sâmbătă, 7 mai 2016

Și-au trecut 10 ani...

Când eram mic, visam cum o sa arăt, unde o să fiu când o să fiu mare. Îmi imaginam că e ca trezitul din somn. Mă puneam la somn, și când urma să mă trezesc, mă trezeam deja mare. Așteptam cu nerăbdare să văd ce urma să fiu peste 10 sau 20 de ani. Acum, privind în urmă, îmi dau seama că, într-adevăr, anii aceștia au trecut ca un vis. Câteodată tânjesc parcă să mă pun la somn, și să mă trezesc din nou acel copil de 8-9 ani, care era tare neastâmpărat, să-l potolesc și să-i spun să prețuiască fiecare moment care-i este dat de Dumnezeu.

Parcă nu-mi vine să cred! Au trecut deja 10 ani! 7 mai 2006 a fost o zi care nu se va șterge din memoria mea. O zi în care, în ciuda timidității pe care o aveam, am avut puterea să mărturisesc în fața multor martori de minunea pe care a făcut-o Domnul în viața mea. Domnul m-a ales! S-a îndurat de mine, un netrebnic! M-a ales să fiu al Lui! M-a ales pentru El! Slavă Lui!

Aveam impresia că botezul e punctul culminant al vieții de credință, că mai apoi toate urmează să meargă strună... dar m-am înșelat. După botez, am avut în viața mea perioade de cădere, de îndoială, de frământare... Dar Domnul a învins! Mi-am dat seama că nu doar mântuirea este prin harul Său, ci și viața de credință este tot prin harul Său! Dac-ar fi fost după puterile mele, la prima cădere acolo aș fi rămas! Dar Domnul S-a îndurat de mine și m-a ridicat... din nou și din nou.

10 ani au trecut. Ani plini de provocări, de bucurii, de încercări, de necazuri, de împliniri, de biruințe... de purtarea de grijă a lui Dumnezeu! Viața cu Dumnezeu e cea mai frumoasă viață! Viața duplicitară e cea mai dificilă și grea viață!

 Vreau ca Domnul să-mi dea har să trăiesc în continuare pentru El, cu o pasiune mai puternică, mai plin de pocăință, o dorință mai puternică dupa sfințenie și o deschidere mai mare pentru a împlini voia Lui cu privire la viața mea.




Mulțumesc celor care mi-au fost alături în acea zi! Mulțumesc celor care mi-au fost alături în acești ani! Mulțumesc celor care au știut să mă mustre când a fost cazul, să mă îndemne, să mă învețe, să mă motiveze să-L caut mai mult și mai mult pe Domnul!
Mă rog Domnului (și nu-i doar o expresie tipică a pocăiților... chiar mă rog!) să vă ajute să-L căutați pe El, și să trăiți pentru El și pentru slava Lui.

Domnul fie slăvit! :-)