sâmbătă, 20 februarie 2010

Dumnezeu are foarte multi copii, insa nu are nici un nepot

Probabil titlul acestui articol te-a facut curios sa vezi despre ce este vorba, sau probabil ca deja ti-ai dat seama care va fi tema acestui articol.

Aceasta este o afirmatie pe care am citit-o intr-o carte a lui John Ortberg, o afirmatie pe care am impartasit-o multora, o afirmatie pe care vreau sa ti-o impartasesc si tie, cititorule;)

Traim adeseori cu impresia gresita ca daca parintii nostri sunt crestini(credinciosi), automai credinta lor se transfera si la noi odata cu venirea noastra pe acest pamant. Daca tatal meu este crestin, atunci si eu sunt crestin(daca tatal meu este credincios, atunci si eu sunt credincios). Astfel, nu mai trebuie sa imi fac nici o grija cu privire la religie, la credinta crestina in care "m-am nascut si m-am adaptat ei", pentru ca "am mostenit-o".

Da-mi voie sa iti spun ca acest fel de gandire este cu totul eronat. Este GRESIT, GRESIT, GRESIT.

Nu pot primi credinta parintilor mei in mod automat. Pur si simplu nu se poate.

Daca parintii mei au hotarat sa se pocaiasca de pacatele lor, sa se intoarca cu adevarat la Dumnezeu si sa traiasca o viata de inchinare, asta nu inseamna ca si eu indeplinesc si detin toate aceste lucruri.

Repet acea afirmatie... "DUMNEZEU ARE FOARTE MULTI COPII, INSA NU ARE NICI UN NEPOT"

Ce fac in aceasta privinta? Care este atitudinea mea?

Dumnezeu sa ne ajute sa avem o credinta autentica, o credinta care se bazeaza pe o relatie personala cu EL!

Stoica Timotei

Sunt crestin?

In Roma antica a fost construita o cladire foarte mare, o arena imensa, numita Colosseum. Aceasta arena imensa, impresionanta, a fost construita de un arhitect grec.

Cand s-a facut inaugurarea Colosseumului, imparatul de pe vremea aceea a cautat o cale prin care sa ofere publicului un spectacol 'minunat'. A stat o perioada si s-a gandit la acest lucru, dupa care i-a venit o idee 'magnifica': sa arunce o multime de crestini la fiarele salbatice. Vreau sa iti imaginezi ca in arena aceasta erau acum crestinii care asteptau inspaimantati sa vada ce se va intampla. Barbati, femei, tineri, copii au aparut in aceasta arena laudand pe Dumnezeu, cantand. Dupa un semn al imparatului, facut cu mana, s-au deschis niste custi cu animale salbatice(lei si tigri). Animalele, asa flamande cum au fost, s-au repezit asupra lor si i-au sfasiat. Imparatul era satisfacut de 'spectacolul' la care lua parte, la fel si multimea de oameni care era prezenta. Printre toti acesti oameni carora le facea placere sa vada cum crestinii erau sfasiati de fiare, a fost si un om care avea un suflet mahnit. La un moment dat, fiindca se afla in preajma imparatului, a strigat cat a putut de tare: "si eu sunt crestin!"
Cine sa fie oare? Era arhitectul. Toti se uitau acum incremeniti la el, altii probabil incercau sa il convinga sa se razgandeasca cu privire la ceea ce a spus, sa dea inapoi, dar el din nou a strigat cu glas si mai puternic: "Sunt crestin!"

Aceasta este o povestire care m'a miscat profund. Sunt obisnuit sa afirm ca sunt crestin, pentru ca toti oamenii sunt obisnuiti si le place sa se numeasca crestini. Sunt crestin pentru ca traiesc intr-o tara crestina. Dar oare doar la asta sa se rezume trairea crestina? La niste simple afirmatii rostite in vant? Afirmatia arhitectului Colosseumului a fost intr-un context deloc nepotrivit, zicem noi. Hristos a suferit, inaintasii nostri in credinta au suferit din cauza credintei lor, iar in cazul meu sa fie invers? Oare sufera credinta din cauza mea?
Este o vorba care spune:"Mai bine sa suferi tu din cauza adevarului, decat sa sufere adevarul din cauza ta."


Viata de crestin se rezuma la o comuniune permanenta cu Dumnezeu. Cauti sa faci voia LUI. Gasesti placere/bucurie/satisfactie in implinirea voii Sale. Nimic nu te impiedica sa iti traiesti credinta... nici chiar moartea.

