Cea mai draga fiinta din lume...

Cine sunt? Nu stiu! Dar stiu ca ai ajuns sa ma cunosti dinainte ca eu sa pot vedea lumina zilei. Dumnezeu a randuit, in suveranitatea Lui ca eu sa ma aflu in pantecul tau. Tare mult imi doresc sa imi aduc aminte cum a fost, dar nu reusesc. Totusi, cred ca fiecare miscare pe care o faceam in acel loc obscur o simteai si te bucurai ca purtai viata.
Cine sunt? Nu stiu! Dar stiu ca e posibil sa nu fiu ce ti-ai dorit sa fiu. Si totusi Dumnezeu asa a hotarat. Ti-ai dorit sa fiu altcineva? Altceva? Acesta-s eu... Dar, nu despre mine as vrea sa vorbesc, ci despre tine...
Cine esti? Esti cea mai draga fiinta din lume...
Cine esti? Esti singura persoana care ma cunoaste dinainte de a ma cunoaste eu insumi...
Cine esti? Esti cea care ma accepta asa cum sunt...
Cine esti? Esti cea care stie nevoile mele... planurile mele... visurile mele...
Cine esti? Esti MAMA mea...

Mama, un cuvant de o valoare nemasurabila. Un cuvant sacru, care doar atunci cand il pronunti, ar trebui sa ma aduca intr-o stare de reverenta si plin de recunostinta. Cel mai minunat si mai valoros cuvant pe care il pot rosti! Si mai mult decat atat, sunt mandru ca tie ti-l adresez. Ma bucur ca tu esti acea persoana pentru mine careia ii pot spune pe drept astfel. Mama mea, tu esti cea mai draga fiinta din lume.

Toate elogiile si multumirile pe care ti le aduc nu sunt suficiente de a-ti rasplati dragostea pe care mi-ai purtat-o si care continui sa mi-o porti. Iti multumesc pentru invataturile minunate pe care mi le-ai oferit. Dar, pe deasupra acestora, iti multumesc ca principiile Scripturii le puteam vedea cu ochiul liber traite in viata ta. Acest lucru m-a indemnat mai mult sa ascult si sa ma supun. Da, stiu, au fost(si nu putine) clipe de neascultare, razvratire, manie, ura, plans... dar stiu ca si acele momente au consolidat relatia noastra. Imi cer iertare pentru tristetea, stresul, dezamagirea pe care ti le-am cauzat.

In viata ta am inteles cel mai bine adevarul exprimat de apostolul Pavel prin simplele cuvinte: "Dragostea acopere totul." Dragostea ta pentru mine a acoperit complexele mele, imperfectiunea mea, nestatornicia mea, starile de razvratire si toate acele lucruri care nu sunt de dorit si benefice in viata vreunei fiinte umane.

Dau slava Domnului pentru tine si astazi, cand implinesti frumoasa varsta de 45 ani, vreau sa stii ca Ii multumesc Domnului necontenit pentru tine.
Multumesc pentru ca esti mama mea!

Cu multa bucurie, recunostinta si dragoste in inima, al tau 'gandacel'(gandac, ca doar am crescut acum),

Timotei

Plecat la vanat de... propriile-mi greseli

Plimbandu-ma prin Bucuresti, seara, observ o femeie in fata mea care scapa intentionat jos, la granita trotuarului cu asfaltul, niste gunoaie. Fiind aproape de ea, ii spun:
- Doamna, nu va suparati, trotuarul nu e cos de gunoi!
- Ce-ti pasa tie?, raspunse ea.
- Doamna, m-am adresat eu, dumneavoastra priviti generatia tanara ca fiind iresponsabila, razvratita, plina de destrabalare, plina de lipsa de respect si multe astfel de calitati. Dar ce vreti mai mult de la generatia noastra de tineri, daca generatia inaintata noastra e precum dumneavoastra?
- Cum indraznesti?...
- Doamna, lasa-ti-ma va rog sa termin ce am de spus! Cum puteti cere unei generatii tinere sa fie o generatie model, daca nu are un model de urmat. Vrem o tara curata, vrem sa traim bine, dar in ceea ce ne priveste pe noi, sa nu contribuim cu nimic la aceasta. Nu mi se pare corect. Daca un tanar ar fi facut gestul pe care dumneavoastra l-ati facut mai devreme, care credeti ca ar fi fost reactia dumneavostra? Sunt sigur ca ati fi privit cu ochi critici acel gest si, inca o data, v-ati fi convins ca generatia tanara e o generatie lipsita de respect. Vi se pare normal lucrul acesta?
- Tinere, nu stiu cine esti, dar ceea ce tocmai mi-ai spus mi-a dat de gandit. O de-ar fi si ceilalti tineri la fel ca tine!...

