sâmbătă, 18 decembrie 2010

Experienta personala cu Dumnezeu, prin Duhul Sfant – raspuns la “Au disparut darurile Duhului Sfant?

Dragul meu cititor, vreau sa iti spun ca nu cu mult timp dupa ce am postat “Au disparut darurile Duhului Sfant?” , am primit un comentariu care am vrut sa il postez ca si articol dupa ce l’am citit. In seara aceasta am reusit sa iau legatura cu persoana care a scris aceste cuvinte si am primit permisiunea sa postez ca si articol comentariul ei. Citind o astfel de marturie, ma minunez de felul in care Dumnezeu vorbeste. Slava LUI!
In continuare, va doresc lectura placuta:)
“Cand ti-am citit statusul am tresarit putin pentru ca in ultima vreme Domnul mi-a schimbat felul de a cuprinde trairea in Duhul Sfant…si mi s-a parut un gand adanc. Tatal si Domnul Isus erau Persoanele din Trinitate care mi se pareau cele mai importante…si Duhul, dar nu in aceasi masura. Asa eram obisnuita si poate si datorita faptului ca se vorbeste mult mai mult de Tatal si Fiul; si nici n-am crescut cunoscand Biblia, deci ce aflasem la inceput mi-era de ajuns. M-a apropiat Domnul foarte mult de El prin diferite lucruri si trairi si simteam cum pasea in fiecare loc din inima mea si ca vrea sa-mi vorbeasca mult mai mult, sa mi se descopere; sa-mi dea Ceva Mult Mai Mult. In ultima vreme am avut oameni in jur care spuneau ca Duhul ii schimba, cerceteaza, calauzeste si poate da o umplere, daruri spirituale. Si eu ma gandeam ca-s numa pe vremurile stravechi aceste daruri…pana cand am avut parte de o proorocie. Neasteptat. Nu am vorbit cu nimeni, si aveam in mine anumite ganduri, temeri, dorinte.etc(ca orice om.) Am mers la cineva bolnav, printre care se mai aflau 2 persoane. Le vazusem ptr 1 data, numai ne-am salutat si am zis sa ne rugam ptr bolnav. Si dintr-o data…una dintre persoane a inceput sa vorbeasca intr-alta limba si talmacea tot ce spunea.( DAR zice-n 1 corinteni 14:26:”daca nu este cine sa talmaceasa sa taca si sa vorbeasca numai lui Dumnezeu”…ca daca nu nu e nimeni zidit de nu intelege). In momentul ala din cap pana-n picioare m-a luat un fior.Nu stiam cum sa reactionez.Aveam asa o teama ca simteam ca Domnul e Acela care-mi vorbeste,rusine ca stie tot. A spus exact despre lucrurile ce le gandeam, mi-a dat mangaiere dar m-a si mustrat. Si acuma nelamuririea mea era simtirea mea. Adica, cum stia daca n-am cunoscut persoana aia..si de ce m-am simtit atat de cutremurata…chiar am simtit Prezenta Lui acolo. Dupa am inteles ca 1 Cor 14:22..:”Proorocia, dimpotriva este un semn nu pentru cei necredinciosi, ci pentru cei credinciosi.Tainele inimii lui sunt descoperite, asa ca va cadea cu fata la pamant, se va inchina Domnului ,si va marturisi ca intr-adevar Dumnezeu este in mijlocul vostru.”) Deci Biblia mi-a aratat de ce trairea asta, vorbeste despre fiecare detaliu.Eram tulburata, nu prea mai stiam ce sa cred ca parca asa dintr-o data mi-o palit ce mi-am asternut bine-n inima pana atunci. Dar El a facut ca in viata mea sa fie o continuitate ca sa cred mai mult in darurile Lui si-n Duhul. Si cum ziceam o dat :”oameni si popoare ptr viata mea”. Sunt oameni in jur care ma motivau in a crede in lucrurile astea si vedeam starile lor ce-i inalta mai mult…(S-apai stii cum ii…cand mai e cineva care crede la fel nu te simti singurul ciudat:))Si mai mult decat vorbe am vazut schimbare. Si de obicei cand vad ca cineva are o traire inalta, sau cel putin tanjeste dupa una, vreau si eu, imi doresc, caut…Si Harul Lui mi-a oferit diferite ocazii sa iau TOATA Scriptura nu numai franturi. vorbeam cu prieteni, mai mergeam in diferite locuri si citeam…si am inceput sa inteleg tot mai mult puterea Duhului in noi. Si am inceput sa ma rog pentru ca Duhul sa se reverse tot mai mult in mine…Vreau sa spun ca in momentul in care ma puneam pe genunchi sa ma rog astfel o lupta