duminică, 28 noiembrie 2010

Despre rugaciune!

"Puterea rugaciunii a stins puterea focului, a potolit mania leilor, a pus capat anarhiei, a oprit razboaiele, a domolit natura dezlantuita, a scos demoni, a sfaramat lanturile mortii, a deschis portile raiului, a domolit boala, a dat in vileag sarlatani, a salvat vieti de la pieire, a oprit soarele din drumul lui si a impiedicat inaintarea fulgerului. Rugaciunea este o armura atotsuficienta, o comoara vesnica, o comoara inepuizabila, un cer vesnic senin si niciodata tulburat de furtuna. Ea este radacina, izvorul si sursa a mii de binecuvantari. "

Ioan Chrisostom

Avertizare!(2)

"Daca nu invatam sa gandim si sa meditam la lucrurile de sus, vom manifesta si noi superficialitatea unei lumi care se misca repede insa gandeste incet."
Ravi Zacharias

Avertizare!

"Mirarea pe care o gasiti intr-o carte superficiala este doar pentru copii. Oamenii maturi inoata in ape adanci. Daca urmasul lui Cristos nu se maturizeaza si in privinta lecturilor sale, biserica va sfarsi prin a administra cea mai mare cresa din lume."

Ravi Zacharias

Ce este Cuvantul lui Dumnezeu?

"Cuvantul lui Dumnezeu este un depozit pe care il deschidem in banca de amintiri a sufletului nostru. Banca aceasta ne asigura capitalul de unde putem sa extragem fondurile necesare atunci cand viata ne cere un pret. Daca traim din acest capital, sentimentul mirarii ne va insoti mereu, caci cerul si pamantul vor trece, dar Cuvantul Lui ramane in veci. Noi ne putem schimba, dar Cuvantul Lui nu se va schimba niciodata, fiindca el este adevarat pentu fiecare etapa a vietii si in orice imprejurare. El ne pastreasa in contact cu noutatea si prospetimea. Ne ajuta sa fim realisti in asteptarile noastre, fara sa ne promita o viata fara necazuri, ci prezenta lui Dumnezeu in toate incercarile. Ne tine picioarele in arminie cu capul si ne asigura puterea de care avem nevoie pe tot parcursul drumului."
Ravi Zacharias

Esti o faptura minunata!!!

"Cand crezi ca El te-a intocmit intr-un mod unic, indiferent daca ai un handicap sau nu, si ca te-a atins intr-un mod cu totul special, prin aceasta celebrezi unicitatea fiecarei vieti in parte. In imensitatea creatiei lui Dumnezeu, nasterea ta si urma pe care o lasi in lume sunt unice. Am putea personaliza astfel cuvintele psalmistului: 'Ce sunt eu, ca sa Te gandesti la mine?'(cf. Psalmul 8:4). Si, tot impreuna cu psalmistul, nu ne ramane altceva de spus decat: 'Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele... sunt o faptura asa de minunata'(Psalmul 139: 13-14)"

Ravi Zacharias

Un gand bun!

"Religia si elementele ei specifice ne pot distrage foarte usor atentia de la adevarata semnificatie a mantuirii, care nu are nimic de-a face cu un ritual, ci e o relatie; nu implica nici o postura a trupului, ci e o nevoie a sufletului; nu are legatura cu un anumit moment al zilei, ci e prezenta Lui permanenta; nu cere sa-L imbunezi pe Dumnezeu, ci sa te odihnesti in purtarea Lui de grija; nu este in relatie cu cultura, ci cu adevarul; nu presupune castigarea pacii, ci se bazeaza pe puterea lui Dumnezeu care face minuni."
Ravi Zacharias

Cum are succes ispita in viata noastra?

Citeam zilele trecute o intamplare hazlie, dar cu mari adevaruri, pe care as vrea sa v-o impartasesc.

Era odata un om ogat care stia foarte bine ca servitorul lui sta mereu la panda ca sa descopere unde si-a ascuns stapanul lui comoara. Asa ca intr-o seara i-a soptit sotiei lui suficient de tare ca sa il auda si servitorul: "Ce bine e sa mergem la culcare fara sa ne temem ca am putea sa ramanem fara comoara. Cui i-ar trece prin gand ca am ingropat-o chiar in curtea din fata casei?" Slujitorul, care se afla in camera alaturata, a auzit si si-a facut repede un plan. A cerut ajutorul catorva prieteni si intr-o noapte au sapat totata curtea cautand comoara. Au muncit intreaga noapte, rascolind pamantul, dar nu au gasit nimic. Bogatul s-a trezit a doua zi dimineata, s-a uitat pe fereastra si a zambit cand a vazut tot pamantul rascolit. A doua zi i-a zis sotiei lui cand stia ca slujitorul trage cu urechea: "Ce minunat e sa stii ca nimeni n-ar putea banui ascunzatoarea secreta a comorii noastre, care sta ascunsa bine mersi la fundul sacilor cu samanta pentru iarba, din fata casei. Cui i-ar trece prin cap sa goleasca sacii si sa se uite pe fundul lui?" In noaptea aceea, servitorul impreuna cu prietenii lui au venit in timp ce bogatul cu sotia lui dormeau si au golit sacii, imprastiind semintele in toata curtea, in cautarea lor dupa comoara. Dar nici de data aceasta nu au gasit nimic. A doua zi dimineata barbatul s-a trezit si a zambit cand a vazut samanta imprastiata in toata curtea.

