Rușinea în contrast cu comoara

Filipeni 1:20 ”Mã aștept și nădăjduiesc cu tărie cã nu voi fi dat de rușine cu nimic; ci că acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăsnealã în trupul meu, fie prin via a mea, fie prin moartea mea.”

Ce este și ce nu este rușinea? Iată răspunsul lui John Piper cu privire la acest lucru:

Rușinea este acel sentiment oribil de vinovăție sau eșec care apare atunci când nu ești la nivelul așteptat în fața oamenilor a căror aprobare o dorești foarte mult. Este ceea ce simte copilul micuț la programul de Crăciun când uită versurile și le reia în gând, de la început, iar liniștea i se pare eternă, și ceilalți copii chicotesc cu răutate. Îmi amintesc astfel de momente oribile. Sau, rușinea este ceea ce simte un președinte când niște înregistrări secrete sunt făcute publice în sfârșit și oamenii aud cuvintele sale vulgare, înșelăciunea iese la iveală, iar el stă dezonorat și nevinovat în fața oamenilor.

Care este opusul rușinii? Este când copilul își aduce aminte versurile uitate și aude aplauzele. Este când președintele conduce bine și este reales. Opusul rușinii este onoarea. Asa de obicei. Însă Pavel este o persoană neobișnuită. Și creștinii ar trebui să fie niște persoane neobișnuite. Pentru Pavel, opusul lui „a fi dat de rușine” nu este el să fie onorat, cu Cristos să fie onorat prin el. „Mă aștept și nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de rușine cu nimic, ci că Cristos va fi proslavit cu îndrăzneală în trupul meu.