Când omul a căzut și a ales să devină el centrul vieții sale, în locul lui Dumnezeu, rezultatul nu a fost numai pierderea părtășiei cu Dumnezeu, ci și a părtășiei cu semenii săi.
Te-ai întrebat vreodată de ce evenimentele din Geneza sunt prezentate atât de succint? Văd o legătură puternică între Geneza 3 și 4. Care este aceasta? Geneza 3 ne prezintă caăderea omului în păcat, iar Geneza 4 ne prezintă deja prima crimă din istorie. Nu cumva acestea sunt prea apropiate una de cealaltă? Nu cumva ar mai fi putut fi scrise atâtea evenimente frumoase din viața primilor oameni? Oare de ce așa de repede se vorbește deja despre crimă din istoria umanității?
Cred cu tot dinadinsul că nimic din Sfânta Scriptură nu este scris sau așezat la întâmplare. Pe lângă multe lecții pe care le putem învăța din aceste lecții(Categoria temelor de genul: Învață din greșelile altora), nu mai putem învăța nici o lecție? Nu știu dacă s-a vorbit sau scris despre acest subiect, dar eu îl consider foarte vital pentru fiecare om. Lecția pe care am învățat-o este că omul, atunci când este în relație nu tocmai bună cu Dumnezeu(tocmai fusese izgonit din grădina Edenului), aceasta duce automat la relații nu foarte bune cu ceilalți oameni. Desigur că nu cu toți oamenii te poți înțelege de minune cu toți oamenii, chiar dacă ai o relație bună cu Domnul. Dar, aici se împlinește îndemnul apostolului Pavel(„Întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii). Ruperea relației cu Dumnezeu duce la ruperea relației dintre oameni. Oare la întâmplare apostolul Ioan, în prima sa epistolă, realizează o legătură de interdependență între relația cu Dumnezeu și relația cu oamenii? Nu cred!
Cred că ar mai fi multe de spus pe marginea acestui subiect, dar doresc să mă opresc aici pentru a-ti da șansa să meditezi la aceste gânduri.
Doresc ca Dumnezeu să te binecuvânteze!
Stoica Timotei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea ta va fi bagata in seama si apreciata ;)