Dragul meu cititor, din nou am hotărât să mai caut în memorie o amintire pe care să o împărtăşesc du voi. Am întârzat din cauza câtorva motive postarea acestui articol.
Această întâmplare s-a petrecut la aproximativ un an distanţă faţă de aceea scrisă în postarea [1].
Înainte să am acel accident, pe drumul de întoarcere de la şcoală spre casă, cred că Dumnezeu mi-a trimis un semn în vederea a ceea ce mi se va întâmpla. Cred că eram în clasa a treia când s-a întâmplat acest accident.
Veneam de la şcoală împreună cu fratele meu Toma şi cu o verişoară care este şi vecină cu noi. La un moment dat ei se mută pe partea dreaptă a drumului, iar eu rămân tot pe partea stângă. Vrând să trec pe partea lor, nu mă asigur în legătură cu siguranţa faptului că nu este vreo maşină care ar putea da peste mine. O maşină cu o oarecare viteză se apropia spre mine, dar eu nu am observat-o. Dumnezeu mi-a arătat atunci că EL este cel ce îmi poartă de grijă şi orice mi s-ar întâmpla, eu sunt în Mâna LUI. Maşina aceea a oprit brusc şi s-a oprit doar la câteva centimetri distanţă de mine.
Nu ştiam faptul că aceasta era doar o avertizare la ceea ce avea să mi se întâmple puţin mai târziu. Speriat am continuat drumul spre casă.
Ajuns acasă, m-am schimbat în hainele de lucru(după ce am mâncat) şi am început să muncesc şi eu câte ceva... trebuie să recunosc că nu prea multe pentru că nu îmi prea plăcea munca.
Pentru că tatăl meu îmi interzise să fac un lucru, eu parcă tot mai mult eram atras de acel lucru. Fiindcă noi obişnuiam ca toamna şi iarna cocenii(hrană furajeră pentru animale) să o tăiem, pentru ca astfel să poată fi mâncată de animale, eu îmi doream foarte mult să merg şi eu în faţa circularului(motor de tăiat lemne) să tai coceni, deşi tatăl meu îmi interzise acest lucru.
În această zi tatăl meu era plecat la lucru, iar unchiul meu(fratele vitreg al tatălui meu) era pe acasă şi tăia coceni. Am insistat de el să mă lase să tai şi eu coceni, până ce a cedat insistenţelor mele. Am început să tai coceni, bucuros că în sfârşit pot face acest lucru:). Fiindcă nu eram atent, din greşeală mi-am pus mâna dreaptă în dreptul pânzei de motor(lamei), iar degetul mijlociu al mânei drepte era chiar în bătaia ei. La un moment dat văd sânge pe o frunză şi m-am foarte tare. Imediat mi-am tras mâinile de acolo şi am văzut că din mâna dreaptă izvora sângele. Totodată, am putut observa că nodul degetului era tăiat şi puteam vedea oasele despicate de lamă. Speriat am început să plâng şi mama, care era în casă, a ieşit imediat afară speriată de zmiorcăielile mele. Am fost dus la dispensarul comunei de unde a fost chemată o salvare care m-a dus de urgenţă la spital. Am fost operat, iar acum mai am încă semnul de la tăierea aceasta, iar degetul nu îl mai pot folosi prea mult.
Cam atât am avut de spus despre această amintire. Am învăţat câteva lucruri din această experienţă. Doar unul îl voi spune, şi anume că toate lucrurile Dumnezeu le are în control şi EL îmi poartă de grijă.
Doresc să mă încred mai mult în El, indiferent de circumstanţe.
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Stoica Timotei
