miercuri, 28 martie 2012

Complexul de inferioritate - o formă subtilă a mândriei?

Ce titlu de articol interesant, nu-i așa? Pentru unii poate părea un paradox, demn de băgat în seamă, pe când pentru alții poate părea a fi o contradicție care nu merită nici o atenție. Oricum ai interpreta titlul acestui articol, dacă tot ai ajuns până aici, te invit să mă urmezi, pentru un scurt timp, ca să putem observa împreună despre ce este vorba.

Da, într-adevăr, la prima vedere titlul acestui articol pare a fi o contradicție care nu merită nici o atenție. Dar, dacă vom privi obiectiv la acest subiect, vom putea observa că este de fapt un paradox care mereu este trecut cu vederea.

Să privim așadar la complexul de inferioritate. Atunci când vorbim despre o persoană complexată (fie că este vorba de noi înșine, fie că este vorba despre o altă persoană), ne referim strict la persoana în cauză, și nimic altceva. Încercăm să ne dăm seama care ar fi cauzele complexului de inferioritate, ce anume o face să fie complexată. Sunt factori externi? Sunt factori interni? Sunt atât factori externi, cât și factori interni?

Nu o dată, ci de mai multe ori am fost îmbrățișat din plin de acest complex de inferioritate. Trebuie să recunosc că în anumite situații mi-a plăcut. De ce mi-a plăcut? Pentru că în astfel de momente eram în centrul atenției multora care doreau să mă încurajeze. Deși starea lăuntrică nu era tocmai plăcută, faptul că alții îmi dădeau atenție mă liniștea într-o oarecare măsură. Totuși, un lucru nu l-am observat în acele momente, și anume că, involuntar, credeam că totul se rezumă la mine și totul se învârte în jurul meu. Când e vorba despre complex de inferioritate, e vorba de propria-mi persoană. Ceilalți nu mai contează, ci tot ce contează este felul în care mă percep pe mine însumi. Într-adevăr, Scriptura afirmă că nu trebuie să am păreri mai joase despre mine decât se cuvine. Dar te-ai gândit vreodată că acestea constituie în sinea lor un păcat? Deoarece omul care mereu este preocupat de propria-i persoană și de propria-i imagine este un om centrat pe sine, nu pe Dumnezeu. Încă un aspect care trebuie menționat este faptul că adesea complexul de inferioritate apare în urma felului în care suntem tratați de cei din jurul nostru. Vrem ca ei să ne aprecieze, vrem ca ei să ne respecte și vrem ca ei să vadă valoarea noastră...

Dragul meu, dacă până acum ai fost (cel puțin din când în când) complexat, te rog nu uita că ai valoare în ochii lui Dumnezeu. Dar acea valoare nu este datorită ție, ci este datorită Lui. Nu irosi această valoare! Mai mult decât atât, să nu cumva să crezi că este datorită meritelor tale. Nu, totul este datorită harului Său. Așadar, nu uita că chiar și atunci când ești complexat, ești centrat pe tine. Viața ta și viața mea trebuie să fie centrată pe Dumnezeu. Prioritatea vieților noastre trebuie să fie căutarea lui Dumnezeu și a neprihănirii Sale. Cu alte cuvinte, mereu să însetăm în a-L căuta pe Dumnezeu, a dori să avem părtășie cu El, a dori să fim umpluți de sfințenia Lui, a ne răstigni firea pământească și a împărtăși (împărți) dragostea Lui tuturor celorlalți.

Ești o persoană complexată? Privește la El, încrede-te în El și El te va elibera!

Vă mulțumesc că m-ați însoțit până la capăt. Doresc ca Dumnezeu să vă binecuvânteze!



Stoica Timotei

luni, 26 martie 2012

Oare Dumnezeu răspunde întotdeauna rugăciunilor?

Iată o întrebare care m-a frământat în copilăria mea. Spun acest lucru pentru că la un moment dat am auzit un răspuns la această întrebare, pe care probabil și tu l-ai auzit adesea. Prima dată nu l-am prea înțeles, dar pe măsură ce timpul trecea am început să înțeleg acest răspuns și chiar să-l cred. Ce alinare îmi oferea! Despre ce răspuns este vorba?

