sâmbătă, 10 septembrie 2016

Despre momentele de revigorare... spirituală

Ceea ce o să scriu în acest articol, cel puțin într-o oarecare măsură nu-i ceva plăcut de citit sau de imaginat... nici măcar de scris. Dar, fiindcă uneori sunt debordant în sinceritate, nu mă abțin deloc aici de a fi sincer în cele câteva cuvinte pe care vreau să le scriu în articolul de față.

Astăzi am avut o zi încărcată. Plecat de azi dimineață devreme și ajuns acasă undeva pe la 21:30. Am avut mai multe activități ziua aceasta: Cursuri biblice, traduceri, plimbare, o prăjitură, întâlnire de tineret, întors pe jos până acasă (acestea-s, pe scurt, activitățile de astăzi). Fiindcă-s sensibil la căldură, transpir rapid. Și ziua de astăzi nu a fost o excepție de la această regulă. Deja, după masa de prânz am început să simt și eu un miros neplăcut de transpirație. Mare mi-a fost mirarea când mi-am dat seama al cui era! Din acel moment s-a născut o dorință în mine, care a crescut tot mai mult, și anume de a merge cât mai repede acasă și de a mă spăla. Am încercat, pe cât posibil de mult, să nu fac mișcări bruște, să nu mă apropii prea mult de ceilalți. Jenat, abia așteptam să ajung acasă.

Totuși, în aceste momente mi-au trecut mai multe gânduri prin minte. De ceva vreme mi se întâmplă să mă simt obosit spiritual. Și parcă această oboseală o simt tot mai des și tot mai tare.

M-am săturat de imaturitatea unora ... și mai ales de a mea în multe cazuri!
M-am săturat de ipocrizia unora... și chiar și de a mea!
M-am săturat de indiferența unora... și chiar și de a mea!
M-am săturat de încăpățânarea unora... eu nu sunt încăpățânat! (Vă rog, n-o întrebați pe soția mea, pentru că v-ar spune în mod instant contrariul - iată aici deja o umbră de ipocrizie din partea mea...)

Totuși... nu m-am săturat de Domnul! Îmi văd eșecurile. Îmi dau seama care-mi sunt dezamăgirile și nemulțumirile în ce mă privește și în ce privește lucrarea pe care o fac. Cu toate acestea, simt nevoia parcă de un timp de relax spiritual. Cum îl înțeleg eu? Ei bine, îți pot spune de câteva conferințe la care am participat și care nu au fost o pierdere de vreme. Conferințe cu învățături sănătoase, biblice și profunde. Mi-e dor de astfel de conferințe. Mă gândesc și la acele întâlniri de câteva zile cu alți slujitori ai lui Dumnezeu, zile de post și rugăciune. M-am simțit împrospătat spiritual. Mereu mi-au prins bine. Dar... când nu ai parte de niciuna din acestea, cum te revigorezi spiritual?

Nu, nu era o întrebare retorică. Chiar mă interesează. Vreau să fiu mai eficient în slujire. Vreau să pot fi mai de folos. Ce faci atunci când simți că nu mai poți? Cum faci și ce anume faci pentru a te revigora... spiritual?