Omul s-a trezit cu peluza semanata din cauza lacomiei servitorului sau, iar servitorul nu s-a ales cu nimic in urma eforturilor sale.



Pentru a avea scucces, ispita si seductia au nevoie intotdeauna de o dispozitie, o inclinatie, o imaginatie si de cineva gata sa ii exploateze pe ceilalti. Multi sunt amagiti si inselati, iar cei care profita de pe urma acestor dispozitii zambesc gandindu-se la profiturile castigate si ii ignora fara mila pe cei de care s-au folosit si pe care i-au lasat pustiiti.

Predica - Omul placut lui Dumnezeu

Predica - Omul placut lui Dumnezeu (Enoh)
   
  Asculta  mai multe  audio   podcast

Miracolul vietii(povestire+invatatura)

A fost odata un tanar care locuia intr-un sat cu multi locuitori si care intreba pe toti cei care ii ieseau in cale cine e el. Locuia intr-o familie, dar membrii acesteia sustineau ca n-au nicio legatura de sange cu el, ca ii sunt doar tutori. Intr-o noapte, in timp ce se agita si se framanta in somn, in vis i-a aparut un mesager si tanarul l-a intrebat:
- Cine esti tu?
- Am venit sa raspund la intrebarile tale cele mai arzatoare, dar nu iti voi raspunde acum. Maine dimineata scoala-te devreme, fa-ti bagajele si ne vom intalni la poarta ce da spre padure. Acolo iti voi da tot ce iti trebuie pentru calatorie. Dar sa nu imi pui atunci toate intrebarile care te framanta. Ai voie sa-mi pui una singura inainte de a porni la drum.
Dupa ce a spus aceste lucruri, mesagerul a disparut. La vremea hotarata, tanarul astepta la poarta, cand i-a iesit in cale o faptura cu fata acoperita de un val si i-a spus:
- Ia aceste trei lucruri, dar sa le folosesti intocmai asa cum te invat eu acum. Iata aici o sabie, dar ai grija sa nu versi niciodata sange cu ea. Aici ai mancare si apa, dar ai grija sa nu le irosesti. Si aici ai o harta, dar ai grija sa nu te abati de pe cale. Daca vei iesi de pe drumul cel bun, ea nu te va mai putea ajuta sa te intorci inapoi. Pleaca deci acum, si Dumnezeu cu tine.
- Credeam ca am voie sa-ti pun o intrebare!
- Graieste, a venit raspunsul.
- De ce plec la drum si care este destinatia mea?
- Ai pus doua intrebari, nu una, a chicotit strainul. Dar nu-i nimic. "Care" si "de ce" par sa vina intotdeauna impreuna, nu-i asa? Cand vei ajunge la destinatie, vei avea raspunsul nu doar pentru "care" si "de ce", ci si pentru "cine". Nu te teme ca vei fi dezamagit de raspunsuri, caci inima ta tanjeste dupa ele. Dar nu uita: fiecare dintre lucrurile pe care ti le-am dat este protejat de anumite reguli. Ne vom revedea asadar pe partea cealalta.
- Dar nu mi-ai raspuns la intrebare.
- Ba da, ti-am raspuns. Dumnezeu sa te binecuvanteze, fiule.
Si asa si-a inceput tanarul calatoria. A calatorit ziua si a dormit noaptea. In fiecare dimineata inainte de a porni la drum si de mai multe ori in timpul zilei se oprea ca sa cerceteze harta. Din cand in cand auzea zgomote ingrozitoare si scotea repede sabia ca sa se apere. Alteori auzea acorduri muzicale minunate, dar cand pornea in cautarea sursei lor, descoperea ca trebuie sa iasa de pe calea insemnata pe harta. Dorea din toata inima sa se apropie mai mult de sursa acelei muzici, dar stia ca in felul acesta risca sa piarda harta.
Intr-o seara, tarziu, tanarul s-a trezit fata in fata cu cineva care i-a cerut mancarea si harta, insa tanarul n-a vrut sa i le dea. Amandoi au scos sabiile din teaca si au inceput sa se bata. Strainul manuia sabia cu mai multa indemanare si l-a lovit pe tanar o data la umar si alta data la brat. Dar de fiecare data cand voia sa-l ucida, varful sabiei se indoia si refuza sa strapunga pielea tanarului. In cele din urma sortii bataliei s-au schimbat si tanarul l-a doorat pe strain la pamant. Tocmai cand se pregatea sa-l strapunga cu sabia, tanarul si-a amintit ca nu are voie sa verse sange.
S-a oprit si l-a intrebat pe strain:
- De ce vrei sa ma ucizi?
- Vreau doar sa-ti iau harta. Am nevoie de o harta ca sa scap de aici. Dar am vazut-o cand ti-a cazut din buzunar si, vai, mi-am dat seama ca e scrisa intr-o limba pe care eu nu o inteleg. Vezi-ti dar de drumul tau. Voi astepta pana va veni altcineva cu o harta pe care o pot citi.
Recuperandu-si harta, tanarul si-a continuat drumul pana cand a intalnit o salbaticiune care venea spre el. A scos repede o bucatica din painea pe care o avea si a aruncat-o in cealalta directie, iar animalul s-a repezit pe urmele painii, lasand astfel tanarului timpul necesar ca sa se indeparteze. El a stiut foarte bine ca nu a irosit painea, caci aceasta i-a salvat viata.
In sfarsit, urmand harta, a vazut o casuta placuta la vedere ce avea sa fie destinatia lui. S-a apropiat sovaitor de intrare si a batut la usa. I-a deschis o femeie, care s-a uitat la el mai intai curioasa, apoi fericita si in cele din urma mirata. L-a poftit inauntru la picioarele lui.
- Lasa-ma sa-ti spal picioarele, i-a spus ea. Sunt obosite si pline de praf.
Cand i-a scos incaltamintea, a inceput sa planga vazandu-i semnul. Un semn din nastere.
- De ce plangi? a intrebat tanarul.
- Nu vei sti niciodata cat am asteptat clipa asta, a raspuns ea.
- Cine esti tu? a intrebat el.
- Eu sunt mama ta, fiule.
- Cum as putea sa stiu sigur acest lucru?
- Semnul de la picior l-ai mostenit de la mine. Uite-l aici, pe calcaiul meu!
- Tu esti mama mea, care m-a nascut? Tu esti cea pe care am cautat-o in toti acesti ani? Cum ne-am despartit? De ce ai plecat?
- Vom ajunge si la asta. A incercat cineva sa te opreasca pe drum? a intrebat ea.
- Da, un om a incercat sa ma ucida ca sa-mi ia harta. Dar s-a intamplat ceva ciudat de fiecare data cand incerca sa ma strapunga cu sabia. Otelul se indoia mereu.
- Nu ai observat o pata chiar in varful acelei sabii?
- Ba da... o pata rosie.
- Acela-i sangele tatalui tau. Omul acela a pornit si el odata intr-o calatorie ca a ta, dar a parasit calea cea dreapta. Si-a pierdut harta si acum vorbeste o alta limba. Asa ca nu mai poate intelege ce scrie pe harta. Tatal tau a pornit in cautarea ta, dar omul acela a incercat sa-i ia harta. Si l-a ucis pe tatal tau. Dupa ce sabia aceea a varsat sange, nu a mai putut fi folosita din nou. Asa ca acum, cu o arma inutila si cu o limba pierduta, omul acela incearca in zadar sa gaseasca iarasi drumul de pe care s-a abatur. Singura lui sansa de a-si regasi calea este sa ceara cuiva voie sa-l insoteasca pe cale, dar el a hotarat sa reuseasca de unul singur si sa faca numai cum vrea el.
- Asadar tatal meu e mort?
- Da, e mort, dar ne asteapta la sfarsitul calatoriei noastre, cand il vom revedea din nou. Deocamdata ne-am regasit noi doi, fiule, si avem multe de facut. Am sa te duc acum la casa unde stau multi din cei care au fost gasiti, la fel ca tine. Unii dintre ei s-au intors pe drum ca sa le arate calatorilor calea. Altii invata limbile celor pierduti. Altii zidesc case pentru cei ce se vor intoarce. Dincolo de aceste case se gasesc mormintele acelora care au scos sabia ca sa ia puterea acelora care ataca, asa incat calatorii sa poata ajunge in siguranta aici. Vino si vezi; toti au mintea unui adult si inima unui copil.
- Ce muzica se aude? Pot sa ma apropii si sa ascult?
- Desigur, ba chiar poti sa si canti impreuna cu ei. Fii atent la cuvinte, fiule. Asculta, si vei intelege!
E-o minune cand soarele-apune
Minune din vesnicii!
Dar mai mare-i minunea din inima,
E minunea ca El m-a iubit.

