Ce
titlu de articol interesant, nu-i așa? Pentru unii poate părea un
paradox, demn de băgat în seamă, pe când pentru alții poate părea a fi o
contradicție care nu merită nici o atenție. Oricum ai interpreta titlul
acestui articol, dacă tot ai ajuns până aici, te invit să mă urmezi,
pentru un scurt timp, ca să putem observa împreună despre ce este vorba.
Da,
într-adevăr, la prima vedere titlul acestui articol pare a fi o
contradicție care nu merită nici o atenție. Dar, dacă vom privi obiectiv
la acest subiect, vom putea observa că este de fapt un paradox care
mereu este trecut cu vederea.
Să
privim așadar la complexul de inferioritate. Atunci când vorbim despre o
persoană complexată (fie că este vorba de noi înșine, fie că este vorba
despre o altă persoană), ne referim strict la persoana în cauză, și
nimic altceva. Încercăm să ne dăm seama care ar fi cauzele complexului
de inferioritate, ce anume o face să fie complexată. Sunt factori
externi? Sunt factori interni? Sunt atât factori externi, cât și factori
interni?
Nu
o dată, ci de mai multe ori am fost îmbrățișat din plin de acest
complex de inferioritate. Trebuie să recunosc că în anumite situații
mi-a plăcut. De ce mi-a plăcut? Pentru că în astfel de momente eram în
centrul atenției multora care doreau să mă încurajeze. Deși starea
lăuntrică nu era tocmai plăcută, faptul că alții îmi dădeau atenție mă
liniștea într-o oarecare măsură. Totuși, un lucru nu l-am observat în
acele momente, și anume că, involuntar, credeam că totul se rezumă la
mine și totul se învârte în jurul meu. Când e vorba despre complex de
inferioritate, e vorba de propria-mi persoană. Ceilalți nu mai contează,
ci tot ce contează este felul în care mă percep pe mine însumi.
Într-adevăr, Scriptura afirmă că nu trebuie să am păreri mai joase
despre mine decât se cuvine. Dar te-ai gândit vreodată că acestea
constituie în sinea lor un păcat? Deoarece omul care mereu este
preocupat de propria-i persoană și de propria-i imagine este un om
centrat pe sine, nu pe Dumnezeu. Încă un aspect care trebuie menționat
este faptul că adesea complexul de inferioritate apare în urma felului
în care suntem tratați de cei din jurul nostru. Vrem ca ei să ne
aprecieze, vrem ca ei să ne respecte și vrem ca ei să vadă valoarea
noastră...
Dragul
meu, dacă până acum ai fost (cel puțin din când în când) complexat, te
rog nu uita că ai valoare în ochii lui Dumnezeu. Dar acea valoare nu
este datorită ție, ci este datorită Lui. Nu irosi această valoare! Mai
mult decât atât, să nu cumva să crezi că este datorită meritelor tale.
Nu, totul este datorită harului Său. Așadar, nu uita că chiar și atunci
când ești complexat, ești centrat pe tine. Viața ta și viața mea trebuie
să fie centrată pe Dumnezeu. Prioritatea vieților noastre trebuie să
fie căutarea lui Dumnezeu și a neprihănirii Sale. Cu alte cuvinte, mereu
să însetăm în a-L căuta pe Dumnezeu, a dori să avem părtășie cu El, a
dori să fim umpluți de sfințenia Lui, a ne răstigni firea pământească și
a împărtăși (împărți) dragostea Lui tuturor celorlalți.
Ești o persoană complexată? Privește la El, încrede-te în El și El te va elibera!
Vă mulțumesc că m-ați însoțit până la capăt. Doresc ca Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Stoica Timotei