1. „Cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric” zice Domnul. Prin aceste cuvinte, Domnul Isus ne îndeamnă să trăim după pilda pe care ne-a dat-o El dacă voim să ne luminăm cu adevărat și să scăpăm de orice orbire a inimii. De aceea cea mai mare grijă a noastră să fie a cugeta la viața Domnului noastru Isus Cristos.
2. Învățătura Lui întrece toate învățăturile sfinților. Cine are Duhul lui Dumnezeu, află în ea mana ascunsă. Mulți aud cuvintele Lui, dar prea puțini se trezesc din amorțeala lor, pentru că nu au Duhul lui Cristos. Cine vrea să înțeleagă cuvintele Lui și să găsească în ele dulceață trebuie să-și dea toată silința să-și îndrepte viața după viața lui Cristos.
3. Ce folos este să vorbească cineva adânc despre Sfânta Treime, dacă-i lipsește smerenia, fără de care nu poate să placă Sfintei Treimi? Adevărat, nu vorbele mari fac pe cineva drept și sfânt, ci viața curată; ea ne face plăcuți înaintea lui Dumnezeu. Mai bine aș vrea să am pocăință în inimă decât să mă străduiesc a explica ce este pocăința. Dacă ai ști pe dinafară toată Biblia și tot ce au de spus înțelepții de pe pământ dar îți lipsește dragostea lui Dumnezeu și harul lui, la ce ți-ar mai folosi? „Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni”, afară doar de a iubi pe Dumnezeu și a-I sluji Lui. Cea mai mare înțelepciune este să lași și să cauți împărăția cerurilor.
4. Deșertăciune este să umbli după bogății trecătoare și să-ți pui nădejdea în ele. Deșertăciune este să cauți onoruri și dregătorii înalte și să dorești lucruri care mai târziu vor aduce grele pedepse. Deșertăciune este să dorești o viață lungă, dar de o viață curată să nu te îngrijești. Deșertăciune este să nu te gândești. Deșertăciune este să n-ai în vedere decât viața asta de acum, iar la cea viitoare să nu te gândești. Deșertăciune este să-ți lipești inima de cele ce trec iute ca fumul, iar locul unde este bucuria veșnică să nu te grăbești.
5. Adu-ți aminte cât mai des aminte de vorba înțeleptului care zice că ochiul nu se satură privind și urechea nu obosește auzind. Învață deci să-ți dezlipești inima de bunurile văzute și s-o înalți la cele nevăzute. Căci cei ce umblă după poftele lor, își întinează cugetul și pierd harul lui Dumnezeu.
Thomas A. Kempis, Imitatio Christi (București: Edit. Stephanus, 1994), pp. 7-8.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea ta va fi bagata in seama si apreciata ;)