- Cred asta, fiindca stiu ca este adevarat. Dar, mama, mai am multe intrebari despre calatorie... si despre tatal meu.
- Sunt sigura ca ai, fiule. Iti voi raspunde la ele in timp ce luam masa, si cantecul acesta iti va rasuna in inima in timp ce vei asculta.
- Abia astept. A meritat toata osteneala doar ca sa te vad. Niciodata nu am fost mai recunoscator ca acum pentru semnul meu din nastere. Nu i-am inteles niciodata rostul.


Invatatura: Cautarea dupa miracolul vietii este plina de surprize, dar in acelasi timp e dirijata de conditii. Daca intelegem scenariul si avem grija de harta, vom ajunge la destinatie. Ne-a fost dat tot ce ne e necesar pentru calatorie. Cand vom ajunge la destinatie, toate intrebarile isi vor primi pe rand raspunsul si Cel alaturi de care vom sta la masa festiva ne va umple inimile cu cantec. Sa ne incepem asadar cautarea dupa miracolul vietii.

Ravi Zacharias, Redescopera Mirarea

Statistici dureroase

In anii 1950 copiii si-au pierdut inocenta. Au fost eliberati fata de parintii lor prin slujbe bine platite si masini, iar versurile cantecelor de atunci au creat o noua expresie - prapastia dintre generatii.

In 1960 copiii si-au pierdut autoritatea. A fost deceniul protestelor - biserica, statul si parintii au fost judecati si gasiti cu lipsuri. Autoritatea lor a fost respinsa fara a fi inlocuita cu altceva.

In anii 1970 copiii si-au pierdut dragostea. A fost epoca egocentrismului, adica a cuvintelor compuse in alcatuirea carora intra neaparat termenul 'sine': imagine de sine, apreciere de sine, afirmare de sine... Asta a dus la o lume insingurata. Copiii au aflat tot ceea ce era de aflat despre sex si au ignorat tot ce ar fi trebuit sa stie despre dragoste, si nimeni nu a avut curajul sa le spuna ca intre acestea doua este o mare diferenta.