Discutia aceasta imaginara cu acesta femeie se incheie aici, pentru ca deja intra pe un domeniu placut firii si nu vreau sa o hranesc. Discutie imaginara??? Da, discutie imaginara! Dar gestul femeii respective nu e imaginar. Cand am trecut pe langa dansa, doar am oftat in semn de dezamagire pentru lucrul pe care tocmai il facuse. Dar, dupa ce am trecut mai departe, in mintea mea s-a desfasurat acest dialog.


Cred ca ai putut observa cat de usor putem observa greselile din vietile celorlalti. De fapt, daca stam bine sa ne gandim, in cazul in care piata muncii ar cauta oameni care sa contabilizeze greselile altor oameni, cred ca am fi cei mai potriviti pentru acel loc de munca. Dau slava Domnului ca nu exista un astfel de loc de munca! Ceea ce vreau totusi sa aduc la atentia ta, drag cititor, este urmatorul lucru:
In loc sa vanam greselile celor din jurul nostru, sa incepem sa vanam propriile greseli si sa ne dorim sa nu le mai repetam. Puterea aceasta vine de la Domnul. Trebuie doar sa ne-o dorim. Esti tu dispus sa iti doresti din toata inima o astfel de schimbare sincera/reala in viata ta?


Stoica Timotei

Pe cine numesti prieten?

In viata aceasta pe care o traim, adesea intram in contact cu fel si fel de oameni. Cu multi dintre acestea se dezvolta diferite relatii. Totusi, intrebarea acestui articol, desi este o intrebare simpla, nu este simplista(superficiala). Asa ca, te rog, nu da un astfel de raspuns, ci mediteaza putin la aceasta intrebare...

Vreau sa-ti prezint, pe scurt, o intamplare interesanta pe care Pastorul Craig Groeschel o relateaza in ambele sale carti traduse in limba romana("Crestinul ateu" si "Pana la capat"). Intr-o zi, pe cand lucrau in curtea casei, fiul sau de cativa anisori a inceput sa strige entuziasmat: "Plietenul meu! Plietenul meu!" Curios, se uita in directia fiului sau, dar nu vede nimic. Asa ca, cu lopata in mana(sau harletul) se apropie tiptil de copil, si cand priveste ce era in fata copilului, se inspaimanta. Acum imagineaza-ti acest tablou. Un copil de 2 anisori care striga plin de bucurie ca si-a gasit un nou prieten, iar acest nou prieten este nimic altceva decat... un sarpe cu clopotei!!! Nu e nimic fictiv, ci adevar! Fara sa mai stea pe ganduri, cu unealta ce-a avut-o in mana, i-a retezat capul sarpelui, si astfel si-a ferit copilul din fata pericolului care-l pandea.

Oare care sunt criteriile dupa care iti alegi prietenii? Sau, pe cine numesti prieten?
Te provoc sa te gandesti serios la acest lucru, sa ceri calauzire divina si putere din partea Domnului ca, daca te afli in prietenii nepotrivite, sau daca ai prieteni care te influenteaza puternic in mod negativ, sa renunti la ei.
Viata traita in astfel de contexte/anturaje, este o viata traita langa un sarpe cu clopotei, care sta gata sa ne atace. Iar rezultatul este mortal.
O sa inchei acest articol cu bine cunoscutele cuvinte ale apostolului Pavel: "Nu va inselati: tovarasiile rele striva obiceiurile bune."

Stoica Timotei

Ce poti invata de la un foc de lemne?

Dumnezeu vorbeste, iar atunci cand El vorbeste este deosebit. Daca ai sta doar sa asculti soapta Duhului Sau cel Sfant, te minunezi vazand complexitatea modurilor in care El vorbeste. Stiai ca lemnele de foc ne vorbesc? Da, intocmai... ne vorbesc!!!

Nu, nu aiurez!!! Nu am nevoie de un spital special in care sa fiu tratat...