Doamne, Te rog, da-ne si noua credinta inaintasilor nostri. Da-ne o credinta care sa fie autentica, o credinta care sa fie traita, o credinta vie!

Stoica Timotei

"Oricine traieste in pacat este rob al pacatului"

Citeam de curand o carte, unde am vazut o ilustratie care m'a facut sa inteleg mai bine care este raspunsul omului in fata lui Dumnezeu, cu privire la intoarcerea lui la Dumnezeu si primirea mantuirii, sau continuarea in pacat.

Se spune ca intr'o zi a venit un om la un doctor plangandu-se ca a inceput sa ii slabeasca vederea. Doctorul se uita putin la acest om si vede o sticla de alcool la el in buzunar. Atunci l-a intrebat daca ii place sa bea, iar omul a raspuns pozitiv. Atunci doctorul i-a spus ca pentru a nu mai avea probleme cu ochii, pentru a nu isi pierde de tot vederea, trebuie sa renunte la bautura. Atunci omul si'a scos sticla din buzunar, a desfacut dopul sticlei si, inainte sa se apuce sa bea din nou de ea, a exclamat: "ADIO, LUMINA!"

Pentru ca Dumnezeu vrea sa o rupem de tot cu pacatul, iar noi de multe ori preferam sa ne complacem in starea noastra pacatoasa, noi spunem de fapt aceleasi cuvinte: "Adio lumina!".

Domnul Isus Hristos a spus ca "Cine nu este cu Mine, este impotriva mea."

Unde ma aflu eu? Unde te afli tu?

Doresc ca Dumnezeu sa ne ajute sa ne dorim ca El sa domneasca in viata noastra, astfel pacatul sa fie inlaturat. Fiti binecuvantati!

Stoica Timotei

Credincios in lucrurile mici...

Marius Zarnescu, a scris cu ceva timp in urma un raspuns la problema ~Să trec sau să nu trec…pe Roşu. ~. Am fost incurajat de acest articol in a fi credincios mai intai in lucrurile acelea foarte mici, foarte marunte, pe care de multe ori nici macar nu bag de seama daca le-am incalcat sau nu.

Prin credinciosia in lucrurile mici, fara sa vrei si fara sa stii, poti sa fii un exemplu pozitiv pentru cei ce te vad.

Vreau sa spun un lucru care mi s'a intamplat de curand, nu pentru a iesi eu in evidenta, ci pentru a accentua faptul ca trebuie sa fim credinciosi si in lucrurile mici/marunte.

Trebuie sa recunosc, cu tristete, ca de multe ori mi se intampla ca dupa ce folosesc un produs(fiind pe strada), daca nu vad un cos de gunoi, sa scap cumva de ambalaj. De cand am citit acest articol am hotarat sa incep sa fiu credincios si in acest lucru/domeniu.

Eram pe drum catre Biserica din Buftea impreuna cu un coleg din anul III si, pentru ca in acea zi am fost si putin racit, am fost nevoit sa folosesc un servetel pentru a imi sufla nasul. La primul cos de gunoi pe care l-am vazut, am aruncat acel servetel, si imediat dupa aceea o femeie care venea din fata a spus ca este bucuroasa sa vada tineri care respecta pe altii, respectand natura. M-am bucurat foarte mult auzind acele cuvinte din partea dansei. Nu am facut cine stie ce lucru mare, grozav, dar am simtit o bucurie launtrica puternica, care m-a incurajat sa perseverez in a fi credincios in cele mai mici lucruri din viata mea.

Dragul meu cititor, te indemn sa incepi si tu sa fii credincios in cele mai mici lucruri din viata ta, lucruri care poate ti se par chiar banale. Te rog nu uita ca, fiind credincios si in cele mai neinsemnate lucruri, poti fi un exemplu pentru oamenii care, desi nu iti dai seama, te vad si observa atitudinea ta. Este un mare lucru sa poti fi credincios si in lucrurile mici.

Fie ca Dumnezeu sa ne dea fiecruia puterea sa luam acest lucru si sa il facem ca un principiu al vietii noastre, si anume: SA FIM CREDINCIOSI SI IN LUCRURILE MICI, NEINSEMNATE, CHIAR BANALE.

Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Stoica Timotei