vineri, 9 decembrie 2016

De ce nu ne place să împlinim Biblia? (1)

În viață ne lăsăm conduși sau îndrumați de multe învățături sau principii. Lucrul acesta nu-i în mod automat bun. Am un prieten care de multe ori îmi spunea că el face sau nu face un lucru, decât doar dacă acel lucru e în concordanță cu vreun anumit principiu de-al lui. Dar dacă principiul nu-i prea bun?
Pe paginile Sfintelor Scripturi întâlnim o mulțime de învățături, sfaturi, porunci și principii. Unele dintre acestea ne plac, însă altele nu. Mă gândesc ca, din când în când, să mai scriu câte un scurt articol legat de lucruri care ne plac, după care tânjim și care sunt în contradicție cu învățătura Bibliei. Deocamdată am în minte doar lucrul despre care o să vorbesc în acest articol, însă sunt sigur că o să mai apară pe viitor și altele.
Tânjim după afecțiune. Tânjim după aprecieri. Ne place să fim lăudați. Abia așteptăm să fim ridicați în slăvi. Nu ne place mustrarea. Nu dorim să fim criticați. Evităm cu orice preț respingerea.
Mai mult, încercăm să facem imposibilul: să-i mulțumim pe toți. Ne simțim neputincioși atunci când, dintr-o mulțime de oameni care-și arată aprecierile se trezește unul singur că nu-i convine ceva. Ne consumă enorm lucrul acesta. Oare menirea noastră (în calitate de creștini) este să fim pe placul tuturor și să căutăm să fim pe placul tuturor?
În ciuda faptului că ne-ar plăcea asta, Domnul Isus o rostește ca pe o avertizare: „Vai de voi, când toți oamenii vă vor grăi de bine!” (Luca 6:26a).
Două lucruri vreau să punctez de aici:
1. Faptul că toți te vorbesc de bine nu înseamnă în mod automat că-i și adevărat ceea ce-ți spun. Cineva afirma odată că: „Lingușeala pe care o primești cu mare bucurie acum este de fapt plata în avans a trădării de mâine.” Nu te lăsa manipulat de vorbele drăgăstoase ale celorlalți. Caută să le compari cu realitatea, să le ancorezi în realitate. Nu-ți fă ca scop al vieții aprecierea celorlalți.
2. Faptul că există unii care te vorbesc de rău nu înseamnă în mod automat că n-au dreptate. Sunt unii care devin defensivi parcă în mod instant atunci când încerci să-i corectezi sau să le atragi atenția asupra unei greșeli. Ignoranța lor își spune cuvântul. Da, sunt și vorbe grele spuse poate la batjocură, însă înțeleptul Solomon ne îndeamnă să apreciem mustrarea rostită de un prieten. Îi ia mult curaj să vină să-ți spună ce-ai greșit și ce-ai putea îndrepta. Apreciază asta. Nu da cu piciorul în baltă.
 
 
Stoica Timotei