joi, 9 noiembrie 2017

Ai renunța la posibilitatea unei vieți mai bune, mai lipsite de griji? Dacă da, pentru ce anume? [LECȚIE DE LA IEREMIA]



DISCLAIMER: Trecut-a ceva vreme de când am scris ultimul articol, de fapt de când am mai scris ceva. După astfel de pauze mi-e greu să reiau și să-mi aștern în scris diverse gânduri. Totuși, ceea ce vei citi în acest articol sunt câteva gânduri pe care Domnul mi le-a pus pe inimă în timp ce citeam textul biblic pe care-l aveam la rând pentru timpul de studiu biblic din seara aceasta de la biserică.


Dacă ți s-ar oferi vreodată posibilitatea să alegi între o viață frumoasă, promițătoare, plină de siguranță și de tot felul de beneficii și o viață mizeră, trăită cu frica în sân, înconjurat fiind de oameni care nu prea apreciază lucrarea ta, care-și bat joc de tine, oare ce ai alege? Ai renunța la o astfel de oportunitate? Dacă da, în schimul a ce anume?

În textul biblic din seara aceasta am văzut că lui Ieremia i s-a dat ocazia aceasta. Sunt multe lucruri de spus din acest pasaj, însă vreau să mă concentrez doar asupra acestui gând. Despre ce pasaj biblic să fie vorba? Ieremia 40.

Textul ne spune că Nebuzaradan, căpetenia străjerilor babilonieni, i-a dat ocazia aceasta lui Ieremia („Acum, iată, te izbăvesc astăzi din lanţurile pe care le ai la mâini; dacă vrei să vii cu mine la Babilon, vino, şi voi îngriji de tine. Dar, dacă nu-ţi place să vii cu mine la Babilon, nu veni. Iată, toată ţara este înaintea ta, du-te unde vei crede şi unde-ţi place să te duci!” - versetul 4). Omul lui Dumnezeu avea de ales între a merge în Babilon și a trăi pe picior mare, având la dispoziție o mulțime de lucruri și de privilegii sau a rămâne cu rămășița de evrei, pleava societății, oamenii aceia în dreptul cărora babilonienii au considerat că ar fi mai degrabă o risipă pentru ei să-i mai ia în robie („Ieremia s-a dus la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Miţpa şi a rămas cu el în mijlocul poporului care rămăsese în ţară. Când au aflat toate căpeteniile oştirilor care rămăseseră pe câmp cu oamenii lor că împăratul Babilonului a pus ca dregător al ţării pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, şi că i-a încredinţat bărbaţii, femeile, copiii şi pe aceia din săracii ţării care nu fuseseră luaţi robi în Babilon - versetele 6, 7).

Probabil am zice din start că e mai bine o viață mai prosperă, mai în siguranță, mai ferită de pericol. Cine-ar mai sta pe gânduri dacă i s-ar oferi o astfel de oportunitate? Ieremia. Pare-se că Ieremia nu a dat niciun răspuns, iar rezultatul este întoarcerea lui în mijlocul oamenilor oropsiți ai lui Israel, acea rămășiță de israeliți care au fost lăsați în pace.

Ieremia a ales să se asocieze cu oamenii aceștia.

Nu știu cum vezi tu biserica locală, însă știu că nu e plină de oameni perfecți. Poate de oameni ipocriți, poate de oameni sinceri, dar mult prea sinceri și „înguști” sau tradiționaliști. Poate că-i plină de oameni distruși de fel și fel de probleme. Cu siguranță nu ți-ai dori să fii parte a unei astfel de comunități. Însă Ieremia lucrul acesta l-a ales. El empatiza cu ei. Lui îi era milă de ei. În ciuda acuzațiilor care îi fuseseră aduse înainte în atât de multe ocazii, Ieremia îmi pare cel mai evreu dintre evrei. Să renunți la un privilegiu extraordinar ca să fii alături de oameni pentru care ai plâns aproape toată viața, ai mijlocit și ai suferit nu o dată, ci de mai multe ori, din pricina lor.



Mi-a plăcut un gând pe care l-am auzit de curând: „Dumnezeu și atunci când pedepsește, pedepsește cu o inimă de Tată.” Ideea pe care o scotea în evidență acest păstor era că Dumnezeu niciodată nu pedepsește din dorința de răzbunare. E un principiu bun de ținut minte!

Ieremia a avut de ales și a ales bine!

Tu ce alegi?

Să mergi la biserică (da, la biserica aia cu oamenii ăia demodați, înguști, primitivi etc) sau să stai în casă sau să alegi să faci alte lucruri?

  
Am avut un exemplu frumos în seara aceasta la biserică: un tânăr care e student, lucrează și part time și a venit și la biserică la părtășie și, nu, nu e din biserica locală, însă a căutat o adunare la care să vină să se închine (s-a și rugat fără să fie numit!). 
Vreau să mă las motivat și încurajat de exemplul lui Ieremia. Același lucru ți-l doresc și ție. 
Doamne, ajută!


Timotei Stoica