vineri, 30 septembrie 2011

Are importanta daca cred sau... ce cred?

Iata o intrebare care probabil vei spune ca e intr-devar ciudata. Nu o sa tin teoria batului de chibrit in acest articol scurt, ci doar vreau sa iti ilustrez acest adevar intr-un mod cat se poate de simplu.



Te invit sa faci cunostinta cu prietenii mei Gabi si Catalin. Catalin este, dupa cum bine poti observa, o persoana care a investit mult in aspectul fizic, si aceasta se poate observa cu ochiul liber de la o posta. Si, mai mult decat atat, el are o credinta puternica... dar pentru el nu conteaza in cine sau in ce crede. Pe de alta parte, Gabi este un tanar simplu, linistit, si cu o credinta indoielnica. Cam atat ii caracterizez, pentru a putea avea o imgine despre cei doi. Acum, te invit sa-ti imaginezi locul unde se afla: amandoi se afla in fata unei prapastii, dar au  o punte de legatura cu cealalta parte a dealului. In fata lui Catalin este o punte veche, din funii roase si slabite de atatea ploi si de atatia ani de cand sunt, pe cand in fata lui Gabi este un pod de beton, rezistent, pe care ar putea trece si o masina, numai ca este asa de ingust incat nu ar incapea nici o masina. Catalin trece plin de incredere, dar obiectul in care se increde nu ii asigura nici o siguranta, pe cand Gabi inainteaza tiptil, cu burta lipita de beton, de frica sa nu cada in prapastie.


Revin la intrebarea articolului... Are importanta daca cred sau... ce cred?

Nu o sa raspund la aceasta intrebare, ci te las doar sa meditezi la ea.

Stoica TImotei

In ce ti-ai ancorat credinta?

Sunt atat de multe feluri de credinta, incat ajungi sa te intrebi oare care dintre ele este adevarata(si aici nu ma refer la religii, ci la CREDINTA)?

Noul Testament ne cheama la o credinta autentica in Dumnezeul mantuirii noastre. Oare intr-adevar credinta noastra se bazeaza(sau se ancoreaza) in Dumnezeu? Nu cumva credinta noastra are anumite extensii interesante, si daca nu ar fi sau nu am avea parte de acestea, s-ar dovedi ca nu avem nici credinta?

O afirmatie complicata, dar o voi explica in cele ce urmeaza:

Avem o credinta in Dumnezeu bazata pe oameni si pe anumite evenimente si nu pe dragostea Lui?


Incearca sa raspunzi in sinea ta la aceasta intrebare... As mai avea oare credinta in Dumnezeu daca:
  •  moare cineva drag?
  • sotul/sotia te paraseste?
  • fiul/fiica se razvrateste impotriva ta si pleaca?
  • parintii tai nu te mai recunosc ca si copil al lor?
  • ai mereu parte de nerealizri/insuccese?
  • nu ai unde munci si prin urmare nu ai ce manca?
  • nu ai un loc unde sa stai?
   si lista ar putea continua...

Oare nu cumva aceste lucruri sunt niste extensii ale credintei noastre si daca se va intampla sa nu le avem atunci va disparea si credinta noastra in Dumnezeu?

Te invit la o lectura minunata asupra unui capitol al Bibliei, mai exact la Romani 8. In prisma a ceea ce ai citit pana acum, priveste cu toata atentia la Romani 8:35-36 ...

Probabil te-ai intreba daca ar exista o credinta autentica in Dumnezeu, fara nici un fel de legaturi exterioare. Este greu de trait o astfel de credinta, dar se poate. Romani 8:38-39.

Doamne, da-mi o astfel de credinta!

Stoica Timotei

Despre credinta...

Una din temele majore ale Noului Testament este cea legata de credinta. S-au scris atatea carti si s-au spus atatea lucruri interesante despre credinta, incat ne-ar lua foarte mult timp ca sa asimilam macar 1% din totalul lor.

In acest articol as vrea sa mentionez un singur lucru cu privire la credinta.

Oare este vreo diferenta intre:
  • a crede ca...
  • a crede in...
A crede ca... e o credinta de suprafata(nu neaparat superficiala, ci doar fara profunzime), pe cand a crede in... e o credinta profunda. Ei bine, probabil vei spune: "Dar eu cred ca..." - oare te afecteaza acel lucru intr-un mod profund?

Gandeste-te la urmatorul lucru: Atunci cand spun ca "cred in...", de fapt eu spun ca :
  • am incredere in...
  • sunt dispus sa ma supun...
Poate nu esti de acord cu ce am scris in acest articol, dar te provoc totusi sa meditezi la aceste lucruri expuse mai sus.

Fie ca Dumnezeu sa ne ajute nu doar sa credem CA El exista, ci sa credem IN El!

Stoica Timotei

Intelepciune sau nebunie?

Intr-un avion sunt trei barbati: pilotul, un pusti cercetas si cel mai destept on din lume. Se strica motorul, avionul e in picaj si nu sunt decat doua parasute. Inteligentul apuca in graba un rucsac.
- Imi pare rau - spune el - dar eu sunt cel mai destept om din lume; am o responsabilitate fata de planeta.
Si sare din avion. Pilotul se intoarce spre pusti si ii spune ca el a trait o viata lunga si implinita, iar micul cercetas are toata viata inainte. Ii spune acestuia sa ia ultima parasuta si sa-si salveze viata.
- Stati linistit, domnule pilot, spuse baiatul. Cel mai destept om din lume tocmai a sarit din avion cu rucsacul meu.




Lumea noastra e plina de oameni destepti care sar din avion cu rucsacul. Unul dintre paradoxurile legate de credinta si indoiala este ca aceasta problema constituie provocarea intelectuala suprema, si totusi oamenii simpli si fara educatie pot trai cu multa intelepciune, iar cei cu doctorat pot alege nebunia.




Preluat din cartea: "Credinta si indoiala", de John Ortberg