Ce poți învăța de la un joc?

Atunci când încep să scriu despre diverse teme, am tot felul de surse de inspirație. De regulă scriu în funcție de gândurile ce-mi trec prin cap. 

Ce face acest articol să fie diferit de majoritatea celor pe care le-am scris până acum? Tocmai faptul că în urmă cu ceva vreme, împreună cu o parte dintre tinerii bisericii noastre, ne-am întâlnit la biserică... să ne jucăm. „Sacrilegiu!”, „Neseriozitate!”, „Cum se poate așa ceva?”, „Ce creștini sunteți voi?” - ați putea continua cu astfel de reacții, nu-i așa?

Dând lucrurile acestea la o parte, revin la gândurile inițiale. În primul rând, voiam să spun că sursa e foarte importantă. De unde ți-a venit gândul despre care scrii? Cum de ți-a venit acel gând? Care era starea ta atunci când ți-a venit acel gând?

Ei bine, tocmai în aceasta stă noutatea acestui articol. După ce ne-am jucat cu tinerii, pe când urma să trecem la ultimul joc, frățiorul meu Adi m-a provocat să scriu un articol despre jocuri și despre ce făceam noi în acele momente. Ba mai mult, am avut ocazia să fac și o poză. :)

Care îți sunt sursele de inspirație? Pentru mine, la baza acestui articol stă provocarea făcută de frățiorul meu, însă muza pentru acest articol e surioara mea. Iat-o! :)

Ce ține ea în mână e jocul cu care am început întâlnirea noastră. Mi-a plăcut. Grozav de mult. Am câștigat de 3 ori. Oare de-asta să-mi fi plăcut? Eh, lasă că nu vă zic.

Totuși, vreau să vă spun ceva. Un lucru am învățat. O lecție importantă. Acesta-i și motivul pentru care am hotărât să nu limitez aceste rânduri doar grupului de tineri, ci oricine să le poată citi.

Lecția este aceasta: 

VIAȚA NU-I O JOACĂ!!!

Acum, c-am amintit această lecție, la ce anume mă gândesc când spun asta?

Ne place să râdem, și bine facem că râdem. Ne place să glumim, și bine facem că glumim - are și efect terapeutic extraordinar de bun. Însă, cu toate acestea, viața nu-i o joacă... deși ne place s-o tratăm în joacă!

Știm când am venit pe acest pământ, însă nu știm când îl vom părăsi. Tot ce va conta când acel moment va veni (și, cu siguranță va veni - mai devreme sau mai târziu!) este cum am trăit. Dacă am privit viața ca pe o glumă și am trăit-o ca un joc, atunci o să fie vai de noi.

Deci, nu lua viața ca pe un lucru de apucat, crezând că-i ok să faci ce vrei. Caută-L pe Domnul încă din tinerețea ta, cu toată inima ta. Sincer îți spun, viața trăită cu Domnul este cea mai minunată viață! Viața duplicitară e cea mai stresantă și dificilă viață dintre toate câte există! De ce să nu trăiești pentru Domnul? Ce te împiedică să nu trăiești pentru El?

 Iată lecția. Cu asta vreau să închei articolul. Sper, totuși, să nu treacă rapid și să fie uitată tot atât de repede pe cât a fost citită. Unul dintre autorii mei preferați, John Ortberg, are o carte care are titlul următor: „Când se încheie jocul, totul se întoarce în cutie”. Coincidența face ca și el să-și înceapă cartea făcând referire la un joc, și nu la orice fel de joc, ci la Monopoly („Bunica mea era în închisoare...”, parcă așa-și începe cartea!).

Domnul să Se îndure de fiecare și să ne ajute să fim cu totul ai Lui! :)

Timotei Stoica