Aseara, am stat in fata unui foc de tabara si, lemnele mi-au vorbit. Iata dar ce mi-au spus acestea:

"Hei! Noi suntem niste lemne... crengi rupte, cazute din copaci si uscate. Am fost aduse din locuri diferite. Am crezut ca locul nostru este locul unde am fost inainte, dar se pare ca ne-am inselat. De asemenea, dupa cum poti vedea, suntem intr-un numar demn de bagat in seama.
Da... dupa cum ti-ai dat deja seama, nu suntem deloc la fel. Oricat de mult ne-am dori sa fim la fel, nu suntem. Dimensiunile noastre difera foarte mult si, cu toate acestea, suntem doar niste lemne, doar niste crengi uscate. Dar astazi ceva s-a intamplat cu noi. Am fost puse toate la un loc intr-un mod minunat. Apoi, dintr-o data s-a intamplat ceva... Din nou ai dreptate... am fost aprinse de un foc si am inceput sa ardem. Si, desi o sa ti se para ciudat, priveam cu bucurie unele la altele cum ardeam. Mai mult decat atat, flacara imensa a unora, ajungea si la altele pentru ca, cu toate impreuna, sa putem arde. Lemnele care au fost in afara focului, nu au ars, dar de indata ce au fost aduse impreuna, flacara le-a aprins si pe ele. Dupa cum bine stii, acum urmeaza sa ardem cu totul... dar nu-ti fa griji!!! Jarul nostru, atata timp cat e unit, rezista mai mult. Multumesc din suflet ca m-ai ascultat. Sper ca ceea ce ti-am spus sa-ti fie de folos si sa inveti o lectie pe care sa o aplici in viata ta."


Discutia cu lemnele a luat sfarsit. Dar, ce-i drept, am avut ce invata...

Chiar daca suntem diferiti, chiar daca avem pareri diferite cu privire la infatisarea celorlalti, avem nevoie sa fim impreuna. Si, pentru ca sa ardem, trebuie sa fim aprinsi. Pentru a putea face ceva pentru Domnul, trebuie sa ne punem la dispozitia Lui... chiar daca credem ca nu avem nimic prin care am putea sluji.

Domnul este Cel care ne da si vointa, si infaptuirea. El este Cel care, prin Duhul Sfant, aprinde in noi aceasta flacara. Pentru a putea fi inflacarati pentru Dumnezeu, trebuie sa fim uniti(unitate in diversitate). Astfel, in vremuri de restriste, in vremuri de tulburare, de ingrijorare, focul pasiunii pentru Dumnezeu al celor din jurul nostru se va 'molipsi' si la noi.
De ce este importanta unitatea? Pentru ca de aceata avem nevoie ca sa-I slujim Domnului si sa I ne inchinam intr-un mod cat mai eficient(ce fel de inchinare ar fi aceea daca din acelasi loc sunt multi care nu se pot suporta unii pe altii?!?)


Fie ca Dumnezeu sa ne uneasca in dragostea Sa pentru ca astfel sa fim "desavarsiti si cu totul destoinici pentru orice lucrare din via Sa."
Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Meditatie scrisa in Tabara de la Porumbacu de Sus, cu grupul de tineri "Imago Dei"

Data:28.07.2011

Stoica Timotei

Pledoarie...

Avem un Dumnezeu Creator minunat. Astronomia ne spune ca exista miliarde de galaxii, miliarde de stele, un Univers la care nu i s-a gasit sfarsitul. Undeva intr-un loc minuscul, pe o planeta micuta, a fost creata omenirea de catre Acelasi Creator. Incredibil, nu? Mai mult decat atat, creatia este atat de vasta, incat oricat de mult ai incerca sa o cunosti, nu vei reusi. Nu vreau sa te descurajez, ci dimpotriva as vrea sa te incurajez sa-ti doresti sa cunosti din tainele creatiei.

Lumea vegetala, care este asa de complexa ne arata ce Dumnezeu minunat avem.

Lumea animala, de asemenea ne arata minunatia Creatorului nostru.

Cu toate ca avem un Dumnezeu asa de maret, involuntar prin viata noastra Ii spunem: "Doamne, nu cred ca meriti sa ma incred in Tine. Nu vreau sa raman dezamagit de faptul ca m-am increzut in Tine."

Observi contrastul acesta izbitor? Dumnezeul nostru este un Dumnezeu Suveran, Atotputernic si, cu toate acestea, nu ne incredem in El cu adevarat.

Nu stiu cum putem trai in felul acesta... Observi starea deplorabila in care a ajuns omenirea?

Universul intreg, intreaga creatie a lui Dumnezeu striga catre noi, ne implora prin ceea ce ea este, prin mediul prin care se dezvolta, urmatorul lucru:

"Increde-te in Domnul!!!"

