tot ce-ți dorește inima.”

Unul din versetele luate adesea din context este: „Pot totul în Hristos care mă întărește” (Filipeni 4:13). Ce este totul de aici? Este exact același tot din Psalmul 37:4. Vezi Filipeni 4:11, 12 pentru a observa la ce lucruri specifice face referire apostolul Pavel.

Închei cu ideea aceasta: Cea mai minunată viață e aceea care se desfătează în Domnul, care nu caută adăpost în păcat și în plăcerile de o clipă ale păcatului. Caută-L pe Domnul și dorește-ți să fii cu totul al Lui!

„Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă!”

Timotei Stoica