joi, 30 martie 2017

De ce avem nevoie de Duhul Sfânt (sau despre puterea motivației) - O MĂRTURIE CUTREMURĂTOARE



În urmă cu câteva zile, mai exact în ziua de duminică, împreună cu câțiva frați am plecat spre localitatea Igești din Ucraina. Știind de această călătorie cu mai multă vreme înainte, am început să mă rog Domnului să ne dea un timp binecuvântat și să putem fi o binecuvântare pentru cei pe care-i întâlnim și cu care interacționăm. Eu am mers în mare parte în calitate de translator pentru o școală biblică ce-a început în luna ianuarie în Igești.

După ce s-a încheiat prima din cele două zile de cursuri, fratele Grisha, păstorul bisericii din Igești care găzduiește aceste cursuri, m-a invitat să merg cu el în vizită la niște frați bolnavi și să ne rugăm pentru ei. Cu toate că eram obosit, după aproape 6 ore de tradus, am acceptat cu bucurie invitația fratelui de a-l însoți în aceste vizite.

Pentru început am fost în vizită la un frate foarte bolnav, apoi la un alt frate care era în apropierea casei primului frate pe care l-am vizitat. După aceste două vizite, urma să ne întoarcem la biserică, dar în drum i-am sugerat fratelui să oprim și la sora despre care-mi spusese când trecusem cu mașina pe lângă casa ei. Am intrat în casa sorei. De fapt, n-aș putea-o denumi casă, pentru că probabil baia, cămara sau magazia pe care o aveți este mai mare decât micuța cameră a sorei din care este compusă întreaga-i casă.

Am intrat curios în casa sorei, cu dorința de a putea fi o încurajare pentru ea și de a mă ruga pentru ea. Doar de ultimul lucru sunt sigur. În ce-l privește pe primul nu știu, dar știu că eu am fost cel care a fost încurajat. Nu știam la ce să mă aștept, dar pot spune că am simțit c-am fost în prezența unui om al lui Dumnezeu. Sora Stela e în vârstă de 95 de ani, iar dacă ar fi s-o descriu pe scurt, nu cred că greșesc numind-o „erou al credinței”. Emana bucurie și încredere în Dumnezeu. Cu toate că e o femeie bolnavă, nu s-a plâns de nimic, ba chiar a plâns de bucurie c-a fost vizitată.

Ce o face remarcabilă? Dumnezeul pe care Îl are și Căruia Îi slujește și în care se încrede. O femeie a rugăciunii, o femeie care cunoaște greutățile vieții. Era micuță, la începutul școlii, când părinții au luat-o de la școală și au pus-o să îngrijească de vaca ce-o aveau, fiind singură la părinți. Din cauza aceasta, sora Stela n-a reușit să învețe carte până la vârsta de 65 de ani. Cu toate acestea, lucrul acesta n-a împiedicat-o să „strângă Cuvântul lui Dumnezeu în inima ei”. L-a strâns atât de bine, că acum, la vârsta de 92 de ani, cu toate că nu mai vede a citi, poate recita din memorie pasaje întregi din Biblie. Cum le-a învățat? Surori din biserică au ajutat-o să învețe. Îi citeau câte un verset până ce-l învăța. În felul acesta a reușit să învețe o mulțime de versete. La fel stau lucrurile și în ce privește poeziile. Nu le citește, ci le recită. Nu oricum, ci dintr-o inimă simplă, sinceră și bogată. Bogată de Cuvântul lui Dumnezeu, bogată de lucruri sfinte.

E adevărat că atâta vreme cât trăim, creierul nostru înregistrează tot. De ce să-l încarci cu lucruri murdare, cu lucruri stricate, cu lucruri care nu ajută la nimic? Încarcă-l cu lucruri sfinte, cu lucruri ziditoare, cu lucruri extraordinare.

Am fost onorat s-o cunosc pe sora Stela și, totodată, motivat de a fi mai atent la viața mea, la modul în care îmi organizez viața și la ce mă expun. 








SOLI DEO GLORIA!

Timotei Stoica