1. Adevăr trebuie să cautăm în Sfânta Scriptură; adevăr, nu vorbire frumoasă. Să citim Sfânta Scriptură în duhul în care a fost scrisă. În Scriptură caută mai degrabă lucrurile de folos spre mântuire decât vorbire meşteşugită. Citeşte cărţile ei sfinte şi fără o vorbire meşteşugită, dar pline de ungerea Duhului, cu aceeaşi plăcere ca şi cele adânci şi frumoase. Nu te gândi la vaza scriitorului şi nu te îngriji dacă învăţaţii îl numără în rândul lor sau nu, ci numai dragostea pentru adevăr să te îndemne la citire. Nu cerceta cine a spus cutare sau cutare lucru, ci ceea ce a spus.
2. Oamenii trec, dar adevărul Domnului rămâne în veac. Şi Domnul ne vorbeşte în diferite chipuri fără să caute la faţă. Ceea ce ne împiedică adesea în citirea Scripturii este curiozitatea noastră, când voim să pătrundem şi să pricepem şi lucruri peste care ar trebui deocamdată să trecem. Dacă voieşti să citeşti cu folos, citeşte cu smerenie, simplitate şi credinţă; iar deşertăciunea de a trece drept un mare cărturar să nu te amăgească niciodată. Întreabă bucuros şi ascultă în tăcere învăţăturile oamenilor sfinţi; şi să-ţi placă şi pildele bătrânilor, căci ele, fiind o îmbrăcăminte a adevărului, nu degeaba au fost date.
Thomas A. Kempis, Imitatio Christi (București: Edit. Stephanus, 1994), pp. 12-13.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea ta va fi bagata in seama si apreciata ;)