vineri, 10 septembrie 2010

Cu ce autoritate binecuvantam?

De curand o intrebare mi'a venit in minte si ma tot framanta... acea intrebare este titlul acestui articol. Cu ce autoritate binecuvantam? Avem autoritate cand binecuvantam? Daca da, din partea cui?

De unde s-au nascut toate aceste intrebari si nelamuriri? Tocmai din traditia noastra a crestinilor. S-a impamantenit in obiceiul nostru sa binecuvantam pe cineva la incheierea unui serviciu religios, intalniri de tineret, inchererea unei convorbiri, unui sms, comentariu, etc. Ce vreau sa subliniez aici? Nu vrea sa subliniez faptul ca e gresit sa binecuvantam pe cineva spunandu-i: "Dumnezeu sa te binecuvanteze!", "Domnul sa fie cu tine", "Domnul sa te insoteasca!", "Tata sa te binecuvanteze!", si multe alte astfel de binecuvantari(voi le stiti mai bine).

Intrebarea la care as vrea sa te gandesti, dragul meu cititor, este: "Ce autoritate am atunci cand il binecuvantez pe cel de langa mine, pe cel cu care vorbesc, pe cel cu care am o anumita tangenta?"

E autoritate data de Dumnezeu? Probabil acum vei spune ca sunt prea radical. Poate pot parea radical in ochii tai acum cand citesti aceste cuvinte. Nu ma dezvinovatesc de acest lucru. Tot ceea ce vreau este sa ne trezim. Sa constientizam daca binecuvantarile pe care le oferim altora sunt adevarate, au autoritate divina.

Este simplu sa ii spui cumva o binecuvantare si relatia ta cu Dumnezeu sa nu fie una tocmai buna. Oare chiar avem aceasta autoritate divina atunci cand rostim astfel de binecuvantari.

Daca doresti sa iti exprimi parerea, esti liber sa o faci. Eu m-as bucura ca prin aceste cuvinte scurte Dumnezeu sa iti fi vorbit.

"Doamne, ajuta! Doamne, da izbanda!"

Stoica Timotei

2 comentarii:

Parerea ta va fi bagata in seama si apreciata ;)