vineri, 4 septembrie 2009

Dumnezeu vorbeste...

Inainte de a pleca in aceasta tabara m-am rugat foarte mult Domnului ca EL sa imi vorbeasca intr-un mod cat se poate de personal, chiar sa imi dea un semn sa stiu ca EL imi vorbeste(ca si raspuns la rugaciunile mele).


Simteam ca inchinarea mea nu este una autentica. Simteam ca inchinarea mea nu Ii place in totalitate lui Dumnezeu. Si, pentru ca ma rugam ca El sa imi vorbeasca intr-un mod atat de personal, Dumnezeu a hotarat sa imi vorbeasca printr-un vis. Dumnezeu vorbeste prin tot felul de lucruri(vezi articolele precedente). M-am pus in pat cu aceasta dorinta ca El sa imi vorbeasca. Nu i-am cerut cum sa imi vorbeasca, prin ce mod, ci pur si simplu sa imi vorbeasca. In acea seara(prima seara din tabara) am avut un vis foarte ciudat. Eram impreuna cu tinerii intr-un loc deschis( curtea aceea mare a taberei) si cantam cantari la adresa lui Dumnezeu. La un moment dat vine rapirea... si, spre surprinderea mea, si eu am fost unul din aceia care a fost lasat(care nu a fost rapit)... pur si simplu am cazut in genunchi si am inceput sa strig catre Dumnezeu si sa IL implor sa imi dea iertare... era o rugaciune disperata catre Dumnezeu... o rugaciune in care Ii ceream ca EL sa ma ajute ca oridecate ori ma voi inchina LUI, inchinarea mea sa fie una autentica. Cand m-am trezit, m-am trezit cu ochii rosii, inlacrimati. Nu doar in vis am plans, ci si in realitate. Atunci mi-am dat seama ca acel vis a fost din partea lui Dumnezeu(sa nu crezi ca toate visurile vin din partea lui Dumnezeu... si satan ne trimite anumite visuri care spera ca noi sa credem ca sunt din partea lui Dumnezeu). Dar de data aceasta eram mai mult decat sigur ca acest vis era din partea lui Dumnezeu. Seara de joi a fost cea mai frumoasa din intreaga mea viata. A fost o seara in care am simtit revarsarea Duhului Sfant peste mine, si peste fiecare tanar din acea sala unde eram adunati. Studiul care a fost atunci, nu era legat de studiul nostru, ci era despre cum sa infrunti pacatul/ispita? In finalul acestui studiu am avut o rugaciune de pocainta. A fost o rugaciune sincera. Vreau sa iti spun, dragul meu cititor, ca dupa aceea am fost invadat de o pace launtrica, o pace sfanta, o pace a lui Dumnezeu.

In acea seara inchinarea noastra s-a sfarsit pe la 2 noaptea. Dar vreau sa iti spun ca la toti ne sclipeau fetele de bucurie. Si acea bucurie era o bucurie ce venea adanc din interiorul fiecaruia.

In acea noapte, dupa ce m-am pus sa dorm, am mai avut un vis ciudat. Era exact acel scenariu din visul de luni seara, doar schimbat putin din scenariu. Eram impreuna cu tinerii in acel loc laudandu-L pe Domnul si dintr-o data am ajuns intr-un loc minunat. In acel loc mi s-a umplut intreaga fiinta de bucurie si de pace. O bucurie si o pace launtrica(minunat!). Eram intr-un loc minunat si eram foarte bucuros. Cand m-am trezit mi-am dat seama ca Dumnezeu a lucrat schimbare in viata mea si El mi-a schimbat soarta. Acum, in acest moment in care iti scriu aceste randuri sunt mai mult decat sigur ca daca va fi rapirea, Domnul ma va lua ACASA. Ma bucur de Dumnezeul pe care il am. In ultima seara din tabara, am marturisit acest lucru tuturor celor care erau adunati in fata focului de tabara. Cand sa ma duc sa imi ocup locul pe banca, fratele pastor m-a tinut in loc, vrand sa mai spuna un lucru. El a spus ca s-a rugat foarte mult ca Dumnezeu sa varobeasca cel putin unei persoane in aceasta tabara printr-un vis pe care sa nu il uite niciodata. Si raspunsul rugaciunii lui a fost in viata mea, prin acele visuri ale mele.

Dumnezeu vorbeste... Sunt eu dispus sa iau aminte la ceea ce El imi vorbeste???

Doamne ajuta-ma!


Stoica Timotei

Un comentariu:

  1. si eu am de cele mai multe ori visuri si dumnezeu iti raspunde trebuie doar sa crezi si sa ai rabdare.si de multe ori mau intors din calea gresita p kre mergeam.

    RăspundețiȘtergere

Parerea ta va fi bagata in seama si apreciata ;)