In anii 1980 copiii si-au pierdut speranta. Despuiati de inocenta, autoritate si dragoste, haituiti de oroarea unui cosmar nuclear, tot mai multi copii apartinand acestei generatii au incetat sa mai creada in viitor.

In anii 1990 copiii si-au pierdut puterea de a rationa. Au fost invatati tot mai putin elementele de baza ale limbii, adevarului si logicii, fiind crescuti in irationalitatea lumii postmoderne.

In noul mileniu copiii s-au trezit ca in mijlocul tuturor acestor schimari si-au pierdut imaginatia. Violenta si perversiunea i-a amuzat pana cand nimeni nu a mai putut vorbi despre uciderea inocentilor, fiindca nimeni nu mai era inocent.

Ravi Zacharias

Intrebari...

Oare nu cumva bucuria anticiparii il determina pe copil sa iubeasca mai mult decat Ajunul Craciunului decat Ziua de Craciun?

Oare nu cumva din cauza ca implinirea dorintelor lui se afla atat de aproape, acesta - desi frant de oboseala - refuza sa adoarma si se straduieste sa tina ochii deschisi? - Dar Craciunul trece si copilul se trezeste la realitate. Dorinta s-a stins si tot ce inainte starnea miararea este pus inapoi in cutie.

Actul in sine al despachetarii scade oare din farmecul darului?

De ce e atat de intortocheata cautarea omului dupa implinire?

De ce avem mereu impresia ca incantarea dupa care tanjim este asa de greu de obtinut si aproape scandalos de complicata?

Ravi Zacharias

Motivatie!

"Sunt atatea teluri de urmat atunci cand facem voia lui Dumnezeu, incat nu avem nici o scuza pentru lenea noastra sau pentru timpul irosit. El ne rascumpara vietile, asa cum ne rascumpara sufletul."

"Doamne, fa sa se implineasca mai curand promisiunea ca 'intreg pamantul va fi plin de cunostinta lui Dumnezeu.' "

Jim Elliot

Diferenta contradictorie...

"Ma infurii gandindu-ma la puterea pe care o propovaduim si la neputinta de care dam dovada in vietile noastre. Sunt credinciosi care stiu doar a zecea parte din cat stim noi si fac de o suta de ori mai mult pentru Dumnezeu, iar noi ii criticam, in timp ce El ii binecuvanteaza. Oh, de-as putea scrie despre asta, dac-as putea propovadui, dac-as putea s-o spun, s-o pitez, orice, numai puterea lui Dumnezeu sa fie cunoscuta printre noi! RUSINE!"
Jim Elliot

Sfaturi...

"Este foarte usor sa te lasi influentat de lucruri mici(sau mari) cand trebuie sa te orientezi, daca nu te tii strans de principiile calauzirii scripturale. Am descoperit nu de mult trei principii care ar putea constitui bine inceputul unui nou cod:
  1. Nu uita ca Dumnezeu te-a invatat importanta unei lucrari care se construieste pas cu pas. A ramane mai mult timp intr-un grup, a starui asupra anumitor lucruri e cel mai bun mijloc de a construi ceva solid, care sa dainuie.
  2. Nu accepta o pozitie relativ la vreun individ sau grup de oameni care sa le permita sa iti dicteze in probleme in care ai convingerea ca decizia trebuie luata prin framantare personala inaintea lui Dumnezeu. Nu permite niciodata vreunei organizatii sa-ti dicteze care este voia Domnului. Asemenea capcane nu pot veni din partea Domnului, pentru mine
  3. Indiferent de situatia financiara, cand trebuie sa aleg intre o lucrare spirituala, de orice fel, si o munca lumeasca, de orice fel, pentu mine alegerea una e cea dintai."
Jim Elliot

Pasi spre lumina

 

In acest articol vreau sa va recomand cu caldura un blog destul de nou, dar unul cu o profunzime spirituala deosebita. De mult timp caut un astfel de blog. Prin harul lui Dumnezeu, l-am gasit. Este vorba de autorul acestui blog, un om pe care il respect intr-un mod deosebit. Desi nu l-am cunoscut niciodata personal, totusi, prin scrierile dansului m-a facut sa imi doresc mai mult sa cunosc Dumnezeul caruia ii slujeste... Un blog al pastorului Petru Lascău – Phoenix, Arizona
Care este invitatia dansului? Cred ca cel mai bine ar fi sa citez:

"Vă invit să facem împreună paşi spre Lumină.
Cu fiecare zi suntem tot mai aproape de cer.
Cu fiecare rugăciune suntem mai aproape de Lumină, de Domnul şi Mântuitorul nostru iubit, Isus Christos: Lumină din Lumină; Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat."

Vrei sa ai parte de incurajare?
Vrei sa zambesti?
Vrei sa te bucuri de descoperiri interesante ale lui Dumnezeu?
Atunci... nu mai amana!

Pasi spre lumina e pentru tine!

Intra, si ai sa te convingi!!!

Pasi spre lumina

Ne trezim sau murim?

