vineri, 18 martie 2011

Nevoie disperata de crestini practicanti! Esti unul din acestia?

Imi aduc aminte de o tanara care face parte din grupul de tineri Imago Dei si care obisnuia sa spuna: "Stim teorie. Vrem ceva practic!" ... Si parca adesea ne ascundem in spatele cunostintelor(teologice/biblice) pe care le avem, uitand de fapt cuvintele apostolului Iacov, care spune: "Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri." (Iacov 1:22) Cum adica te inseli singur atunci cand stai si asculti/studiezi Cuvantul lui Dumnezeu? Ce a vrut sa spuna apostolul Iacov, rostind aceasta afirmatie? Care este intelesul ei?

Cred ca, daca stai sa analizezi putin viata ta 'crestina' plina de informatii religioase(crestine/biblice), iti dai seama exact ceea ce apostolul Iacov a intentionat sa spuna. Cred ca este o mare tragedie sa cunoastem Cuvantul lui Dumnezeu, sa Il studiem, sa Il propovaduim, daca nu IL traim(daca nu IL implinim). Facand acestea, potrivit cuvintelor apostolului Iacov, 'ne inselam singuri'.

Nu vreau ca acest articol sa fie unul plictisitor, plin de teorie. Dragii mei, ce trebuie sa se intample pentru ca sa ne trezim? Ce trebuie sa se intample ca sa constientizam care este chemarea noastra, si datoria noastra ca si crestini(despre datoria ca si obligatie si datoria din placere o sa scriu cu alta ocazie)? 

In articolul precedent am adus un lucru la cunostinta voastra, o intamplare trista. Dar, in urma aceste intamplari, am primit aceste ganduri din partea lui Dumnezeu, ganduri pe care am hotarat sa le impartasesc cu voi in acest articol.

Stim ca trebuie sa ne iubim unii pe altii, dar parca nu ne place sa implinim acest verset(de fapt, sunt mai multe versete care ne cheama la acest lucru). De Ce???? Si totusi, ne numic crestini... si sustinem ca suntem implinitori ai Cuvantului lui Dumnezeu...

Mergi pe strada, mergi la scoala, mergi la serviciu, esti acasa... sunt atatia oameni din aceste cercuri din viata ta, care nu Il cunosc pe Dumnezeu, si care au ca si destinatie a vesniciei lor iadul. Te doare acest lucru? Sau esti nepasator si treci mai departe fara sa iti pese deloc?

E NEVOIE DISPERATA DE CRESTINI PRACTICANTI!!! ESTI UN ASTFEL DE CRESTIN?

Stoica Timotei

joi, 17 martie 2011

Viata este darul lui Dumnezeu... Nu lua acest dar!!!

In urma cu cateva minute am primit o veste cutremuratoare. Un baiat de clasa a 8, consatean al meu, astazi in jurul amiezii a hotarat sa isi puna capat zilelor. Nu o sa intru in detalii, pentru ca este suficient o astfel de veste pentru a ne cutremura. Poate totusi esti mai tare, sau obisnuit cu astfel de vesti si nu te simti deloc afectat. Totusi, pe mine m-a socat aceasta veste pentru ca mi-e frica de astfel de fapte.

Viata pe care o avem este un dar de la Dumnezeu, fie ca vrem lucrul acesta, fie ca - in anumite momente din viata noastra(mai grele/dificile) - nu ne dorim aceasta.

Trebuie sa recunosc ca imi este greu sa scriu niste cuvinte cu privire la acest subiect, dar stiu ca trebuie. Treuie, pentru ca poate multi dintre voi v-ati confruntat cu astfel de ganduri(de sinucidere!). De la a gandi anumite lucruri, pana la a le infaptui, cateodata este un drum mult mai scurt decat ne-am fi putut imagina vreodata. Ceea ce o sa spun poate o sa va socheze. Uitandu-ma in urma in viata mea, imi aduc aminte de cateva momente cand si eu nu am mai vrut sa traiesc, datorita anumitor probleme care au aparut in viata mea in acele clipe. Si totusi, iata-ma inca in viata dupa atatia ani... Totul se datoreaza numai lui Dumnezeu!!!