Stoica Timotei

Importanta(gravitatea) inversiunilor...

Putin mai devreme am citit o intamplare pe care o stiam de ceva timp, dar careia nu-i stiam detaliile. Aceasta ilustratie arata cat de grave sunt inversiunile. Sau, altfel spus, inversiunea produsa in crestinismul tarziu(chiar si contemporan) si crestinismul timpuriu(sau Primar).

Toma d'Aquino a fost intr-o vizita la Roma, iar papa Inocentiu al IV-lea i-a aratat bogatiile Bisericii. In timpul vizitei, Inocentiu i-a spus lui d'Aquino:
- Vezi bine ca Biserica nu mai este intr-o perioada in care sa poata spune: "Argint si aur nu am."
D'Aquino i-a raspuns:
- Este adevarat, dar nici nu-i poate spune slabanogului: "Scoala-te si umbla!"

Putere sau bogatie/avere?
Putere sau faima?
Putere sau amorteala?

"Trebuie ca El sa creasca si eu sa ma micsorez."

Doamne, ajuta-mi!

Stoica Timotei

Rutina in Biserica

Asa este ca nu te socheaza titlul acestui articol? Este un lucru pe care probabil si tu l-ai sesizat de ceva timp. Totusi, vreau sa te intreb: Oare este NORMAL sa nu te socheze un astfel de lucru(sa nu mai zic de socul care ar trebui sa il produca un astfel de titlu)? Ei bine, cam acest lucru se intampla in Bisericile noastre...

Inainte de a continua acest scurt articol, vreau sa iti prezint contextul in care am primit aceste ganduri din partea lui Dumnezeu. In urma cu 3 duminici ma aflam in Biserica din Racovita, pentru ultima data inainte de inceperea noului an universitar, si de dupa masa am fost programat la predica. Stand pe banca si asteptand sa ma ridic si sa merg sa predic, am reflectat pentru putine momente la clipele in care am slujit in Biserica din Racovita, si nu numai. Apoi, un alt gand mi-a invadat mintea si m-a constientizat de ceea ce urma... ce urma? Foarte simplu: urma sa ma ridic si sa merg la amvon(sau pupitru) si sala astepta sa se ridice in picioare, sa auda un jargon cu care ne-am obisnuit("Sa ne ridicam in picioare", "Sa dam ascultare si cinste Cuvantului lui Dumnezeu", "Cu recunostinta si cu multumire sa venim inaintea lui Dumnezeu", "Un moment de..." si multe altele).

Acesta este contextul in care mi-am dat seama de un anumit aspect al rutinei existente in Biserica din contemporaneitate. Te-ai gandit vreodata ca si prin folosirea anumitor jargoane(jargon= Limbaj specific anumitor categorii sociale, profesionale etc.) dam dovada de rutina, si nimic altceva? Aici nu vreau sa spun ca aceste expresii nu sunt importante si nu au o valoare. Dimpotriva, tocmai un alt lucru as vrea sa il scot in evidenta. Nu este vorba despre aceste expresii(si/sau obiceiuri), ci este vorba de tine si de mine. Au aceste lucruri importanta pentru noi? Vreau sa iti prezint provocarea pe care am primit-o din partea Domnului in acea dupamasa, si anume:
Oridecate ori te vei intalni din nou cu astfel de lucruri, incearca sa nu le mai primesti cu atata obisnuinta incat sa treaca din nou pe langa tine nevalorificate. Valorifica-le in viata ta! Ce inseamna sa dai cinste Cuvantului lui Dumnezeu? Simplu. Inseamna sa iti doresti ca in fiecare zi sa te 'hranesti din El"(sa citesti din El), sa meditezi la ceea ce citesti si sa iti doresti ca Dumnezeu sa iti vorbeasca. Ce inseamna sa dai ascultare Cuvantului lui Dumnezeu? Inseamna sa nu fii doar un ascultator uituc, ci sa fii un ascultator implinitor. Ce inseamna sa te ridici in picioare inaintea citirii Cuvantului Sfant? Inseamna sa recunosti maretia Dumnezeului Tau si sa Ii dai respect. 
Acestea, dragul meu cititor, sunt doar cateva astfel de lucruri. Lista ar fi putut continua, dar cred ca ai prins ideea, si acest lucru mie imi este de ajuns. Acum, ca am ajuns la cunostinta acestor lucruri, pot sa spun doar atat:
 "Doamne, ajuta! Doamne, da izbanda!"

Stoica Timotei