Un comentar adaugat de Petru Lascău
la articolul scris de Dr. Iosif Țon
   pasi   Anul acesta de Rusalii, am participat la întâlnirea “Măslinului” de la Highişelul de Dobreşti, organizată de Silviu Cuc în satul său de baştină. Inima acestei întruniri a fost ca de obicei, Nuţu Caba de la Oradea. Îmi doream de multă vreme să particip la întâlnirile de rugăciune ale “Rugului Aprins” şi “Măslinului”. Aveam ocazia să fiu prezent la Highişel în mijlocul a peste 2000 participanţi în cortul instalat la marginea satului. Adunarea aceea va rămâne unul din momentele minunate ale vieţii mele. De la cântările cântate cu lacrimi, până la rugăciunile fierbinţi, totul amintea de zilele de odinioară când m-am întors la Dumnezeu. Am venit de acolo cu dorinţa fierbinte să văd o trezire măreaţă între cei din neamul meu. Vestea că fratele Iosif Ţon se alătură mişcării “Străjerii” mi-a atras atenţia supra acestei lucrări pe care Domnul o face între fraţii noştri din România.
Ca oricare altă trezire spirituală din istorie, şi aceasta are şi va avea contestatarii ei. Pentru că de fiecare dată când Duhul Sfânt începe o mişcare în mijlocul unei biserici, oamenii vor reacţiona în trei feluri distincte. În primul rând vor fi oameni plini de entuziasm care vor îmbrăţişa mişcarea şi se vor lăsa duşi de valul ei. A doua categorie de oameni va îndura trezirea, sau o vor tolera cu atitudinea: “Nu-mi place, dar n-am ce face. Doar n-o să mă fac de râs. O să treacă şi valul ăsta”. A treia reacţie va fi o împotrivire pe faţă, făcând comentarii asupra ‘produselor secundare’ ale trezirii, cum ar fi dezordinea, căzutul pe jos (în faţă sau pe spate), tremuratul (de aici ne-au spus ‘tremurici’ nouă penticostalilor), întreaga aceea panoplie de reacţii umane la prezenţa lui Dumnezeu. Reacţia este de fapt împotriva trezirii Duhului, dar pentru că oamenii nu au curajul unei opoziţii pe faţă, comentează asupra reacţiilor oamenilor cercetaţi de Duhul lui Dumnezeu.
Duhul lui Dumnezeu vrea să preia conducerea bisericii şi El nu este obligat să ne dea explicaţii asupra ceea ce face El. Nu este biserica noastră ci a Lui. Ar trebui să ascultăm de El şi să cooperăm cu lucarea Lui. Din păcate, cu cât firea pământească e mai multă în biserică, cu atât controlul nostru e mai mare. Când lăsăm însă libertate Duhului o primă consecinţă este că nu mai avem control asupra evenimentului.
Când Duhul lui Dumnezeu cercetează biserica, unii strigă, alţii plâng, alţii sar în sus de bucurie, cad pe jos, şi lista ar putea continua… Nu toţi o fac cu sinceritate, ci sunt şi destui imitatori. Cert este că aceste reacţii emoţioanle care însoţesc o trezire spirituală, scapă de sub controlul organizatorilor. O trezire nu mai poate fi gestionată în cuminţenia programelor noastre. Pierdem solemnitatea şi sobrietatea întâlnirii. Pierdem controlul timpului.
Fiecare din noi nu vrem să arătăm ciudaţi, bizari, neobişnuiţi. Ne temem ca Dumnezeu să preia controlul asupra vieţilor noastre ca nu cumva să ne pierdem buna imagine înaintea oamenilor. Rădăcina acestei griji pentru părerile altora este frica de oameni.
Când Dumnezeu lucrează în vieţile oamenilor scopul Lui este ca să producă roade. Din păcate noi ne oprim la frunzele care deranjează. De aceea trezirile spirituale erau numite ‘messy revivals’ (Eng. ‘messy’ – dezordonat, încurcat, zăpăcit) tocmai pentru reacţiile diferite şi fără control ale oamenilor la prezenţa lui Dumnezeu. A lua o atitudine drastică împotriva acestor manifestări catalogându-le în toate felurile, dispreţuind oamenii care le fac, este o mare eroare care se pare că se repetă la fiecare trezire.
