joi, 26 ianuarie 2017

32 de ani

A fost odată ca niciodată o tânără domnișoară care își dorea să muncească în viață. Ea a învățat că Dumnezeu dorește să fim oameni harnici și a perseverat în aceasta. Gândindu-se ce-ar putea face, a ajuns la concluzia că trebuie să plece undeva departe de locul ei natal, să studieze, apoi să se întoarcă și să înceapă să muncească undeva lângă locul natal. Numai că lucrurile plănuite de acasă nu prea corespund cu cele de afară. Prin urmare, după mai multe ieșiri cu tinerii în diverse biserici, a cunoscut un tânăr chipeș care a pus ochii pe ea cam de când a văzut-o, doar că n-a prea avut curajul să-i spună.Cu toate acestea, tânărul respectiv a abordat-o la un moment dat și i-a spus care ar fi dorințele lui. Ei i-a plăcut ce-a auzit, așa că nu s-a mai întors să muncească lângă locul ei natal. Asta nu înseamnă că arenunțat să mai muncească.

Îmi place povestea aceasta. Este una dintre preferatele mele. Spunea cineva că: „multe povești de dragoste sunt frumoase, dar cea pe care o prefer cel mai mult este a mea”... apoi cea a părinților mei.

Da, despre ei este vorba. Părinții mei împlinesc astăzi 32 de ani din ziua de când și-au spus unul altuiaun „Da!” hotărât, mărturisindu-și astfel dragostea unuia pentru celălalt.

Căsnicia lor a fost binecuvântată de Dumnezeu cu 4 băieți (eu fiind cel mai mic dintre băieți) și o fetiță(în această ordine!). Știu că atunci când vorbește despre cineva drag riști să folosești hiperbole, însă nu cred c-ar fi cazul în dreptul lor. Părinții pe care-i am sunt cei mai buni părinți pentru copiii cu care i-a binecuvântat Dumnezeu. Am apreciat mereu să văd pocăința lor practică, din casă, nu din biserică. Să fii binecuvântat cu părinți evlavioși, care te îndeamnă prin cuvinte și prin trăire să ai și tu o astfel de viață, asta înseamnă să ai o familie binecuvântată!

Părinții mei sunt bogați. Nu în cele pământești, ci în cele cerești. Nu au fost scutiți de atacuri din exterior, pentru că diavolul urmărește să distrugă familia, însă Dumnezeu mereu a fost de partea lor. Mă bucur să pot scrie câteva rânduri, ca un tribut pentru ai mei părinți. Zilnic mă rog Domnuluipentru ei. Deseori îmi vin în minte tot felul de amintiri din copilărie și mă las copleșit de nostalgie.

Nu sunt perfecți, dar sunt perfectibili.

Noi, copiii voștri, vrem să mulțumim în primul rând Bunului Dumnezeu pentru binecuvântarea de care  ne-a făcut  parte  să vă  avem ca  părinți. Apoi, dorim ca Dumnezeu să vă binecuvânteze cu sănătate, cu prezența Lui și să vă dea puterea de a persevera în harul Său. El să vă fie mângâiere, sprijin și adăpost.

Chiar dacă suntem departe unii de alții și e aproape imposibil să ne întâlnim cu toții în același timp, inimile noastre sunt aproape. Vă iubim și vă dorim protecția lui Dumnezeu. El să vă dea sănătate și, în câțiva ani să ne bucurăm de o nuntă de aur.

Vă iubim mult!
Ai voștri copii,
Ștefan, Emilian, Toma, Timotei și Rut