teribila se ducea in launtrul meu. Ganduri indoielnice, ca n-as avea nevoie de asta,parca o teama ma tot indemna sa ma ridic de pe genunchi….cuvintele-s prea pale sa descriu ce simteam atunci. Si ma intrebam :”De ce?” Nu cer ceva bun? Si am constientizat ca este o alta lupta…ca ieseam din tiparul obisnuit ca s-ating ceva Mai Mult de care spuneam. Simteam cum ma puneam pe genunchi sa ma rog ptr asta ca diavolu cauta sa ma opreasca. Tot timpul cand te schimbi, cand te apropii de El primesti lovituri. Dar m-a tinut El la pieptul Sau si n-a lasat sa ma doboare gandurile astea. Si am continuat sa ma rog. Am mai avut din partea Lui anumite descoperiri…Am inceput si ma rog si Duhului Sfant pentru calauzire, putere, sa nu plece intristat de pacatul meu, sa ma umple mai mult si mai mult pana se revarsa-n mine. Dintr-o data nu stiu cum ,cand…dar ceva in mine s-a schimbat. Ma rugam ptr anumite lucruri in viata mea si dintr-o data furtuna si vijelia aspra ce ades nu ne cruta s-a potolit si increderea in El s-a schimbat, citeam Biblia si ades asa de cercetata eram prin Duhul, de in lacrimi imi vorbea,la fel in rugaciuni,traire,experiente…Parca faptul ca nu m-am oprit atunci cand mi-era greu sa cred sau sa lupt (tot prin El) acuma a revarsat in mine lucruri pe care nici in vis nu le cuprindeam, cum m-am maturizat  si am cautat ,”curgeau” tot mai multe chemari la slujire..poate ptr ca atunci am inceput sa gust puterea si sa percep altfel, sa fiu mai sincera,mai…altfel. Duhul Sfant e Mangaietorul dar e si Cel ce calauzeste, Cel ce da Putere, indrumare,apropiere de El.Eu stiu ca n-am ajuns inca nici sfert din cat exista, dar am vrut sa impartasesc ceea ce eu am trait pentru ca :”ce-i in mana nu-i minciuna:)):P Eu nu credeam in puterea si importanta Lui pana sa o traiesc. Si cred ca exista si darurile spirituale,cum zice tot in corinteni….spre folosul altora ca sa zideasca. Doar ca nu se mai “practica” nu-nseamna ca ele nu exista. Dar cum stam cu credinta? Dar cu indoiala? Inca se mai aude de vindecari de ex. Dar foarte rar….Cum unii pot altii nu? zice:”Cand se va pogora Duhul veti primi o putere”…pai Puterea asta in noi ar putea face mult mai multe daca am lasa prejudecati, si ne-am “parasi’ viata-n mana Lui, sa ne foloseasca ptr cei din jur.Spuneai ca extremele nu-s bune…si asa-i. Noi ori nu credem deloc ori cadem in falsuri.Dar tot la Duhul ajungem si la daruri….Ca exista si “descoperirea duhurilor” si atunci am putea stii…Cred ca trebuie sa ne “pierdem” in Cuvant…ca asa…de te uiti in jur si la vremurile in care suntem acum poti fii foarte confuz.Eu ma cutremur cand citesc:”Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt o nebunie,si nici nu le pot intelege,ptr ca trebuiesc judecate duhovniceste”(1 cor2:14-15) Si inca mai vad atata din fire in mine si inca departarea mea de plinatatea Lui dar :” Dupa cum este scris: Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit,si la inima omului nu s-au urcat, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu ptr cei ce-l iubesc.Noua insa Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau.Caci Duhul cerceteaza totul si chiar lucrurile adanci ale lui Dumnezeu”(1 cor2:9-10) Cred ca prin Duhul multe lucruri din inima Tatalui lupta-i in noi…sa-L credem. Da ca sa obti un lucru pretios si pretul e pe masura. Si e vorba de staruinta.Ca Iacov:Doamne, eu nu plec de aici pana nu ma binecuvantezi.Cred ca vrea sa staruim, ca sa ajungem sa ne dorim cu adevarat Puterea Lui. Mi scuzi s-am scris mult.Sper sa gasesti rabdare sa citesti:) blessings:” pe cand cei care sunt duhovnicesti se gandesc la lucrurile Duhului.Si gandirea fireasca este moatre,pe cand gandirea Duhului este viata si pace”(Romani8:5-6)”
Diana Armasescu, Sibiu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Parerea ta va fi bagata in seama si apreciata ;)