Deşi pilda Domnului este spusă cu un alt scop, mă voi folosi de ea pentru a ilustra această eroare pe care văd că o fac din nou fraţii noştri faţă în faţă cu trezirea străjerilor. Grâul şi neghina trebuie să convieţuiască pânâ la sfârşit, spunea Domnul, ca nu cumva smulgând neghina să vătămăm grâul. Preocuparea cu buruienile periferice unei treziri, aduce daune grâului. Condamnăm lucrarea lui Dumnezeu din pricina lucrurilor bizare pe care le fac oamenii din firea lor atunci când Dumnezeu se atinge de ei. De ce nu învăţăm oare că fiecare om îşi trăieşte fericirea şi bucuria diferit? De ce vrem să impunem standarde de cuminţenie şi sobrietate? Vrem să fim solemni? (Prietenul meu Nicu Butoi spunea că solemn vine de la anglezescul ‘so’ şi de la românescul ‘lemn’). Fiecare din noi reacţionăm diferit funcţie şi de maturitatea noastră emoţională nu doar de cea intelectuală.
În trezirile de la începutul anilor 1800, în Cane Ridge din statul Kentucky, întâlnirile de trezire erau organizare printr-o cooperare între prezbiterieni, baptişti şi metodişti. Când Duhul Sfânt a coborât peste adunarea laolaltă a acestor trei denominaţii, comportamentul şi manifestările oamenilor au fost atât de bizare că ceea ce vedem acum pe micile noastre ecrane la întâlnirile celor mai zvăpăiaţi carismatici par spectacole decente. Cei mai critici la toate aceste manifestări au fost prezbiterienii, care au încercat din răsputeri să potolească acele manifestări. Baptiştii au fost un pic mai toleranţi, pe când metodiştii au primit cu bucurie toate lucrurile. Ştiţi ce s-a întâmplat după ce trezirea a încetat? Meodiştii au crescut foarte mult. Baptiştii au crescut dar mai puţin, iar prezbiterienii au dat foarte rău înapoi.
La încheierea acestui material vreau să afirm două lucruri care nu sunt destinate să supere, ci să trezească. În primul rând o chestiune istorică şi apoi un exemplu din viaţa mea şi a familiei mele.
Mişcarea penticostală din România a început în familia unui baptist, Gheorghe Bradin. Acesta s-a desprins cu greu din denominaţia sa, ba chiar s-a reîntors între fraţii baptişti pentru un timp. Lucrul acesta s-a petrecut la începutul anilor 1920′ odată cu începerea trezirii spirituale în sânul Bisericii Ortodoxe – Oastea Domnului. Trebuie să recunoaştem adevărul că nici baptiştii şi nici ortodocşii români nu au cunoscut ‘vremea cercetării’ Duhului Sfânt. N-au primit trezirea, au luptat împotriva ‘harismelor’, i-au exclus din bisericile lor pe cei ce îmbrăţişau lucrarea Duhului. Aşa s-a format Biserica penticostală.
Mai în domeniul personal, ca o ilustraţie la cele de mai sus, pot afirma că în anii 1968-70, Duhul lui Dumnezeu a început să cerceteze o serie de familii baptiste de pe valea Crişului Alb, dintre care făcea parte şi familia noastră. Tatăl meu, responsabilul Bisericii Baptiste din satul Roşia, judeţul Arad, a experimentat umplerea cu Duhul Sfânt şi a trăit experienţe deosebite cu Dumnezeu. O biserică întreagă a fost mişcată de această experienţă şi ar fi cunoscut o trezire semnificativă, dacă n-ar fi intervenit pastorul de sector. Nu-i dau numele din două motive: am reconciliat personal cu el, m-a invitat să predic în biserica sa şi apoi, am un respect deosebit pentru el şi munca sa din acea zonă de ţară. Familia noastră a fost dată afară în plin serviciu din biserica baptistă.. Era şi normal să devenim penticostali.
Ştiu că nu este comod ca fraţii baptişti să privească înapoi spre acele vremuri, dar istoria este ca să învăţăm din ea, altfel o repetăm. Iată că Dumnezeu dă o nouă şansă Bisericii Baptiste, prin mişcarea de la Zalău, prin mişcarea Străjerii. Cum vor reacţiona fraţii noştrii? Ca în trecut? Ştiţi bine ce s-a întîmplat. Biserica penticostală a crescut semnificativ întrecând pe cea baptistă cu mult, cu toate că este mult mai tânără ca existenţă.
Am o admiraţie deosebită pentru fratele Iosif Ţon, care cred eu, înţelege ceea ce face Dumnezeu acum în ţara noastră şi vrea să fie părtaş acestei lucrări. Am lucrat cu el la Societatea Misionară Română din Wheaton Illinois, timp de 10 ani. Îi cunosc aspiraţiile şi visele pentru o trezire autentică în România. Ştiu că n-a crezut niciodată că darurile Duhului Sfânt au murit odată cu apostolii. Îmi spunea de atâtea ori că penticostalii trebuie duşi la Biblie, iar baptiştii la Duhul Sfânt. Îi admir curajul şi sunt alături de el în lucrarea aceasta.

