sâmbătă, 5 august 2017

Viață sau moarte?

De câteva zile mă confrunt cu niște sentimente pe care încerc să le înțeleg și nu prea reușesc. Mi-am dat seama încă o dată cum, prin ceea ce facem, îi afectăm foarte mult pe cei din jurul nostru. 
Astăzi a fost una dintre cele mai ciudate zile din viața mea.

Miercuri dimineață tatăl meu m-a sunat și mi-a comunicat o veste care m-a șocat. Un unchi de-al meu din Racovița a hotărât că nu mai are pentru ce trăi și și-a încheiat socotelile cu acest pământ lăsând, prin decizia lui numai durere și o mulțime de întrebări fără răspuns. Am fost șocat la auzul acestei vești și chiar acum încă sunt șocat și nu-mi vine să cred. Fiind la lucru, am încercat să continui traducerea la care lucram, însă nu am mai fost în stare de nimic. Atunci am hotărât că nu mai sunt eficient dacă rămân la serviciu. Și tot atunci am hotărât să mă pornesc în călătorie spre Racovița.

Am fost două nopți la căpătâiul unchiului meu și în minte mi se perindau tot felul de amintiri plăcute cu el. De câțiva ani obișnuiesc să vin acasă la Racovița în luna octombrie pentru a-l ajuta la cules de porumb pe tatăl meu. Acum doi ani, în mai multe zile, unchiul Bogdan a fost acela care m-a însoțit pe câmp și mi-a dat o mână de ajutor. A fost omul acela care mereu sărea în ajutor și lucra cot la cot alături de tine.

În fața acestui eveniment tragic stau și mă întreb cât de importantă e viața. Dacă nu ai un scop pentru care să trăiești, când disperarea, descurajarea și deprimarea își fac loc, apar și gânduri suicidale. Și cred că atunci și diavolul aduce gânduri de vinovăție extraordinar de împovărătoare. Dar, dacă ești al Domnului și Îl cunoști în mod personal pe Domnul vieții, chiar și atunci când ți-e greu, știi unde să-ți pui încrederea.

Spuneam că astăzi a fost una dintre cele mai ciudate zile din viața mea pentru că am participat, după înmormântarea unchiului meu, la nunta unui prieten foarte bun. Inițial credeam că n-o să ajung la nuntă și i-am comunicat încă cu săptămâni bune în urmă că nu o să ajung la nunta lui. Aveam regrete din cauza aceasta, fiindcă foarte multe amintiri plăcute mă leagă de el. 

De la tristețe și întrebări fără răspuns, la bucurie și voie bună. De la moarte la viață. De la disperare la bucurie. De la sfârșit la un nou început. 

M-am bucurat la nuntă. M-am bucurat c-a mai fost loc și pentru mine la nunta lui Cristi și Adelina. M-am bucurat că mi s-a dat ocazia să rostesc câteva cuvinte la cununia lor religioasă. Însă, cu toate că am încercat să fiu în totalitate, trup și suflet alături de Cristi și de Adelina, n-am putut să nu simt aceste contraste adânc în inima mea.

Căsătoria e „invenția” lui Dumnezeu. Viața e creația lui Dumnezeu. Păcatul distruge. Diavolul pervertește lucrarea lui Dumnezeu. Păcatul aduce întunecime. Păcatul ne înstrăinează de Creator. 

Printr-o decizie poți lăsa numai durere și întrebări fără răspunsuri în viețile celor de lângă tine, iar printr-o decizie (unanimă) poți produce mare bucurie celor din jurul tău, împlinind astfel și voia lui Dumnezeu.

Dumnezeu e Acela care creează. Dumnezeu e Acela care dă viață. Dumnezeu e Acela care dă sens vieții. Viața cu Domnul e cea mai minunată viață. Îl cunoști? Este El Domnul tău? Ești și tu al Lui?
El dă mângâiere chiar și-n valea umbrei morții. El dă pacea Lui, o pace care întrece orice pricepere.

Mă rog Domnului să ne ajute să-L cunoaștem cu totul pe El, să fim ai Lui cu totul și să ne trezim cu adevărat la realitate.

El s-o mângâie pe mătușa Tina în văduvia ei, să-i binecuvânteze pe copii (Adina și Cosmin) și pe nepoți și să-i întărească în această grea încercare.
Domnul să-i binecuvânteze pe Cristi și pe Adelina. Să-i ajute să devină una în El. Să fie o familie unită. Să învețe să se iubească cu o iubire jertfitoare. Să fie armonie și binecuvântare în căminul lor.

Domnul să te binecuvânteze și pe tine, cel/cea care citești aceste rânduri, și să-ți călăuzească întreaga viață!

Timotei Stoica