Neascultarea de părinți are consecințe grave[1]

Probabil titlul acestui articol poate părea ridicol, sau chiar înfricoșător. Din partea mea, ai libertatea să îl comentezi așa cum crezi de cuviință.

Efeseni 6:1: „Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci este drept.”

Pentru că am promis că voi încerca să intru în amintirile mele, astăzi mai doresc să postez una din ele. Aceasta este o amintire putin mai trista(adică este o întâmplare doreroasă, dar care nu se mai resimte acum). O experiență pe care am avut-o la vârsta de 8 ani și din care am putut învăța adesea foarte multe lucruri. Doar două învățături din această experiență le voi subscrie:
1. Mare este Dumnezeu
2. Ascultarea de părinți te ferește de multe pericole

Pentru că nu toți mă cunoașteți, vreau să vă spun că sunt dintr-o localitate de lânga Sibiu(de la țară). În urmă cu mai mulți ani, într-o toamnă, am fost la cules de porumb. Nu te poți aștepta de la un copil de 8 ani să lucre mult, dar mergeam și eu în câmp și mai mult decât ajutam, încurcam. Acest lucru l-am văzut și seara. Pentru că iarna părea să vină mai repede, porumbul a fost cules tot cu frunze, urmând ca acasă să fie curățit de frunze. Seara eram și eu prezent în locul unde desfăceam porumbul de frunze(în șură). Fiindcă sacul de frunze s-a umplut și trebuia urcat și golit pe alaș(locul dintre cele două șopruri, unde sunt puse câteva scânduri pentru ca pe ele să se mai poată depozita anumite lucruri, cum ar fi: fân, otavă etc. ... dar noi depozitam acolo frunzele de la porumb) și nu avea nimeni să îl golească, m-am oferit eu să îl urc, deși mi se interzise lucrul acesta de către tatăl meu pentru că era riscul să cad. Am așteptat ca tatăl meu să plece și eu să pot urca sacul de frunze. După ce a ieșit din șură, am luat sacul în spinare și am urcat cu el pe alaș. Spre bucuria mea, nu s-a întâmplat nimic grav. Când am urcat pe alaș am văzut că tatăl meu se întorsese în șură, iar eu, de bucuria pe care o aveam că am reușit să urc sacul de frunze, fac câțiva pași în față(pe alaș) pentru a striga la el și a-i spune că am reușit. Singurul cuvânt pe care am apucat să îl spun a fost „am...”, după care am căzut(o înălțime de aproximativ 5 metri). Am căzut pe brațul drept și, în urma șocului, clavicula de la umăr mi s-a desprins.


Aceasta este experiența pe care am avut-o. Totuși, am omis să spun un mic amănunt. Și aici am văzut măreția lui Dumnezeu. Dedesuptul alașului era căruciorul cu care aduceam porumbul, gol. Fiindcă am alunecat pe spate, ar fi trebuit să cad pe el(astfel aș fi părăsit această lume), dar mâna lui Dumnezeu m-a împins vreo 2 metri în față și am căzut pe o grămadă de frunze care, la rândul ei, trebuia urcată pe alaș.

Mare este Dumnezeu!

Îi sunt recunoscător pentru purtarea LUI de grijă pe care o are pentru mine, dar vreau ca nu doar la nivelul vorbelor să Îi mulțumesc, ci să Îi mulțumesc prin trăirea mea.

Doamne, ajută-mă!

Stoica Timotei

Urmează pe Cristos și leapădă deșertăciunile lumii

1. „Cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric” zice Domnul. Prin aceste cuvinte, Domnul Isus ne îndeamnă să trăim după pilda pe care ne-a dat-o El dacă voim să ne luminăm cu adevărat și să scăpăm de orice orbire a inimii. De aceea cea mai mare grijă a noastră să fie a cugeta la viața Domnului noastru Isus Cristos.

