marți, 5 septembrie 2017

Gânduri de bine, despre prietenie (Gabi Miron)

Când mă gândesc la felul minunat în care Dumnezeu ne-a creat, mi-e pur și simplu imposibil să nu mă gândesc la capacitatea de a relaționa, capacitate pe care El a pus-o în noi.

Cred că una dintre cele mai mari binecuvântări de care Dumnezeu ne face parte, ca oameni, este să avem în jurul nostru persoane pe care să le putem numi prieteni.

Biblia abundă de versete legate de prieteni și prietenii. De asemenea, ea ne oferă și îndrumări, dar și avertizări cu privire la cum trebuie și cum nu trebuie să fie o prietenie.

De vreo 11 ani Domnul a început să mă copleșească cu această binecuvântare. Se spune că dacă o prietenie durează mai mult de 7 ani, aceea nu mai e prietenie, e ca o relație de sânge. Ei bine, au trecut vreo 11 ani de atunci.

Atunci? Ce atunci? Atunci când Dumnezeu mi-a dat ocazia să-l întâlnesc, să-l cunosc și să mă împrietenesc cu Gabi (poza nu e așa de veche!!)
Suntem tot timpul de aceeași părere? Nici în ruptul capului! Însă nu țin minte să fi fost vreodată supărat unul pe celălalt din cauza vreunei răutăți (Eh, bine! Poate doar supărări de scurtă durată!). Totuși, nu vreau să mă depărtez de ideea menționată mai sus: E minunat să ai parte de această binecuvântare din partea lui Dumnezeu.

Când ai prieteni, poți discuta și împărtăși tot felul de lucruri cu ei (așa cum se poate vedea în poza de mai jos). 

Timpul trece altfel. Viața e mai bogată. Greutățile devin parcă mai ușoare. O parte din frământări parcă dispar. Atunci când ai pe cineva cu care să le împărtășești și care să nu vadă totul doar ca pe un puzzle, încercând numaidecât să vină cu câte o soluție, să se uite la tine de sus în jos (chiar dacă poate e mult mai înalt!), ci pur și simplu care te ascultă și îți e alături.

Totuși, Domnul a rânduit ca drumurile noastre să se depărteze (nu neapărat să se despartă!), iar distanța geografică își spune adesea cuvântul. Mă bucur că Domnul te-a binecuvântat cu un minunat tovarăș de viață.

Chiar ești pe mâini bune! Raluca, ai o adevărată binecuvântare și comoară lângă tine. Prețuiește-o. Iubește-o. Gabi, nu uita să-i dovedești zilnic ce tocmai am scris despre tine (nu vreau să pară doar cuvinte spuse-n vânt).

Mă rog Domnului să te binecuvânteze cel puțin la fel de mult ca până acum și să te ajute să fii cu totul al lui, să fii mereu o binecuvântare pentru Raluca și, împreună, să fiți mereu un ajutor unul pentru celălalt și, de ce nu, să vă aducă mai repede și mai des și pe la Suceava.

„Nașii” tăi (voștri) vă salută și vă doresc tot binele din lume (și din cer!).

 
Timotei (și Renata cred că e de acord!) Stoica