Dumnezeu răspunde totdeauna rugăciunilor oamenilor... Doar că El oferă 3 răspunsuri, și anume: Da, Nu și Mai Așteaptă(Nu Acum).

Am dreptate când afirm că și tu cunoșteai acest răspuns la întrebarea adresată mai sus? La prima vedere pare adevărat, normal și bine primit acest răspuns. Dar oare acesta este cu adevărat răspunsul biblic la această întrebare? Ei bine, vreau să-ți spun că mie personal acest răspuns îmi oferea alinare când mă rugam lui Dumnezeu și nu primeam răspuns din partea Lui, crezând că El răspunde prin „Nu!” rugăciunilor mele. Acest lucru nu mă făcea să mă simt incomod, ci oridecâte ori mă rugam și primeam un astfel de răspuns din partea lui Dumnezeu, eram mulțumit că El mi-a răspuns (chiar dacă mi-a răspuns negativ).

Ei bine, vreau să-ți spun un lucru care l-am sesizat în ultima vreme (și nu-ți cer să fii de acord cu acest punct de vedere). Atunci când mă rugam și „primeam răspuns negativ din partea Domnului” la rugăciunile mele, lucrul acesta nu mă făcea să mă gândesc la motivul pentru care „am primit acest răspuns”, ci pur și simplu începeam să formulez alte cereri înaintea lui Dumnezeu prin rugăciuni. Dacă Dumnezeu nu răspundea anumitor dorințe ale mele, schimbam dorințele (cererile) în speranța să  primesc ceva din partea lui Dumnezeu. Oare te regăsești în acestea?

Răspunsul biblic la această întrebare este că Dumnezeu răspunde anumitor rugăciuni ale noastre, iar altora El NU RĂSPUNDE! Lucrul acesta mă face să mă întreb de ce nu răspunde acelor rugăciuni. Psalmistul David afirmă că dacă ar fi cugetat lucruri nelegiuite în inima lui, nu l-ar fi ascultat Domnul, iar apostolul Iacov spune că cerem și nu căpătăm din cauza faptului că cerem cu motivații greșite (păcătoase). Deci, atunci când Dumnezeu nu răspunde anumitor cereri ale noastre, El face acest lucru să ne conștientizeze că este în control și noi trebuie să fim dependenți în totalitate de El.

Stoica Timotei

duminică, 25 martie 2012

Cartea săptămânii: Rugăciunea eficace, de Jim Cymbala


Iată o carte care vorbește despre importanța rugăciunii în viața creștinului. După cum ne-a obișnuit în cărțile anterioare, Jim Cymbala este plin de mărturii care pur și simplu îți dau lacrimile. Rugăciunea este estențială în viața creștinului(de fapt ar trebui să fie). Deși Dumnezeu promite anumite binecuvântări oamenilor, vei vedea că omul are datoria să I le ceară în rugăciune. Deși în anumite confesiuni evanghelice stăruința în rugăciune a fost înlăturată, iar altele nu o înțeleg într-un mod clar, ea este necesară. Pentru a descoperi binecuvântările rugăciunii eficace, trebuie să citești această carte.
Pentru mai multe detalii cu privire la conținutul acestei cărți, vezi: http://www.liferomania.ro/carti-crestine/rugaciunea-eficace.html&v=ok

duminică, 18 martie 2012

Cartea săptămânii: Strigăte de pe cruce – o călătorie înspre inima lui Isus, de Erwin W. Lutzer


