marți, 10 mai 2011

Iubind pe Dumnezeu, iubești oamenii


„Când spițele se apropie tot mai mult de butucul roții se apropie tot mai mult unele de altele.”
Iată un citat destul de simplu, frumos și adevărat. Mă gândesc că acesta are niște conotații spirituale. Când am citit pentru prima dată acest citat, mi-am adus aminte de cuvintele apostolului Ioan, care vorbește despre relația pe verticală cu Dumnezeu și relația pe orizontală cu oamenii. Apostolul Ioan, în prima sa epistolă, spune că acela care afirmă că Îl iubește pe Dumnezeu(pe care nu Îl vede), cum poate să nu își iubească aproapele(pe care îl vede)? Sunt două lucruri care au o relație interdependentă(sunt lucruri indispensabile unul fără altul).
Atunci când te apropii mai mult de Dumnezeu, vei începe tot mai mult să îi iubești pe oameni. Această iubire de oameni vine automat din apropierea de Dumnezeu, care este dragoste.
Care este, de fapt, relația ta cu Domnul?

Stoica Timotei

Satana lucrează (și) cu... Biblia?!?


În urmă cu câteva zile am stat de vorbă cu un frate care la un moment dat îmi spune următoarele cuvinte: „Satana lucrează cu Biblia.” Am stat puțin și am meditat la ceea ce tocmai îmi spusese și am realizat că are dreptate. Dacă deschizi Biblia și citești relatarea despre ispitirea Domnului Isus, vei observa că satan a avut argumente biblice când L-a ispitit pe Domnul Isus. L-a ispitit folosind citate din Scriptură.
Oare cum se poate ca să se folosească(să lucreze) cu Scriptura, în zilele noastre? Ei bine, îmi aduc aminte de un citat care are puțin a face cu aceasta, și care spune în felul următor: „Orice text luat dintr-un context(și folosit în alt scop) este un pretext.” Interesant și adevărat. Cum lucrează satan astăzi cu Scriptura? Ei bine, răspunsul pe care îl am la această întrebare este puțin cam delicat, dar doresc să îl împărtășesc cu tine, dragul meu cititor.
S-a întâmplat vreodată să justifici o stare de păcat lăuntrică sau anumite păcate din viața ta... cu Scriptura?!? Aici ar putea intra anumite subiecte delicate care depind de la caz la caz. Îmi cer iertare pentru generalitate, dar prefer să nu amintesc astfel de lucruri tocmai datorită concepțiilor diferite pe care le avem cu privire la mai multe subiecte de genul: „E păcat să...?”
Un alt mod prin care satan poate lucra astăzi cu Scriptura este interpretarea greșită a acesteia. Mă gândesc acum dacă nu cumva alte evanghelii care au apărut sunt de fapt evangheliile lui satan... și aici aș putea aminti: evanghelia prosperității.
Deci, dragul meu, în concluzie aș vrea să îți spun cu certitudine că satan lucrează și prin Scriptură. Mare grijă cum interpretezi Cuvântul lui Dumnezeu! Mare grijă cum folosești Cuvântul lui Dumnezeu!
Nădăjduiesc ca în urma citirii acestui articol să îți pui mari semne de întrebare la felul în care te relaționezi față de Cuvântul lui Dumnezeu și să îți dorești ca El să fie cu adevărat o candelă pentru picioarele tale și o lumină pe cărarea ta.
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Stoica Timotei

Coborârea standardului de pocăință


Duminica aceasta am fost în practică și am predicat, iar după Biserică am stat de vorbă cu un frate care, la un moment dat, îmi spune că nu ar trebui să avem pocăința ridicată la un standard foarte mare.
Să vă explic puțin contextul: discuția era despre cum încearcă mulți creștini să beneficieze greșit de harul lui Dumnezeu(când sunt foarte ispitiți, să accepte compromisul având deja în gând faptul că se vor pocăi înaintea lui Dumnezeu pentru ceea ce ei fac). Apostolul Pavel le spune creștinilor din Roma că nu ar trebui nicicum să aibă o astfel de atitudine față de harul lui Dumnezeu(vezi Romani 6:1-2). Așadar, fratele acesta mi-a spus că de fapt un astfel de om e plăcut lui Dumnezeu și e bine ceea ce face. Trebuie să nu fim așa de pocăiți și atunci când se întâmplă să păcătuim mereu în mod voit, nu e nici o problemă dacă te pocăiești iar și iar de aceleași păcate. Oare chiar așa să fie?
De ce să cobori standardul pocăinței? De fapt, dragul meu cititor, standardul pocăinței(dă-mi voie să-ți spun că)  nici nu-l poți coborî, oricât de mult ți-ai dori și ai încerca. Aceea n-ar mai fi pocăință.
În încheierea acestui articol(scurt) aș vrea să meditezi la felul în care este prezentă pocăința în viața ta(pentru cei cre nu sunt familiari cu termenul pocăință, o să îl explic mai detailat într-un alt articol, dar aici aș putea spune foarte pe scurt că pocănța înseamnă: Recunoașterea păcatului, Regret față de păcatul săvârșit și... da, știu că e greu al treilea pas, dar și pe acesta îl include pocăința... Renunț la păcatul pe care l-am săvârșt și care s-ar putea să-mi placă).
Ce fel de pocăință ai? Cât de ridicat(sau de coborât) este standardul pocăinței în viața ta?

Stoica Timotei