joi, 13 octombrie 2016

„Hey! Dacă ești pe Orange...” - Uite așa a început totul


Cinci ani. Cinci ani frumoși. Cinci ani au trecut de când am abordat-o prima dată. O știam de puțin mai multă vreme, însă nu eram genul de băiat care să se bage în seamă. Aveam eu complexele mele, îmi știam eu limitările și defectele mele. Mă mulțumeam doar să salut, și cam atât. Totuși, ceva a fost diferit.

Multe lucruri pot fi interpretate în multe feluri. Vei fi uimit să realizezi că adevărul acesta începe cu cele mai banale lucruri. Spre exemplu: un like dat pe facebook. Așa a început povestea noastră. Apoi a urmat efectul bătăii din aripi a unui fluture. Un like dat la o postare de-a mea a dus la un friend request pe care i l-am dat. Friend requestul a dus la acceptarea cererii de prietenie (pe facebook).

Toate astea se întâmplau în urmă cu cinci ani. Știi, una din întrebările care sunt adesea puse adolescenților/tinerilor este cum se văd ei peste cinci ani. Dacă m-ai fi întrebat pe mine atunci, cu siguranță ți-aș fi spus că nu mă voi vedea ca fiind căsătorit. Ei bine, prin mila Domnului și dragostea soției mele, sunt căsătorit de trei ani și aproape o lună.

Mulți mă întreabă cum a început totul. Acesta este răspunsul: Printr-un like.

De ce e importantă pentru mine ziua de azi? Pentru că într-o astfel de zi, cu exact cinci ani în urmă, mi-am luat inima în dinți și i-am trimis un mesaj... pe facebook.

N-o să dezvălui conținutul mesajului, însă mesajul acesta începea așa: „Hey! Dacă ești pe Orange...” Pfff, ce idiot am fost! Nici măcar nu m-am prezentat. Nici măcar nu am așteptat să ne cunoaștem puțin. Eu, ca din topor, fără să ne cunoaștem, îi cer numărul de telefon.

Dacă ești fată și te abordează un străin în felul acesta, ce-ai face?

Pentru că tot vorbeam mai sus despre interpretările pe care le dăm lucrurilor ce ni se întâmplă, vreau să-ți spun ce interpretare am dat acelui like: „O să mă căsătoresc cu ea.”

- Asta-i prea de tot! Pot să te creadă alții, dar eu nu te cred nicidecum.

Ai tot dreptul să gândești astfel, însă acesta-i purul adevăr. Poți să o numești prostie. Poți să-i spui oricum vrei. Pentru mine așa a fost. Totuși, când privesc în urmă (am stat vreo jumătate de oră să scormonesc istoricul discuțiilor prin mesaje private de pe facebook pân-am dat de primul mesaj - chiar eram curios cum l-am formulat!), îmi dau seama cât de idiot am fost.

Cu toate acestea, răspunsul ei a început așa: „Hey to you too! :) Will you be kind and bring some light over here?”

Gata, mi-am tăiat singur craca de sub picioare. Totuși, după încă un mesaj pe care i l-am trimis, în care i-am explicat în câteva rânduri anumite lucruri, îmi trimite un alt mesaj care conținea și numărul ei de telefon.

Cinci ani au trecut de când i-am cerut numărul de telefon. Care erau intențiile mele? Nici eu nu știam. Totuși, motivul pentru care i l-am cerut a fost că știam că trece printr-o perioadă mai dificilă și am vrut să-i trimit mesaje de încurajare (cum obișnuiam să fac atunci, o dată la câteva zile). 

Asta-i povestea noastră. Așa începe ea. Toate poveștile de dragoste sunt frumoase, dar totuși... a noastră-i preferata mea. După aproape doi ani de când i-am cerut numărul de telefon, mi-a devenit soție, iar acum ne bucurăm de trei ani de căsnicie.

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru purtarea Lui de grijă, pentru toate momentele minunate și pentru binecuvântările Sale. Una din cele mai mari binecuvântări pe care Dumnezeu mi le-a dat este Renata, soția mea. Draga mea, te iubesc mult și îmi doresc ca Dumnezeu să ne ajute să avem o căsnicie plină de har.

Stoica Timotei