Din nou Lutzer ne uimește prin felul lui unic și minunat în care vede lucrurile. Autorul ne face o invitație la poalele crucii ca să-L vedem pe Domnul și Mântuitorul nostru în agonia aceea cumplită. Strigătele Domnului de pe cruce au o importanță și o semnificație aparte.
Primul strigăt: Un strigăt de iertare
Al doilea strigăt: Un strigăt de asigurare
Al treilea strigăt: Un strigăt de compasiune
Al patrulea strigăt: Un strigăt de agonie
Al cincilea strigăt: Un strigăt de suferință
Al șaselea strigăt: Un strigăt de victorie
Al șaptelea strigăt: Un strigăt de supunere
Pentru mai multe detalii, acceseaza cu incredere următorul link: http://www.ecasacartii.ro/index.php?getCmd=carte&getPid=335

marți, 13 martie 2012

Tragedia suferinței din prezent

Istoria poporului Israel este una cât se poate de captivantă, dar totodată foarte controversată. Se întâmplă ca, după moartea lui Solomon (cel de-al trelea împărat al poporului Israel) poporul să se divizeze în două:
- Împărăția de Nord (10 seminții)
- Împărăția de Sud (2 seminții)

Contextul unde ne aflăm în acest articol este în Împărăția de Sud, pe vremea împăratului Ezechia, iar textul biblic este 2 Împărați 18. După 14 ani de la încoronarea sa, încep să apară probleme mari. Sanherib, împăratul Asiriei înconjoară Ierusalimul cu scopul de a-l cuceri. Totuși, el procedează la o tehnică tare interesantă, și anume intimidarea adversarului. Dacă priviți în versetele 22-25, găsim scrise următoarele:
22 Poate că îmi veţi spune: „În Domnul Dumnezeul nostru ne încredem.” Dar nu este El acela ale cărui înălţimi şi altare le-a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda şi Ierusalimului: „Să vă închinaţi înaintea altarului acestuia la Ierusalim”?23 Acum fă o învoială cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: îţi voi da două mii de cai, să vedem dacă poţi din partea ta să dai atâţia călăreţi ca să încalece pe ei.24 Şi cum ai putea îndepărta o căpetenie din cei mai mici slujitori ai stăpânului meu? Îţi pui încrederea în Egipt pentru care şi călăreţi.25 De altfel, oare fără voia Domnului m-am suit eu împotriva acestui loc, ca să-l nimicesc? Domnul mi-a zis: „Suie-te împotriva ţării acesteia şi nimiceşte-o.”
Vreau, dragul meu cititor, să-ți prezint câteva adevăruri care le-am înțeles cu câteva minute în urmă mai bine ca oricând, din acest text (recomandat este să se privească la întreg capitolul):

Pentru că viața pe care o trăim nu este scutită de încercări și de probleme, se întâmplă adesea să privim la acestea și să nu putem privi dincolo de ele.
Israeliții au fost confruntați cu adevărul faptului că ei ar putea spune că se încred în Domnul. Probabil așa spunem și noi când o problemă se strecoară în viața noastră. Dar, nu uita, atacul celui rău continuă făcându-te să te îndoiești de atotputernicia Dumnezeului în care te încrezi. Și, ca și cum aceasta nu ar fi tot, văzând că nu se întrezărește nici o lumină la orizont, încearcă să te convingă că asta e voia Domnului cu privire la viața ta (să pretindă că e trimisă de Domnul).

Domnul nu te-a făcut o persoană învinsă, ci învingătoare!!! Nu vezi încă vreo posibilitate pentru biruință? Nu descuraja! Nu privi la încercare, ci privește dincolo de ea. Încercările câteodată te fac să privești doar pe orizontală, la ele, și să te provoace să încerci să le rezolvi (știind astfel că șansele tale sunt infime sau chiar nule), împiedicându-te astfel să privești în sus. Privește la Domnul! De la El vine ajutorul. De la El vine scăparea.

 De ce „Tragedia suferinței din prezent”? Pentru că suferința din prezent adesea îți șterge amintirile biruințelor trecute și încețoșează privirea cu nădejde spre viitor.

Fie ca aceste scurte cuvinte să-ți fie de folos și, atunci când încercarea își face loc în viața ta, nu o lăsa să-ți fure privirea de la Domnul! Încrede-te în El și, cu siguranță, El va lucra într-un mod minunat!


