duminică, 28 noiembrie 2010

Miracolul vietii(povestire+invatatura)

A fost odata un tanar care locuia intr-un sat cu multi locuitori si care intreba pe toti cei care ii ieseau in cale cine e el. Locuia intr-o familie, dar membrii acesteia sustineau ca n-au nicio legatura de sange cu el, ca ii sunt doar tutori. Intr-o noapte, in timp ce se agita si se framanta in somn, in vis i-a aparut un mesager si tanarul l-a intrebat:
- Cine esti tu?
- Am venit sa raspund la intrebarile tale cele mai arzatoare, dar nu iti voi raspunde acum. Maine dimineata scoala-te devreme, fa-ti bagajele si ne vom intalni la poarta ce da spre padure. Acolo iti voi da tot ce iti trebuie pentru calatorie. Dar sa nu imi pui atunci toate intrebarile care te framanta. Ai voie sa-mi pui una singura inainte de a porni la drum.
Dupa ce a spus aceste lucruri, mesagerul a disparut. La vremea hotarata, tanarul astepta la poarta, cand i-a iesit in cale o faptura cu fata acoperita de un val si i-a spus:
- Ia aceste trei lucruri, dar sa le folosesti intocmai asa cum te invat eu acum. Iata aici o sabie, dar ai grija sa nu versi niciodata sange cu ea. Aici ai mancare si apa, dar ai grija sa nu le irosesti. Si aici ai o harta, dar ai grija sa nu te abati de pe cale. Daca vei iesi de pe drumul cel bun, ea nu te va mai putea ajuta sa te intorci inapoi. Pleaca deci acum, si Dumnezeu cu tine.
- Credeam ca am voie sa-ti pun o intrebare!
- Graieste, a venit raspunsul.
- De ce plec la drum si care este destinatia mea?
- Ai pus doua intrebari, nu una, a chicotit strainul. Dar nu-i nimic. "Care" si "de ce" par sa vina intotdeauna impreuna, nu-i asa? Cand vei ajunge la destinatie, vei avea raspunsul nu doar pentru "care" si "de ce", ci si pentru "cine". Nu te teme ca vei fi dezamagit de raspunsuri, caci inima ta tanjeste dupa ele. Dar nu uita: fiecare dintre lucrurile pe care ti le-am dat este protejat de anumite reguli. Ne vom revedea asadar pe partea cealalta.
- Dar nu mi-ai raspuns la intrebare.
- Ba da, ti-am raspuns. Dumnezeu sa te binecuvanteze, fiule.
Si asa si-a inceput tanarul calatoria. A calatorit ziua si a dormit noaptea. In fiecare dimineata inainte de a porni la drum si de mai multe ori in timpul zilei se oprea ca sa cerceteze harta. Din cand in cand auzea zgomote ingrozitoare si scotea repede sabia ca sa se apere. Alteori auzea acorduri muzicale minunate, dar cand pornea in cautarea sursei lor, descoperea ca trebuie sa iasa de pe calea insemnata pe harta. Dorea din toata inima sa se apropie mai mult de sursa acelei muzici, dar stia ca in felul acesta risca sa piarda harta.
Intr-o seara, tarziu, tanarul s-a trezit fata in fata cu cineva care i-a cerut mancarea si harta, insa tanarul n-a vrut sa i le dea. Amandoi au scos sabiile din teaca si au inceput sa se bata. Strainul manuia sabia cu mai multa indemanare si l-a lovit pe tanar o data la umar si alta data la brat. Dar de fiecare data cand voia sa-l ucida, varful sabiei se indoia si refuza sa strapunga pielea tanarului. In cele din urma sortii bataliei s-au schimbat si tanarul l-a doorat pe strain la pamant. Tocmai cand se pregatea sa-l strapunga cu sabia, tanarul si-a amintit ca nu are voie sa verse sange.
S-a oprit si l-a intrebat pe strain:
- De ce vrei sa ma ucizi?
- Vreau doar sa-ti iau harta. Am nevoie de o harta ca sa scap de aici. Dar am vazut-o cand ti-a cazut din buzunar si, vai, mi-am dat seama ca e scrisa intr-o limba pe care eu nu o inteleg. Vezi-ti dar de drumul tau. Voi astepta pana va veni altcineva cu o harta pe care o pot citi.
Recuperandu-si harta, tanarul si-a continuat drumul pana cand a intalnit o salbaticiune care venea spre el. A scos repede o bucatica din painea pe care o avea si a aruncat-o in cealalta directie, iar animalul s-a repezit pe urmele painii, lasand astfel tanarului timpul necesar ca sa se indeparteze. El a stiut foarte bine ca nu a irosit painea, caci aceasta i-a salvat viata.