2. Învățătura Lui întrece toate învățăturile sfinților. Cine are Duhul lui Dumnezeu, află în ea mana ascunsă. Mulți aud cuvintele Lui, dar prea puțini se trezesc din amorțeala lor, pentru că nu au Duhul lui Cristos. Cine vrea să înțeleagă cuvintele Lui și să găsească în ele dulceață trebuie să-și dea toată silința să-și îndrepte viața după viața lui Cristos.
3. Ce folos este să vorbească cineva adânc despre Sfânta Treime, dacă-i lipsește smerenia, fără de care nu poate să placă Sfintei Treimi? Adevărat, nu vorbele mari fac pe cineva drept și sfânt, ci viața curată; ea ne face plăcuți înaintea lui Dumnezeu. Mai bine aș vrea să am pocăință în inimă decât să mă străduiesc a explica ce este pocăința. Dacă ai ști pe dinafară toată Biblia și tot ce au de spus înțelepții de pe pământ dar îți lipsește dragostea lui Dumnezeu și harul lui, la ce ți-ar mai folosi? „Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni”, afară doar de a iubi pe Dumnezeu și a-I sluji Lui. Cea mai mare înțelepciune este să lași și să cauți împărăția cerurilor.
4. Deșertăciune este să umbli după bogății trecătoare și să-ți pui nădejdea în ele. Deșertăciune este să cauți onoruri și dregătorii înalte și să dorești lucruri care mai târziu vor aduce grele pedepse. Deșertăciune este să dorești o viață lungă, dar de o viață curată să nu te îngrijești. Deșertăciune este să nu te gândești. Deșertăciune este să n-ai în vedere decât viața asta de acum, iar la cea viitoare să nu te gândești. Deșertăciune este să-ți lipești inima de cele ce trec iute ca fumul, iar locul unde este bucuria veșnică să nu te grăbești.
5. Adu-ți aminte cât mai des aminte de vorba înțeleptului care zice că ochiul nu se satură privind și urechea nu obosește auzind. Învață deci să-ți dezlipești inima de bunurile văzute și s-o înalți la cele nevăzute. Căci cei ce umblă după poftele lor, își întinează cugetul și pierd harul lui Dumnezeu.

Thomas A. Kempis, Imitatio Christi (București: Edit. Stephanus, 1994), pp. 7-8.

Hrană dătătoare de putere într-un vas murdar?

Dragul meu, nu cumva acest lucru  este un paradox ciudat?

În urmă cu câteva minute, Dumnezeu mi-a dat următoarele gânduri pe care vreau să le subscriu în acest articol.

Ca și slujitor al lui Dumnezeu(și aici aș aminti: pastor, predicator, evanghelist, misionar, cântăreț creștin, lider de tineret, învățător/învățătoare de copii... și lista ar putea continua) care vorbesc despre EL altora, nesocotesc eu Sfințenia și Puterea lui Dumnezeu?

Dumnezeu a spus: „Cuvântul Meu nu se va întoarce fără rod la Mine” și totuși, în urma lucrării noastre nu vedem nici un semn de confirmare al acestui lucru.

Oare Cuvântul lui Dumnezeu să nu mai aibă aceeași autoritate și aceeași putere și astăzi așa cum o avea și în vechime?
Oare Dumnezeu să se fi răzgândit în ceea ce a spus?

NICIDECUM!

Nu cumva sunt eu un vas murdar? 

Nu cumva datorită necurăției din viața mea este împiedicată puterea lui Dumnezeu să se arate?

Nu cumva datorită faptului că nu sunt devotat lui Dumnezeu în totalitate și că nu mă las condus de EL, vremea secerișului văbovește să apară?

Dragul meu, eu sunt chemat să fiu un vas de cinste, un vas curat de care Dumnezeu să se poată folosi. Dar dacă eu nu sunt așa cum Dumnezeu mă vrea să fiu nu voi putea niciodată să Îl proclam și să Îl vestesc pe Dumnezeu cu putere.

Doresc ca Dumnezeu să ne cerceteze pe fiecare dintre noi și să ne dea puterea de a fi sfinți(curați) pentru ca, astfel, El să se poată folosi de noi.

Stoica Timotei

Omul - o carte plina de taine

 Citind "Sfaturi pentru predicatori", o carte scrisă de Charles Haddon Spurgeon, rămân plăcut impresionat şi surprins de înţelepciunea pe care o găsesc în cuvintele scrise. 
 
