duminică, 15 mai 2016

Lecții pentru viață... de la niște pantofi rupți



În cursul zilei de ieri mi s-a întâmplat. Nu mă așteptam la asta. Nici măcar nu-mi trecea prin minte. Oricât aș fi vrut să nu se întâmple, s-a întâmplat. Mie. Cu toate că a fost foarte jenant, mă bucur că mi s-a întâmplat. Și nu, nu mă bucur de ceea ce s-a întâmplat, ci mai degrabă de ceea ce am învățat din asta.

Un prim lucru pe care l-am învățat este acesta: În viață ți se întâmplă lucruri neprevăzute. Am pornit de acasă fără să știu că urma să mi se întâmple ceva. Cu siguranță, dintre multele lucruri la care m-aș fi gândit că mi s-ar fi putut întâmpla, acesta nu se număra printre ele.

Un alt lucru pe care l-am învățat: Aparențele pot fi foarte înșelătoare. Acasă mi-am periat și lustruit pantofii, cum fac de obicei când mă pregătesc din timp înainte de a pleca undeva. Cu mare atenție și grijă i-am pregătit înainte de a-i încălța. Am pornit de acasă. Totul părea în ordine, până când: „Crack!” Ditamai gaura în talpa papucului. Nu știu cât de mult am mers așa până mi-am dat seama de realitate. Aparențele pot fi de multe ori înșelătoare. De fapt, cred că am un cuvânt din propoziția anterioară este în plus, și anume „pot”. Aparențele sunt de multe ori înșelătoare. De câte ori arăt a fi ceva ce nu sunt! Cineva care îmi doresc a fi, dar care încă nu sunt! Imaginea contează! Aparențele contează! „Ce-o să zică dacă ar ști care-i, de fapt, adevărul? Mai bine nu...!” În spatele multor aparențe „lustruite”, se pot ascunde rupturi, probleme, frământări... despre care n-ai habar.

Și... un alt lucru pe care l-am învățat: Dacă n-ai o bază sănătoasă/solidă, vei șchiopăta. Pe măsură ce pășeam, talpa pantofului se deteriora tot mai mult, iar lucrul acesta m-a făcut să nu mai pot călca bine pe piciorul stâng. „Vrem ceva practic, frate!”, „Vrem practică!”, „Ne-am săturat de atâta teorie/de atâtea doctrine!” - acestea reprezintă manifestul multora astăzi. Dacă n-ai o talpă solidă, vei șchiopăta! Dacă nu-ți fundamentezi practica pe o învățătură solidă, am tot dreptul să-mi pun semne de îndoială cu privire la practica ta, pentru că s-ar putea să șchiopăteze. Baza trăirii noastre trebuie să fie și să rămână Cuvântul lui Dumnezeu! El este baza credinței noastre! El este baza mântuirii noastre! El este Cuvântul revelat al lui Dumnezeu pentru noi! Nu-ți baza trăirea pe experiențe sau pe sentimente! Astea-s tălpi „de unică folosință” (sau chinezești?) care te vor face - mai mult ca sigur - să șchiopătezi! E grea viața asta.

Mi-a fost greu drumul până acasă, dar am ajuns cu bine. Toată ziua de ieri am meditat la lucrurile astea. Cu siguranță că apostolul Pavel când cita din Vechiul Testament versetul care spune că frumoase sunt picioarele celor care vestesc Evanghelia, nu se referea la încălțămintea acestora!
Vă doresc vieți solide, bazate pe Cuvântul de nestrămutat și de neclintit al lui Dumnezeu, trăite prin puterea Duhului Său cel Sfânt!
Provocare pentru săptămâna necunoscută ce ne stă înainte: Nu mai pune mare accent pe aparențe, ci asigură-te că ești adânc înrădăcinat în Cuvântul lui Dumnezeu, făcând voia Sa. Ia aminte la ceea ce Dumnezeu vrea să-ți vorbească, pentru că s-ar putea s-o facă... printr-un pantof cu talpa ruptă (sau chiar doi)!



sâmbătă, 7 mai 2016

Și-au trecut 10 ani...

Când eram mic, visam cum o sa arăt, unde o să fiu când o să fiu mare. Îmi imaginam că e ca trezitul din somn. Mă puneam la somn, și când urma să mă trezesc, mă trezeam deja mare. Așteptam cu nerăbdare să văd ce urma să fiu peste 10 sau 20 de ani. Acum, privind în urmă, îmi dau seama că, într-adevăr, anii aceștia au trecut ca un vis. Câteodată tânjesc parcă să mă pun la somn, și să mă trezesc din nou acel copil de 8-9 ani, care era tare neastâmpărat, să-l potolesc și să-i spun să prețuiască fiecare moment care-i este dat de Dumnezeu.

Parcă nu-mi vine să cred! Au trecut deja 10 ani! 7 mai 2006 a fost o zi care nu se va șterge din memoria mea. O zi în care, în ciuda timidității pe care o aveam, am avut puterea să mărturisesc în fața multor martori de minunea pe care a făcut-o Domnul în viața mea. Domnul m-a ales! S-a îndurat de mine, un netrebnic! M-a ales să fiu al Lui! M-a ales pentru El! Slavă Lui!

Aveam impresia că botezul e punctul culminant al vieții de credință, că mai apoi toate urmează să meargă strună... dar m-am înșelat. După botez, am avut în viața mea perioade de cădere, de îndoială, de frământare... Dar Domnul a învins! Mi-am dat seama că nu doar mântuirea este prin harul Său, ci și viața de credință este tot prin harul Său! Dac-ar fi fost după puterile mele, la prima cădere acolo aș fi rămas! Dar Domnul S-a îndurat de mine și m-a ridicat... din nou și din nou.

10 ani au trecut. Ani plini de provocări, de bucurii, de încercări, de necazuri, de împliniri, de biruințe... de purtarea de grijă a lui Dumnezeu! Viața cu Dumnezeu e cea mai frumoasă viață! Viața duplicitară e cea mai dificilă și grea viață!

 Vreau ca Domnul să-mi dea har să trăiesc în continuare pentru El, cu o pasiune mai puternică, mai plin de pocăință, o dorință mai puternică dupa sfințenie și o deschidere mai mare pentru a împlini voia Lui cu privire la viața mea.




Mulțumesc celor care mi-au fost alături în acea zi! Mulțumesc celor care mi-au fost alături în acești ani! Mulțumesc celor care au știut să mă mustre când a fost cazul, să mă îndemne, să mă învețe, să mă motiveze să-L caut mai mult și mai mult pe Domnul!
Mă rog Domnului (și nu-i doar o expresie tipică a pocăiților... chiar mă rog!) să vă ajute să-L căutați pe El, și să trăiți pentru El și pentru slava Lui.

Domnul fie slăvit! :-)