Poate iti vine greu sa traiesti viata pe care o ai, datorita circumstantelor in care te gasesti. Nu descuraja! Bucura-te de viata!!!
Poate ti-au murit persoane dragi, si vrei sa mori si tu, de asemenea! Nu descuraja! Dumnezeu este suveran si EL tine toate lucrurile in control. El iti va purta de grija, daca te vei increde cu adevarat in EL.
Poate datorita unor sentimente profunde interioare, viata ti se pare mult prea grea. Nu descuraja! La Domnul vei gasi ajutor in TOATE problemele tale.

Doresc ca acest scurt articol sa aduca o mica oaza de speranta in viata ta si sa te intareasca.
Doresc, de asemenea, ca Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa iti dea putere sa treci peste obstacolele prezente si obstacolele viitoare din viata ta.

Cu multa pace in inima,

Stoica Timotei

miercuri, 16 martie 2011

E pacat? Nu am stiut!

Crestinii din ziua de azi sunt smecheri si lumesti. Iata o afirmatie dura, care nu este explicata(dar va fi explicata... intr-o oarecare masura).

Desi pare ca atac in crestinismul contemporan, nu este adevarat. Atac in crestinismul meu, pe care eu il practic adesea(daca cumva din greseala sau din coincidenta de regasesti in cele ce urmeaza, atunci inseamna ca nu sunt singurul!). De ce de multe ori incerc sa diminuez lista cu lucruri pacatoase? Sau, cu alte cuvinte, de ce de multe ori prefer sa adaug lucruri din lista de pacate la lista cu lucruri 'acceptabile'/ingaduite?

Intrebari de genul: "E pacat sa...?" sunt cu scopul de a justifica anumite pacate existente in viata noastra de care nu vrem sa ne debarasam. Iata cateva exemple:
  • E pacat sa mergi la discoteca?
  • E pacat sa fumezi?
  • E pacat sa injuri?
  • E pacat sa saruti o persoana de sex opus(inainte de casatorie/daca nu ai o relatie stabila cu acea persoana, etc.)?
Acestea sunt doar cateva din intrebarile menite sa justifice anumite pacate existente in viata noastra care ne plac.Daca incerci sa contrazici afirmatia pe care am rostit-o, deja automat esti inclus in aceasta categorie. Nu te judec, pentru ca si eu ma regasesc adesea in aceasta situatie.

Dar vreau sa ma schimb. Si acest lucru il doresc si pentru tine.
Doamne, ajuta!

Crestinul nepasator... nemantuit???

Iata un subiect care este destul de delicat si parca de multe ori neglijat de noi. Astfel de lucruri ne provoaca tulburari serioase, astfel incat multi dintre noi am hotarat sa le ignoram. Probabil unora dintre voi, cititorilor, v-ati obisnuit asa de mult cu astfel de subiecte incat nu va mai afecteaza deloc. Daca ne impietrim tot mai mult fata de Cuvantul lui Dumnezeu, ne este tot mai greu sa fim sensibili la soapta Duhului Sau cel Sfant.

Cum te simti cand stii ca majoritatea vecinilor tai, colegilor tai, prietenilor tai sunt nemantuiti(nu Il cunosc intr-un mod personal pe Dumnezeu)?
Sau poate ar trebui sa intreb: Simti ceva?

De ce suntem nepasatori fata de mantuirea celor din jurul nostru? Oare din cauza faptului ca nu am fost mantuiti?

Imi aduc aminte de indracitul din tinutul Gadarei, care dupa ce a fost eliberat de catre Domnul Isus a vrut sa Il urmeze. Pentru ca Domnul Isus a refuzat ca el sa Il urmeze, Scriptura ne spune un lucru interesant despre acest om, si anume ca a mers si a vorbit tuturor despre minunea savarsita in viata lui, astfel incat tot tinutul acela stia ceea ce i se intamplase. De ce? Pentru ca datorita bucuriei pe care a avut-o in urma eliberarii trebuia sa se exteriorizeze si sa impartaseasca cu totii eliberarea care i-a fost facuta.

