miercuri, 29 iunie 2016

Stai liniștit... și atât?!?

Oare care sunt cuvintele pe care le auzim atunci când suntem la strâmtorare și avem nevoie de o încurajare? Care sunt cuvintele cel mai des întâlnite pe care noi le folosim ca să încurajăm pe cineva care trece printr-o situație dificilă?
 
„Totul o să fie bine.”
 
„Vor veni și zile mai bune.”
 
„Eh! Lasă că te descurci tu.”
 
„Răbdare. Timpul le va rezolva pe toate.”
 
Sau, poate ne gândim la versurile unor cântări…
 
„După ploaie și furtună va veni o zi mai bună, soarele va străluci mai luminos.”
 
„Nu te-ndoi, ci crede că după orice nor e-un soare și mai dulce, și mai strălucitor.”
 
Sau… poate chiar la niște versete biblice:
 
„Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului.”
 
„Domnul se va lupta pentru voi; dar voi stați liniștiți.”
 
 
Este interesant contextul textului din Exod, în care îi sunt adresate poporului Israel aceste cuvinte: „Domnul se va lupta pentru voi; dar voi stați liniștiți.” Poporul Israel tocmai ieșise din robia egipteană, după cele zece plăgi trimise de Dumnezeu peste egipteni, și au ajuns la un prim mare obstacol: Marea Roșie. Ce aveau să facă de acum încolo? Oare aici trebuiau să stea și să-și petreacă restul vieții? Probabil până încă nu s-au dumirit, văzură nori de praf în depărtări, dinspre Egipt. Ceva se întâmpla, dar oare ce? Dintr-o dată, parcă cu viteza luminii, se răspândi vestea: „Armata egipteană e pe urmele noastre! Ce ne facem? Moise, ne-ai adus aici ca să murim!”
 
STOP!
 
Oare nu cumva și tu, de multe ori, te-ai simțit precum poporul Israel, ca între ciocan și nicovală? Din spate te bântuiau eșecurile trecutului, iar înaintea ta era parcă un munte, un obstacol de netrecut. Proiecte neterminate și multe altele care stau în față. Nemulțumiri din trecut și frământări cu privire la viitor. 
Ce trebuie făcut?

Poporului Israel i s-a spus: „Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi stați liniștiți.” (Exodul 14:14)

Cu alte cuvinte, „Don't worry, be happy!” (Pentru cei care nu știu, vorba asta am spus-o de zeci, dacă nu sute sute de ori în ultimele săptămâni!). Oare toate-s bune și frumoase? Oare chiar e așa de ușor să primești un astfel de îndemn?

Care a fost reacția poporului (și parcă și a mea de multe ori)? Moise întreabă despre reacția poporului următoarele: „Ce rost au strigătele acestea?” 
„Frate, îți e ușor să zici, dar mi-e imposibil s-o mai scot la capăt din situația asta!”

Primul îndemn: „Stați liniștiți” este urmat de un al doilea îndemn. A sta liniștit nu înseamnă a sta cu mâinile în sân. Nu înseamnă a fi nepăsător sau indiferent. A sta liniștit... implică acțiune! 

„Asta-i culmea!” vei zice... Oare?

„Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.” (v. 15)

Stai liniștit, încrezându-te în Domnul, acționând la porunca Domnului. Domnul Își va duce la îndeplinire lucrarea. 

Fiți liniștiți și mergeți înainte! :)

vineri, 24 iunie 2016

Cine se plânge mai bine e un erou mai mare?

Dintre multele subiecte la care meditez, cu care mă confrunt, sau despre care mi se întâmplă câteodată să discut este și cel despre care voi vorbi în articolul de față.

Ți s-a întâmplat vreodată să vorbești cu cineva care te-a întrebat ce mai faci și cum mai ești (cele mai des întâlnite întrebări din discuțiile oamenilor!) și să ai impresia că CHIAR e interesat să afle un răspuns sincer și, printre altele îi spui că nu ești chiar ok? Că n-ai avut o zi prea roditoare la lucru? Că ai depășit un deadline? Că munca ta se putea să fie mult mai bună și că ești puțin dezamăgit de ea? Că simți câteodată că mai ai puțin și explodezi?

Ei bine, mie mi s-a întâmplat. Dar mi s-a întâmplat și să-l aud pe cel cu care vorbeam că parcă abia aștepta să deschid faimosul subiect despre cât de grea este viața, ca să înceapă să-mi spună că în privința dificultăților vieții nu i-am ajuns nici măcar la degetul mic (oare să exclam o laudă la adresa lui Dumnezeu?).

După câteva astfel de discuții am început să realizez că unora chiar le place să se laude cu cât de grea le e viața. Ciudat, nu?

Cum ar fi să auzi afirmații de genul:

Te doare o măsea? Pe mine mă dor două măsele!

Ești obosit? Eu și mai mult!

Ai mers mult și te dor picioarele? Pe mine și mai tare, c-am umblat mai mult!

Te doare capul? Pe mine și mai tare!

Și lista poate continua la nesfârșit. Acum, că mă tot gândesc la aceste lucruri, stau și mă întreb oare de câte ori nu am fost și eu în această postură. Lăudându-mă cu dificila mea viață, încercând să par un erou în fața altora care văd (sau aud!) prin ce trec.

Nu vreau să par un frustrat care scrie aceste lucruri, pentru că am trecut de timpul acela de frustrare. Gândind lucrurile la rece, mă întreb oare ce rost are... sau cu ce scop mă „laud cu greutățile vieții” când altul îmi spune cât de grea îi e viața?

Saaaauuu... Oare dacă nu zic nimic despre dificila mea viață și doar ascult pe celalalt, se poate ca el să creadă că lucrurile-mi merg strună? Eh! Asta-i. Ăsta-i un motiv solid pentru a nu mă lăsa mai prejos. Oare? Cu ce mă ajută dacă procedez astfel?

Timoteie: Încrede-te în Domnul. Ascultă. Fii deschis. Fii plin de compasiune. Nu te simți umbrit - Lasă-te umbrit de Domnul, la „umbra crucii Lui”.

Doamne, ajută!