In 1960 copiii si-au pierdut autoritatea. A fost deceniul protestelor - biserica, statul si parintii au fost judecati si gasiti cu lipsuri. Autoritatea lor a fost respinsa fara a fi inlocuita cu altceva.
In anii 1970 copiii si-au pierdut dragostea. A fost epoca egocentrismului, adica a cuvintelor compuse in alcatuirea carora intra neaparat termenul 'sine': imagine de sine, apreciere de sine, afirmare de sine... Asta a dus la o lume insingurata. Copiii au aflat tot ceea ce era de aflat despre sex si au ignorat tot ce ar fi trebuit sa stie despre dragoste, si nimeni nu a avut curajul sa le spuna ca intre acestea doua este o mare diferenta.
In anii 1980 copiii si-au pierdut speranta. Despuiati de inocenta, autoritate si dragoste, haituiti de oroarea unui cosmar nuclear, tot mai multi copii apartinand acestei generatii au incetat sa mai creada in viitor.
In anii 1990 copiii si-au pierdut puterea de a rationa. Au fost invatati tot mai putin elementele de baza ale limbii, adevarului si logicii, fiind crescuti in irationalitatea lumii postmoderne.
In noul mileniu copiii s-au trezit ca in mijlocul tuturor acestor schimari si-au pierdut imaginatia. Violenta si perversiunea i-a amuzat pana cand nimeni nu a mai putut vorbi despre uciderea inocentilor, fiindca nimeni nu mai era inocent.
Ravi Zacharias
www.gradinaeden.wordpress.com promoveaza o invatatura care arata drumul inapoi in binecuvantarea gradinii Eden, drum pe care Hristos prin jertfa Lui l-a facut posibil pentru noi, luand asupra Lui pacatul, boala si blestemul.
RăspundețiȘtergereDaca doriti putem face schimb de linkuri pentru blogroll
in 2010 copii si-au pierdut viata inainte de a o incepe... avorturile au atins cota maxima!
RăspundețiȘtergereasa este! locul unde ar trebui sa se simta cel mai in siguranta a ajuns sa fie cel mai periculos...
RăspundețiȘtergere