 La pagina 175 este un paragraf care îmi place foarte mult şi care aş vrea să îl citez în acest articol. Este vorba despre ceea ce este omul(unde poate găsi omul înţelepciune). Iată ce spune el:
 

     "... studiază-te pe te însuţi. Tu eşti o carte plină de taine, din care nici pe departe n-ai citit tot şi poate chiar mai nimic. Dacă ţi se pare că te cunoşti temeinic, te înşeli, căci cartea cea mai grea de priceput este propria ta inimă. Spuneam zilele trecute unuia plin de îndoieli, care se agită ca într-un labirint: "Nu te înţeleg, dar nu mă miră această pentru că nu mă mai înţeleg nici pe mine însumi!" Observă învârtiturile şi întortochelile şi curiozităţile minţii tale, şi experienţele tale ciudate, stricăciunea inimii tale, înclinaţia ta spre păcat şi predispoziţia ta spre sfinţenie! Cum te mai asemeni cu un diavol, şi totuşi cât de aproape eşti aliat cu Dumnezeu! Observă cât de înţelept lucrezi dacă te laşi învăţat de Dumnezeu şi ce nesăbuit lucrezi dacă te iei după ţine însuţi!"

Afirmatii mari, dar neaplicate... ?!?

Astazi la cursul cu fratele Samuel Balc, de Educatie Crestina, din multele lucruri interesante care mi-au placut, a fost un lucru care mi-a atras atentia.

Un principiu practic al educatiei crestine este acesta:

"Elimina orice discrepanta dintre convingerile pe care le proclami(ca si predicator sau invatator/profesor crestin) si cele care ne controleaza faptele."


Este foarte usor sa spui "incredeti-va in Domnul din toata inima voastra", "slujiti Domnului cu bucurie, fara cartire si fara sovaire", "rugati-va neincetat", "smeriti-va sub Mana tare a Tatalui" ... si lista aceasta ar putea continua...

Oare am eu aceste convingeri?
Oare le aplic eu in viata mea?
Nu cumva sunt un 'soi de fariseu modern'?


Doresc ca Dumnezeu sa ne dea putere sa implinim ceea ce predicam!

Stoica Timotei

Noua moda a vopsirii parului?

Dupa cum spuneam in articolul precedent, o sa incep sa intru in memoria mea si daca descopar anumite lucruri care imi plac si care nu doresc sa le uit, o sa le postez aici pe blog.

Cand aveam doi ani am fost la bunici impreuna cu familia mea(inca 3 frati si parintii). Fiindca era o zi de vara si era perioada muncii pe camp, parintii mei, bunica si matusa cu unchiul(cumnatul mamei mele) au fost in camp, iar eu cu fratele meu mai mare cu un an(Toma), am ramas la casa parinteasca a mamei mele(Loc. Serbauti, jud. Suceava). Fiindca doar eu cu Toma am eram singurii blonzi ai familiei si aveam un dor foarte mare sa fim si noi bruneti ca toti ceilalti, cautam absolut orice sa putem fi si noi bruneti. La un moment dat vedem ca tatal nostru isi pregatea pantofii pentru duminica(cred ca atunci era sambata dimineata) si a folosit o crema neagra de pantofi.

Solutia noastra: crema de pantofi :)

Nu am ezitat. Dupa ce a plecat tatal nostru impreuna cu ceilalti, in camp, noi am mers sa ne ungem parul cu acea crema neagra... deja aratam ca si ceilalti membrii ai familiei... eram si noi 'normali'... La un moment dat, in jurul amiezei, auzim ca intra cineva in casa. era bunica, care tocmai a venit de pe camp... Ce sa facem? Nu putem sa o lasam sa ne vada asa... fuga repejor la galeata cu apa pentru a ne spala. Nestiind ca aceea era galeata cu apa de baut si cei ce vin din camp sunt foarte insetati, iar fantana din care se lua apa era la o distanta oarecare... Am fost prinsi 'cu matza'n sac' si mai apoi am fost pedepsiti, ramanand toata ziua in casa, neavand voie deloc sa iesim afara la joaca.

Aceasta este o amintire comica pe care am vrut sa o postez aici. Sper sa va placa:)

Se pot trage ceva invataturi din aceasta intamplare hazlie? Nu stiu:D... va las pe voi :)

Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Initiativa buna?

Dragii mei cititori, vreau sa va spun un lucru care il am pe inima.

Pentru ca vorbeam in urma cu doua zile(duminica) cu pastorul din Crevedia(locul unde sunt in practica semestriala acum)despre trecutul meu, m-am gandit ca mi-ar face placere sa scriu si pe blog anumite experiente din viata mea. Asa cum si Ion Creanga a scris o carte cu amintiri de-ale lui din copilarie, eu ma gandeam sa scriu articole cu anumite amintiri de-ale mele din copilarie. Nadajduiesc sa va placa, sa va amuze(cele amuzante).

Dumnezeu sa va binecuvanteze!