Multe sunt lecțiile
pe care le învățăm de-a lungul vieții. Unele le învățăm de la alții, altele din
proprie experiență, sau din anumite lucruri care se întâmplă prin jurul nostru.
„Durata de viață” a acestor lecții pe care le învățăm de la alții ține foarte
mult de preferințe. Spre exemplu, la școală dacă nu-ți place o materie anume,
înveți pentru a lua o notă, însă acea lecție curând va dispărea în neant. Însă
dacă-ți place și materia și profesorul, atunci lecția aceea o să rămână mai
multă vreme. Deci, lecțiile pe care le învățăm de la alții și care rămân o
vreme mai lungă în mintea și poate chiar și-n inima noastră sunt acelea care
sunt „compatibile” cu preferințele noastre.
În ce privește lecțiile
pe care le învățăm din experiența noastră, acestea le ținem minte mai mult timp, în
funcție cu impactul avut în viața noastră sau gravitatea acestuia. Personal,
de-a lungul anilor, am învățat de la: un lemn ars, un geam spart, o situație
anume. Astăzi am învățat o astfel de lecție, lecție pe care cu siguranță n-o
voi da uitării prea curând.
Câteodată, când
vorbesc în public (la întâlniri de tineret, la studii biblice sau în diverse
predici) îmi place să am și câte un material didactic. Ca să exprim mai clar o anumită
învățătură, sau pentru a o ilustra mai bine, obișnuiam să folosesc obiecte precum:
o foaie, un pix, un card, ochelari, o scobitoare, un piron etc. În seara
aceasta la tineret am avut un alt obiect, mult mai valoros ca lucrurile pe care
le-am folosit ca material didactic până acum, și anume telefonul meu.
Astăzi mi s-a stricat
displayul telefonului. Este o mare enigmă pentru mine momentul și modalitatea
stricării lui. Pentru un timp, după ce-mi dădusem seama de ceea ce se întâmplase, mă
întrebam dacă nu cumva există vreo modalitate urgentă de a-l repara. Când în
cele din urmă m-am convins că nu e nicio soluție rapidă și ușoară de a-l
repara, am început să mă întreb ce vrea Domnul să mă învețe prin acest lucru.
Nu trecu mult timp
și în mintea mea apăru pilda Domnului Isus din Luca 13:6-8: „El a spus și pilda aceasta: „Un om avea un
smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el și n-a găsit. Atunci a zis
vierului: „Iată că sunt trei ani de când vin și caut rod în smochinul acesta,
și nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă și pământul degeaba? „Doamne”, i-a
răspuns vierul, „mai lasă-l și anul acesta; am să-l sap de jur împrejur și am
să-i pun gunoi la rădăcină. Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl
vei tăia.”
Care-i lecția
învățată? Telefonul meu e aproape ok. Când primesc un sms sau un apel,
sună. Problema este că ecranul e negru. Dau să răspund, cum fac de obicei cu
ecranul pornit, însă nu răspunde la comandă. Totul e bun la el, nimeni din cei
care mă apelează n-au habar că ar fi ceva în neregulă cu telefonul. Totul e bine în
aparență, doar că s-a încăpățânat să mai răspundă la comenzile pe care vreau să
i le dau.
Dumnezeu ne-a creat și suntem ai lui, însă păcatul care a intrat în
lume „ne-a întunecat ecranul”. Sunăm, părem vii, păstrăm aparențele cât se
poate de bine, însă... atât, și nimic mai mult. Avem revelația lui Dumnezeu,
cunoaștem care-i voia lui Dumnezeu pentru viața noastră, dar ne mulțumim cu o
viață duplicitară gen: „nici-nici” sau „și-și”. Suntem precum smochinul din
pilda Domnului Isus. Om, dar nu omul după inima lui Dumnezeu. Creat să fiu
pentru slava lui Dumnezeu, însă eu mă tăvălesc în mocirla păcatului. Par a fi
creștin, însă nu sunt.
Mijlocitorul
mijlocește. „Mai lasă-l..”. Nu cumva
să avem impresia că acest „mai lasă-l” e
veșnic. Faptul că mânia lui Dumnezeu nu s-a revărsat peste mine, asta nu
înseamnă că n-o să se reverse peste mine dacă nu trăiesc după placul Lui, sub
călăuzirea Duhului Său cel Sfânt. Slujitorul din pilda Domnului Isus
mijlocește. Cere înc-o perioadă de grație, perioadă în care se va îngriji mai
mult de smochin. Lucrul acesta o să-l fac și eu pentru telefon. Zilele următoare
voi umbla, voi întreba, mă voi informa, voi analiza toate informațiile și voi
lua o decizie.
Ce decizie o să ia Dumnezeu în dreptul tău
în ziua judecății?
Să ne ajute Domnul să
trăim doar pentru EL, pentru slava Lui, nu a noastră și să fim atenți la ce El
vrea să ne învețe. Da, ne poate învăța lecții importante și printr-un telefon
stricat.
Numai de am lua
seama...
Stoica Timotei
Da asai Tim...din păcate uneori învăț foarte greu...uneori repetam aceleasi, greșeli mereu. Un articol foarte bun. Te încurajez sa scrii in continuare!
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru cuvintele frumoase, prieten drag! :)
Ștergere