Ascultare și supunere

1. Nu e puțin lucru să stai sub ascultare, să trăiești sub un mai-mare și să nu fii de capul tău. Este mult mai sigur să asculți, decât să poruncești. Mulți se supun mai mult de nevoie decât din dragoste pentru Dumnezeu; aceștia sunt totdeauna amărâți și cu murmurul pe buze. Ei nu vor ajunge la adevărata slobozenie a duhului, până nu se vor supune mai-marilor lor din toată inima, pentru Dumnezeu. Bietul de tine! Dute unde voiești că pace nu vei afla decât în smerita supunere față de mai-marele tău. Crezi că în alt loc va fi mai bine de tine? Află că schimbarea locurilor a înșelat pe mulți.
2. Este adevărat că fiecăruia îi place mai mult să trăiască după capul său și să se unească mai bucuros cu cei de același gând cu el. Dar dacă Dumnezeu este în mijlocul nostru, de dragul păcii suntem datori să lăsăm uneori la o parte părerea noastră. Căci care om este așa de înțelept încât să le știe pe toate? Nu te încrede deci prea mult în părerea ta, ci ascultă și părerile altora. Chiar când părerea ta e bună, dar din dragoste pentru Dumnezeu renunți la ea, ca să te supui altuia, crede-mă, că aceasta îți va aduce mai mult folos decât dacă te-ai fi luat după capul tău.
3. Am auzit adeseori spunându-se că este mult mai sigur să primești sfaturi decât să dai, și așa este. Se prea poate ca părerea ta să fie tot atât de bună ca și a altora; a nu te pleca însă la părerea altora nici chiar atunci când ei și-o sprijinesc pe cuvinte sănătoase, este semn sigur de mândrie nebună și de încăpățânare.

  Thomas A. Kempis, Imitatio Christi (București: Edit. Stephanus, 1994), pp. 15-16.