In Roma antica a fost construita o cladire foarte mare, o arena imensa, numita Colosseum. Aceasta arena imensa, impresionanta, a fost construita de un arhitect grec.
Cand s-a facut inaugurarea Colosseumului, imparatul de pe vremea aceea a cautat o cale prin care sa ofere publicului un spectacol 'minunat'. A stat o perioada si s-a gandit la acest lucru, dupa care i-a venit o idee 'magnifica': sa arunce o multime de crestini la fiarele salbatice. Vreau sa iti imaginezi ca in arena aceasta erau acum crestinii care asteptau inspaimantati sa vada ce se va intampla. Barbati, femei, tineri, copii au aparut in aceasta arena laudand pe Dumnezeu, cantand. Dupa un semn al imparatului, facut cu mana, s-au deschis niste custi cu animale salbatice(lei si tigri). Animalele, asa flamande cum au fost, s-au repezit asupra lor si i-au sfasiat. Imparatul era satisfacut de 'spectacolul' la care lua parte, la fel si multimea de oameni care era prezenta. Printre toti acesti oameni carora le facea placere sa vada cum crestinii erau sfasiati de fiare, a fost si un om care avea un suflet mahnit. La un moment dat, fiindca se afla in preajma imparatului, a strigat cat a putut de tare: "si eu sunt crestin!"
Cine sa fie oare? Era arhitectul. Toti se uitau acum incremeniti la el, altii probabil incercau sa il convinga sa se razgandeasca cu privire la ceea ce a spus, sa dea inapoi, dar el din nou a strigat cu glas si mai puternic: "Sunt crestin!"
Aceasta este o povestire care m'a miscat profund. Sunt obisnuit sa afirm ca sunt crestin, pentru ca toti oamenii sunt obisnuiti si le place sa se numeasca crestini. Sunt crestin pentru ca traiesc intr-o tara crestina. Dar oare doar la asta sa se rezume trairea crestina? La niste simple afirmatii rostite in vant? Afirmatia arhitectului Colosseumului a fost intr-un context deloc nepotrivit, zicem noi. Hristos a suferit, inaintasii nostri in credinta au suferit din cauza credintei lor, iar in cazul meu sa fie invers? Oare sufera credinta din cauza mea?
Este o vorba care spune:"Mai bine sa suferi tu din cauza adevarului, decat sa sufere adevarul din cauza ta."
Viata de crestin se rezuma la o comuniune permanenta cu Dumnezeu. Cauti sa faci voia LUI. Gasesti placere/bucurie/satisfactie in implinirea voii Sale. Nimic nu te impiedica sa iti traiesti credinta... nici chiar moartea.
Doamne, Te rog, da-ne si noua credinta inaintasilor nostri. Da-ne o credinta care sa fie autentica, o credinta care sa fie traita, o credinta vie!
Stoica Timotei
interesantă relatarea cu arhitectul.
RăspundețiȘtergereAsa e, nu ar trebui sa facem compromisuri ...
te-am adăugat la blogroll.
RăspundețiȘtergeremulte binecuvântări
moartea? ... hm... ce este moartea? ce drept de apel mai are moartea? ea este invinsa odata pentru totdeauna!:) crestinii, nu mor, ei merg acasa.
RăspundețiȘtergere