In sfarsit, urmand harta, a vazut o casuta placuta la vedere ce avea sa fie destinatia lui. S-a apropiat sovaitor de intrare si a batut la usa. I-a deschis o femeie, care s-a uitat la el mai intai curioasa, apoi fericita si in cele din urma mirata. L-a poftit inauntru la picioarele lui.
- Lasa-ma sa-ti spal picioarele, i-a spus ea. Sunt obosite si pline de praf.
Cand i-a scos incaltamintea, a inceput sa planga vazandu-i semnul. Un semn din nastere.
- De ce plangi? a intrebat tanarul.
- Nu vei sti niciodata cat am asteptat clipa asta, a raspuns ea.
- Cine esti tu? a intrebat el.
- Eu sunt mama ta, fiule.
- Cum as putea sa stiu sigur acest lucru?
- Semnul de la picior l-ai mostenit de la mine. Uite-l aici, pe calcaiul meu!
- Tu esti mama mea, care m-a nascut? Tu esti cea pe care am cautat-o in toti acesti ani? Cum ne-am despartit? De ce ai plecat?
- Vom ajunge si la asta. A incercat cineva sa te opreasca pe drum? a intrebat ea.
- Da, un om a incercat sa ma ucida ca sa-mi ia harta. Dar s-a intamplat ceva ciudat de fiecare data cand incerca sa ma strapunga cu sabia. Otelul se indoia mereu.
- Nu ai observat o pata chiar in varful acelei sabii?
- Ba da... o pata rosie.
- Acela-i sangele tatalui tau. Omul acela a pornit si el odata intr-o calatorie ca a ta, dar a parasit calea cea dreapta. Si-a pierdut harta si acum vorbeste o alta limba. Asa ca nu mai poate intelege ce scrie pe harta. Tatal tau a pornit in cautarea ta, dar omul acela a incercat sa-i ia harta. Si l-a ucis pe tatal tau. Dupa ce sabia aceea a varsat sange, nu a mai putut fi folosita din nou. Asa ca acum, cu o arma inutila si cu o limba pierduta, omul acela incearca in zadar sa gaseasca iarasi drumul de pe care s-a abatur. Singura lui sansa de a-si regasi calea este sa ceara cuiva voie sa-l insoteasca pe cale, dar el a hotarat sa reuseasca de unul singur si sa faca numai cum vrea el.
- Asadar tatal meu e mort?
- Da, e mort, dar ne asteapta la sfarsitul calatoriei noastre, cand il vom revedea din nou. Deocamdata ne-am regasit noi doi, fiule, si avem multe de facut. Am sa te duc acum la casa unde stau multi din cei care au fost gasiti, la fel ca tine. Unii dintre ei s-au intors pe drum ca sa le arate calatorilor calea. Altii invata limbile celor pierduti. Altii zidesc case pentru cei ce se vor intoarce. Dincolo de aceste case se gasesc mormintele acelora care au scos sabia ca sa ia puterea acelora care ataca, asa incat calatorii sa poata ajunge in siguranta aici. Vino si vezi; toti au mintea unui adult si inima unui copil.
- Ce muzica se aude? Pot sa ma apropii si sa ascult?
- Desigur, ba chiar poti sa si canti impreuna cu ei. Fii atent la cuvinte, fiule. Asculta, si vei intelege!
E-o minune cand soarele-apune
Minune din vesnicii!
Dar mai mare-i minunea din inima,
E minunea ca El m-a iubit.

- Cred asta, fiindca stiu ca este adevarat. Dar, mama, mai am multe intrebari despre calatorie... si despre tatal meu.
- Sunt sigura ca ai, fiule. Iti voi raspunde la ele in timp ce luam masa, si cantecul acesta iti va rasuna in inima in timp ce vei asculta.
- Abia astept. A meritat toata osteneala doar ca sa te vad. Niciodata nu am fost mai recunoscator ca acum pentru semnul meu din nastere. Nu i-am inteles niciodata rostul.


Invatatura: Cautarea dupa miracolul vietii este plina de surprize, dar in acelasi timp e dirijata de conditii. Daca intelegem scenariul si avem grija de harta, vom ajunge la destinatie. Ne-a fost dat tot ce ne e necesar pentru calatorie. Cand vom ajunge la destinatie, toate intrebarile isi vor primi pe rand raspunsul si Cel alaturi de care vom sta la masa festiva ne va umple inimile cu cantec. Sa ne incepem asadar cautarea dupa miracolul vietii.

Ravi Zacharias, Redescopera Mirarea

2 comentarii:

Parerea ta va fi bagata in seama si apreciata ;)