Articol preluat de pe blogul fr. Pastor Petru Lascau   <>

S-a aprins focul trezirii spirituale in Romania

      sa aprins

În anul 1974 s-a aprins un foc al trezirii spirituale la Oradea prin Liviu Olah.Am avut privilegiul     și binecuvântarea lui Dumnezeu ca, după plecarea lui Liviu Olah, să intru și eu în acea trezire, ca păstor al Bisericii Baptiste din Oradea. Trezirea aceasta, din păcate, s-a stins cândva în anii dinainte de revoluție. Trezirea de la Oradea, deși nu s-a extins la alte Biserici din țară, a avut        însă un impact benefic pentru mulți credincioși din toate părțile țării.           Când are loc o trezire spirituală, Dumnezeu toarnă belșug de putere peste adunare, oamenii își schimbă viața și Duhul lui Dumnezeu îi umple pe cei treziți cu pasiune pentru rugăciune, pentru răspândirea Evangheliei, pentru o viață sfântă.

          Ca unul care am trăit în inima unei asemenea treziri, am dorit mult în ultimii douăzeci de ani să mai văd că Dumnezeu binecuvintează România cu o nouă trezire și m-am rugat cu o pasiune ca o agonie pentru a mai avea harul să mai predic și să mai dau învățătură într-o asemenea trezire.
          Tot ca unul care am fost parte dintr-o asemena trezire, pot spune că recunosc când apare o trezire spirituală veritabilă. Mi-a tresăltat inima de bucurie când am înțeles că mișcarea ”Străjerii” este o asemenea trezire veritabilă. Ca toate trezirile spirituale, și aceasta este controversată, contestată și blămată. În orice trezire spirituală există și naivități și excese, iar dușmanii trezirii le văd numai pe acestea și le trâmbițează ca să-i convingă pe credincioși că este o mișcare ”primejdioasă”. Cine are însă cât de cât un discernământ spiritual se uită nu la unele aspecte exterioare stângace, ci se uită la esență, la ceea ce constituie miezul sau conținutul unei treziri spirituale și la roade, la viețile schimbate pe care le produce.
          Mișcarea ”Străjerii” are elemente noi, care nu erau prezente în trezirea inițiată de Duhul Sfânt prin Liviu Olah. Acum, darurile Duhului Sfânt sunt toate prezente și se manifestă cu libertate și cu putere. Este clar că Dumnezeu ne învață lucruri pe care noi baptiștii am refuzat să le vedem până acum în Cuvântul Lui și ne duce mai departe decât în trezirea anterioară.
          Vreau să vă spun tuturor că Dumnezeu mi-a vorbit și, urmând călăuzirea Lui, m-am asociat cu mișcarea de trezire spirituală ”Stăjerii”, care a atins deja viețile a cel puțin cincizeci de mii de oameni.
          În zilele următoare, cu ajutorul Duhului Sfânt, vă voi explica elementele esențiale ale acestei treziri și, împreună cu conducătorii acestei mișcări, vom căuta să definim teologia acestei treziri spirituale.
          Între 7-12 decembrie va avea loc la Băile Felix, lângă Oradea, o conferință națională a ”Străjerilor”, la care, cu voia lui Dumnezeu, vom participa și noi. Vă invităm să veniți cu noi!

"Cuvantul lui Dumnezeu nu e legat." 2 Timotei 2:9

"In ceea ce priveste teologia sistematica - trebuie sa fim atenti sa nu silim Cuvantul sa se potriveasca crezului, sistemelor, dogmelor si filozofiilor teiste organizate. Cuvantul lui Dumnezeu nu e legat! E liber sa spuna ceea ce vrea fiecaruia si nimeni nu-i poate tagadui deschiderea si plurivalenta, reducandu-l la o semnificatie unica. Nu e bine sa legam Cuvantul rapundu-i viata, inghetandu-l in sisteme reci, ci trebuie sa-L lasam sa traiasca - proaspat, cald si vibrant - astfel ca lumea sa nu-l stranga in carti voluminoase, ci sa incerce sa te orienteze in temeiul Cuvantului caruia i-a dat curs in viata ta. Acesta e modelul apostolic... Si celor care se cearta cu privire la previziuni, doctrina alegerii si astfel de lucruri, le recomant sa citeasca versetele 14-26(2 Timotei 2:14-26) pentru a vedea ca apostolul doreste sa se opreasca aici si sa mediteze la paradoxul care-l implica problema aceasta: <>, si <>. Da, Doamne, sunt naiv si daca astfel stau lucrurile, ma bucur sa fiu asa."


Jim Elliot

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Ce inseamna a trai pentru Dumnezeu?

"Este oare vreo deosebire intre a trai pentru Hristos si a muri pentru El? Nu este, oare, ultima concluzie fireasca a celei dintai? Mai mult, a trai pentru Dumnezeu inseamna a muri in fiecare zi, asa cum spune apostolul Pavel, inseamna a pierde totul, pentru a-L castiga pe Hristos. Doar asteptandu-ne vietile la picioarele Lui, ni le castigam cu adevarat." Ellisabeth Elliot

Despre ascultare...

"Ascultarea este testul prin care ne verificam daca traim intr-adevar <> sau nu. Viata celui ce spune ca traieste cu Dumnezeu trebuie sa poarte pecetea lui Hristos." Ellisabeth Elliot

"Ascultarea duce la cunostinta si este expresia dragostei fata de Dumnezeu." Ellisabeth Elliot

"Ascultarea inseamna ca umblam cu Dumnezeu, traim in Dumnezeu. Si traind in EL, vietile noastre poarta pecetea lui Hristos." Ellisabeth Elliot

"Ascultarea cere sacrificii, dar rasplata este nepretuita, fiind printre putinele lucruri pe care nu ne putem permite sa le pierdem." Ellisabeth Elliot

Despre dragoste...

"Orice om isi doreste o pozitie mai inalta, un venit mai mare, prieteni mai influenti. De ce nu si o treapta mai inalta a dragostei?" Richard Wurmbrand

"Dragostea este un consilier mai bun decat ura." Richard Wurmbrand

Poarta cerului deschisa in asteptarea ta...

Odata, o fata foarte saraca, dintr-o localitate oarecare, s-a dus intr-un oras mare pentru a castiga niste bani ca sa-si ajute batrana mama. Curand dupa ce a ajuns acolo si-a dat seama ca o fata atragatoare poate castiga mai multi bani fara sa munceasca, decat prin munca cinstita.
Recunoscandu-si calitatile, a ajuns la un mare succes. Ea a placut barbatilor si in curand a avut bani, bijuterii si o viata de desfrau. A uitat-o pe mama ei. Ce conteaza mama cand dansezi pe melodii populare?

Au trecut anii. Intr-o zi a fost coplesita de remuscari si s-a intrebat: "Oare cum o fi mama mea? Am neglijat-o complet."
A luat primul tren spre satul ei, si a ajuns acasa tarziu noaptea. Spre mirarea ei, a gasit usa casei larg deschisa. Mama ei intotdeauna avea grija sa o incuie seara. Apoi a vazut pe fereastra ca in dormitorul mamei era lumina aprinsa. O lampa sa arda asa de tarziu? De obicei mama se culca devreme. Pate este bolnava?
Cand a trecut pragul casei, a auzit vocea mamei:
- Ioana, tu esti?
-Da, mama, a raspuns ea. Dar cum se face ca usa este larg deschisa la o ora asa de tarzie?
- De cand ai plecat usa nu s-a incuiat.
- Dar ce este cu lumina arzand atat de tarziu? De ce nu dormi?
- De cand ai plecat, niciodata nu s-a stins. Imina unei mame iubitoare te-a asteptat.