Noi am fost eliberati de sub robia pacatului (cei mantuiti, desigur). Eliberarea de sub robia pacatului a adus bucurie in viata noastra. Aceasta bucurie trebuie exteriorizata, nu trebuie nicidecum tinuta intr-un loc tainic doar pentru tine. Nu fi o persoana zgarcita. Impartaseste celor de langa tine minunea pe care a facut-o Dumnezeu in viata ta.

Istoria crestinismului este plina de oameni care au simtit enorm de mult pentru cei nemantuiti, incat erau consumati atat fizic, cat si psihic din cauza aceasta. Dar aceasta era lucrarea lor. Iar Dumnezeu a facut lucruri mari prin astfel de oameni. De ce sa nu faca lucruri mari si prin tine, dragul meu cititor?

Te intreb: Ai fost oare mantuit cu adevarat? Esti mantuit cu adevarat?

Fabrica de fericire

"Fabrica de fericire" ... Pentru cine?

Am citit in urma cu ceva timp aceasta carte care pur si simplu a fost scrisa doar de dragul de a fi scrisa. Stilul 'batjocoritor'(sau provocator?) adoptat de catre fratele Daniel Cocar  se vede inca de la inceputul acestei carti, unde afirma urmatoarele: "Am gasit pe internet ilustratiile de mai jos. Ele au o incarcatura morala si spirituala pe care doar oamenii destepti o pot observa"(sublinierea imi apartine). Aceasta afirmatie este chiar in inceputul cartii. Am bolborosit eu cate ceva, dar am continuat cu citirea cartii. La un moment dat, fratele nostru scump si drag rosteste o afirmatie cu totul neblibica(daca cineva gaseste atestarea biblica la aceasta afirmatie are o ciocolata din partea mea... deci... succes). El afirma la un moment dat ca marea invatatura a Domnului Isus a fost despre iad. GRESIT!!! Multe din pildele Domnului Isus Hristos descriau Imparatia lui Dumnezeu(vezi Matei 13), nicidecum iadul. Intr-adevar, Domnul Isus a vorbit si despre iad, dar nu la fel de mult precum a vorbit despre imparatia cerurilor.

Nu vreau sa fiu critic, ci vreau sa prezint o realitate tulburatoare prezenta in slujirea multor slujitori ai lui Dumnezeu. Probabil si eu ma numar adesea printre acestia... De ce de multe ori fortam Scriptura pentru a spune ceea ce vrem noi sa spunem? De ce scoatem din context anumite versete pentru a sustine anumite pozitii ale noastre, chiar daca contextul acelor versete nu ne 'tine partea'?

Apocalipsa 22:18, 19  "Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.”

Doresc ca Dumnezeu sa ne dea intelepciune si discernamant in 'manuirea' corecta a Cuvantului Sau.

New Post!

A trecut atata vreme de cand nu am mai scris nimic pe aici si probabil te intrebi ce lucru nou as mai putea sa scriu. Simplul fapt ca scriu, reprezinta ceva nou. S-au intamplat atat de multe lucruri in viata mea in ultima vreme incat nici nu stiu daca e bine sa le impartasesc aici. Anumite lucruri pe care le faceam si care credeam ca sunt bune(eficiente), s-au dovedit a fi exact contrariul. Si ma intreb de ce... E o intrebare legitima... Am luat anumite hotarari in anumite aspecte din viata mea. Am ajuns sa nu mai simt nici o influenta din partea aprecierilor(respectiv dezaprecierilor) pe care le primesc. Ma intreb de ce(o alta intrebare legitima).

Nu o sa dezvolt aceste lucruri, dar totusi, in aceasta postare o sa incerc sa scot in evidenta anumite lucruri la care ai putea reflecta(desigur, doar daca crezi ca se merita sa reflectezi la acestea).

Ti s-a intamplat sa faci anumite lucruri cu toata pasiunea si sa crezi ca sunt bune, cand de fapt nu erau?

Cum reactionezi atunci cand observi ca lucrul pe care il faci cu atata pasiune nu are nici un efect pozitiv? saum daca are, este intr-o masura mult mai mica decat te-ai astepta?