Cum să fii o persoană mai sociabilă?

Nu, nu este un articol în care se prezintă niște pași în vederea înțelegerii/obținerii unui anumit lucru, ci este o întrebare cu care mă confrunt tot mai mult în ultimul timp. Adevărul este că nu prea sunt susținător al rezolvării tuturor lucrurilor prin câțiva pași. Citim și auzim nenumărate predici care folosesc acest mod de abordare, dar ce trebuie să știm este faptul că pentru că suntem diferiți, nu se pot aplica în totalitate acei pași (și aici nu mă refer la cei care descriu principii, valori morale, ci la cei specifici(sau practici), cei scoși din experiența vorbitorului/scriitorului și care susține că aceștia sunt valabili și eficienți pentru toți). Oricum, nu despre asta aș vrea să vorbesc în articolul de față...

Am observat în ultimul timp în viața mea că îmi este (adesea!) foarte greu să interacționez cu cei din jurul meu, să socializez. Da, acesta este adevărul. Un adevăr pe care nu îl prea mărturisesc și de care nu mă mândresc deloc.

Probabil vei spune că, ținând cont de faptul că am absolvit un Institut Teologic și să slujesc lui Dumnezeu prin biserici, interacționând cu diferiți oameni, este imperios necesar să fiu o persoană sociabilă. Și da, ai dreptate! Și eu cred același lucru. Dar, probabil din cauza faptului că sunt o persoană introvertită, de multe ori mi-e greu să păstrez legătura cu persoane dragi mie. Mă uit adesea în agenda telefonică și văd acolo prieteni pe care nu i-am mai sunat de o perioadă îndelungată. Vreau să-i sun, dar mi-e rușine de faptul că nu am mai ținut legătura cu ei, astfel renunț la idee (Apropo, acum chiar nu mai am minute... deci, nu o să pot să sun!).

Zilele acestea mă gândeam la viața Domnului Isus și am realizat că el a fost Cel mai sociabil om pe acest pământ. A dat la o parte barierele culturale, prejudecățile oamenilor din cauza tradițiilor, nu I-a păsat care o să fie reacția anumitor oameni dacă va socializa cu anumite categorii de oameni („vameși și păcătoși”)... El, Domnul Isus, a fost sociabil. Trebuie să mărturisesc că, meditând la aceste lucruri, m-am simțit cât se poate de vinovat. De ce? Pentru că mai degrabă mă refugiez în lectură (aș scrie câte cărți am citit, dar dacă Domnul mă va ține în viață, la finalul anului o să postez lista cu cărțile citite în anul acesta... Așa că, mai ai puțină răbdare!), decât să interacționez cu anumiți oameni (nu e vorba deloc despre discriminare), mai degrabă iau o carte în mână și mă apuc să o citesc.

Îmi dau seama că este necesar un program de lectură, dar totodată îmi dau seama de pericolul de a mă cufunda doar în lectură și, treptat-treptat, să mă distanțez (involuntar) de cei din jurul meu.

Îmi doresc să îmi dau seama cum ar trebui să procedez. Da, mi s-a întâmplat de multe ori ca din prea mult zel de a interacționa cu anumite persoane, să dau cu bâta în baltă și mai mult să mă fac de râs. Lucrul acesta a pus o cărămidă în zidul izolării mele (prin aceasta nu spun că sunt complet izolat de alții, ci mă refer strict la momentele când sunt!).

Ce e de făcut? Îmi doresc ca să biruiesc înclinația spre introvertire din mine (nu definitiv, dar cel puțin să o pot stăpâni și să am discernământul de a ști când e bine să mă retrag și când e timpul să nu mă retrag în mine însumi).

Astfel, revin la întrebarea care am formulat-o în titlul articolului de față: Cum să fii o persoană mai sociabilă?

Stoica Timotei


P.S. Articolul acesta dă impresia că ar fi un articol neterminat. Prin urmare, se așteaptă comentarii în vederea găsirii câtorva soluții cu privire la problema de față.