Poti fi sigur ca atunci cand doresti sa bati la poarta cerului, aceasta se va deschide larg pentru a te primi. Lumina dragostei unui Tata va straluci asupra ta. Intoarcerea unui fiu sau a unei fiice ratacitoare va fi sarbatorita cu mare bucurie de Dumnezeu si de fiintele ceresti. El te asteapta cu mult dor.

"El a luat asupra LUI pacatele noastre"

Se spune despre doi frati care o vreme si-au trait viata complet diferit. Cel mai mare era temator de Dumnezeu, bun fata de toti. Cel mai mic era rebel, chiar violent. Cel mai mare a incercat sa-l influenteze, dar a fost in zadar.
Intr-o seara, pe cand cel mare statea linistit la el acasa, fratele lui a dat buzna in camera, avand sange pe haine si a strigat:
- Salveaza-ma, daca poti! Am omorat un om si politia este dupa mine!
Cel mare a raspuns:
- Repede! Sa ne schimbam hainele.
Asa au facut. Criminalul s-a imbracat cu haina alba si cel nevinovat a luat-o pe cea patata.
Abia au terminat cand a sosit politia. Vazandu-l pe fratele mai mare cu haine insangerate, au stiut ca si-au gasit omul si l-au scos din casa. Nu s-au indoit deloc ca era cel pe care il cautau.
Adus in tribunal, acuzatul si-a recunoscut vina. Judecatorul a fost de acord cu ceea ce parea o proba clara si l-a condamnat la moarte. El a avut o ultima dorinta:
- In momentul executiei mele, va rog sa dati fratelui meu aceasta scrisoare.
I s-a implinit dorinta.
Mai tarziu, cand fratele lui a deschis scrisoarea, a citit: "Am murit in locul tau, in haina ta insangerata, pentru vina ta. Am fost fericit sa fac acest sacrificiu pentru tine si iti cer numai un lucru: sa traiesti o viata plina de iubire si bunatate." 
Inocentul era acum mort. Nimic nu putea schimba realitatea. Dar ori de cate ori tovarasii ii cereau fratelui mai mic sa participe la acte de violenta, el a raspuns:
- Nu pot face aceasta in haina alba pe care am primit-o de la fratele meu care a murit in locul meu.
Aceasta este exact ceea ce a facut Isus pentru fiecare din noi. El personal nu a cunoscut pacatul, si nu a avut nici un pacat. Dar El a luat asupra Lui pacatele noastre si a primit pacatele noastre ale tuturor si a purtat pedeapsa noastra cand a murit pe cruce. Sangele Sau va poate curati de toate pacatele, la fel cum m-a curatit pe mine de ura si disperare. El te va face un copil al lui Dumnezeu, unul care va raspandi dragoste si lumina. Asa spune Dumnezeu in sfanta Lui carte, Biblia.

Richard Wurmbrand, Isus, prietenul teroristilor

Fiecare da ce are

In 1917 a avut loc o lupta care a durat mai mult timp intre trupele austriece si italiene la raul Isonzo. Era o lupta de pozitie. Timp de cateva luni, trupele militare s-au luptat din transee care erau la o distanta de numai cativa yarzi. La Craciun, un grup de soldati austrieci, au vrut sa-si bata joc de dusman si au umplut cu murdarii o cizma de soldat, au ambalat-o dragut, ca pe un cadou, apoi un barbat voinic a aruncat-o direct in transeele italienilor. Niste crestini dintre italieni s-au gandit sa dea un raspuns. Dupa ce au spalat foarte bine cizma, au umplut-o cu portocale si bomboane, au ambalat-o si au aruncat-o inapoi in transeele austriecilor. Cand soldatii au despachetat-i, au gasit si un bilet: "Fiecare da ce are!"

vineri, 5 noiembrie 2010

Bisericile emergente vestice - Constantin Ghioanca




După epuizarea rapidă a primului tiraj, pastorul Constantin Ghioancă, parte din echipa profesorală a Institutului Teologic Baptist din București, prezintă cititorului o ediție revizuită și adăugită a cărții de mare interes, Bisericile emergente vestice: din perspectivă baptistă românească.



Grupuri-țintă:

-studenți la seminarii sau la alte instituții biblice;

-pastori, preoți sau alți slujitori ai bisericii;

-învățători de școală biblică;

-responsabili cu învățătura în biserică;

-lideri de închinare;

-toți creștinii interesați de tema bisericii în cultura postmodernă.



Caracteristici speciale:

-prima carte scrisă pe această temă în România;

-conține adăugiri importante față de prima ediție;

-prezintă apariția și dezvoltarea bisericilor emergente;

-discută caracteristicile de bază ale bisericilor emergente;

-alocă un capitol pentru identitatea baptistă în România;

-evaluează în mod critic dogma și practica bisericilor emergnte;

-oferă o perspectivă baptistă asupra acestor biserici;

-anticipează perspective noi în eclesiologia baptistă românească;

-conține cinci anexe foarte utile.



Pentru detalii și comenzi accesați www.risoprint.ro

PREȚ: 25 Ron