Stoica Timotei

luni, 12 martie 2012

Obiectivism vs. subiectivism

Ce bine e atunci când lucrurile ne merg bine și uităm pentru o anume perioadă de timp (scurta, ce-i drept!) ce e aceea frustrare, dezamăgire, supărare, întristare, etc. Dar cu toate acestea, deși știm că astfel de momente sunt scurte, nu ne „înarmăm” pentru acele situații dificile care pot apărea dintr-un moment în altul și ne mirăm de ce ne este atât de greu. Ne mirăm de contrastele vieții. Ne gândim că poate nici măcar înțeleptul Solomon, când vorbea despre toate lucrurile care își au vremea lor, nu avea în vedere faptul că viața ne oferă bucurii și tristeți într-un ritm atât de alarmant.

Atunci când scriem, putem trece foarte ușor de la obiectivism la subiectivism, iar lucrul acesta se observă foarte ușor, deoarece sunt implicate emoții/sentimente (indiferent de natura acestora).
Spre exemplu, te-ai gândit ce frumos e să iubești? Dar și mai frumos e să fii iubit și să simți lucrul acesta într-un mod cât se poate de real.
Un alt exemplu: te-ai simțit vreodată precum o roată de rezervă? Să știi că ai putea fi de folos, dar cu toate acestea prezența ta e doar de formă. Deși e negat acest lucru de cei din jurul tău (negare verbală), parcă faptele acestora vorbesc mai mult și mai puternic decât cuvintele. Oricât de mult ți se spune că ai valoare, ești apreciat și prezența ta înseamnă mult, tu te simți ca o roată de rezervă care și atunci când este nevoie de ea, este uitată și nefolosită. Oare acest simțîmânt pe care îl ai, să fie datorită mândriei și valorii de sine? Oare să ai o imagine de sine mult mai înaltă (cf. Romani 12:3)? Oare acesta să fie testul lui Dumnezeu pentru tine, ca să vezi cât de mare ți-e mândria?

Mă opresc aici, și vă las să reflectați la aceste lucruri.

În scrierea articolului de față, am tratat subiectul în mod subiectiv sau obiectiv? La fel, te las să te gândești la un posibil răspuns.

Fie ca Dumnezeu să ne ajute să realizăm valoarea pe care a pus-o El în noi, să conștientizăm că nu e datorită meritelor noastre, ci totul este datorită harului Său și să ne încredem în El că, orice s-ar întâmpla, El este în control.

O săptămână binecuvântată, plină de prezența Domnului în viața voastră!

Stoica Timotei

duminică, 11 martie 2012

Cartea săptămânii: Cum să-ți depășești trecutul, de Erwin W. Lutzer


Pentru cine este această carte? Este pentru bărbatul care caută să-și înfrângă amărăciunea... pentru femeia care tânjește să uite istoria păcatelor ei... pentru orice om care își îngroapă rănile, în loc să caute vindecarea acestora. Adesea, atunci când ni se greșește, dorim să facem pe eroii susținând că nu ne afectează deloc, sau doar într-o mică măsură, când de fapt adevărul este cu totul altfel. Astfel de greșeli ale trecutului(atât din partea altora la adresa noastră, cât și din partea noastră) ne afectează prezentul. Te-ai gândit vreodată la acest adevăr?
Pentru a vedea mai multe detalii cu privire la această carte, vezi: http://www.ecasacartii.ro/index.php?getCmd=carte&getPid=334

duminică, 4 martie 2012

Cartea săptămânii: Când ți s-a greșit- cum să ajungi de la amărăciune la eliberare, de Erwin W. Lutzer


Nu-i așa că titlul este destul de captivant? Pentru că adesea ni se greșește, probabil atunci când ne aducem aminte de cerința Scripturii de a ierta, ne întrebăm cum putem să iertăm. Erwin Lutzer ne recomandă o soluție pentru a ajunge de la amărăciune la eliberare. Înainte ca să ne ofere soluția, ne explică gravitatea amărăciunii. Te întrebi dacă este biblic ca creștinii să se judece între ei la tribunal? E indicat să citești sfaturile pe care autorul ni le oferă în cartea de față.
Pentru mai multe detalii cu privire la conținutul cărții de față, vezi: http://www.ecasacartii.ro/index.php?getCmd=carte&getPid=336