joi, 29 octombrie 2009

Hrană dătătoare de putere într-un vas murdar?



Dragul meu, nu cumva acest lucru  este un paradox ciudat?

În urmă cu câteva minute, Dumnezeu mi-a dat următoarele gânduri pe care vreau să le subscriu în acest articol.

Ca și slujitor al lui Dumnezeu(și aici aș aminti: pastor, predicator, evanghelist, misionar, cântăreț creștin, lider de tineret, învățător/învățătoare de copii... și lista ar putea continua) care vorbesc despre EL altora, nesocotesc eu Sfințenia și Puterea lui Dumnezeu?

Dumnezeu a spus: „Cuvântul Meu nu se va întoarce fără rod la Mine” și totuși, în urma lucrării noastre nu vedem nici un semn de confirmare al acestui lucru.

Oare Cuvântul lui Dumnezeu să nu mai aibă aceeași autoritate și aceeași putere și astăzi așa cum o avea și în vechime?
Oare Dumnezeu să se fi răzgândit în ceea ce a spus?
NICIDECUM!
Nu cumva sunt eu un vas murdar? 
Nu cumva datorită necurăției din viața mea este împiedicată puterea lui Dumnezeu să se arate?
Nu cumva datorită faptului că nu sunt devotat lui Dumnezeu în totalitate și că nu mă las condus de EL, vremea secerișului văbovește să apară?

Dragul meu, eu sunt chemat să fiu un vas de cinste, un vas curat de care Dumnezeu să se poată folosi. Dar dacă eu nu sunt așa cum Dumnezeu mă vrea să fiu nu voi putea niciodată să Îl proclam și să Îl vestesc pe Dumnezeu cu putere.

Doresc ca Dumnezeu să ne cerceteze pe fiecare dintre noi și să ne dea puterea de a fi sfinți(curați) pentru ca, astfel, El să se poată folosi de noi.

Stoica Timotei

Omul - o carte plina de taine



 Citind "Sfaturi pentru predicatori", o carte scrisă de Charles Haddon Spurgeon, rămân plăcut impresionat şi surprins de înţelepciunea pe care o găsesc în cuvintele scrise. 
 
 La pagina 175 este un paragraf care îmi place foarte mult şi care aş vrea să îl citez în acest articol. Este vorba despre ceea ce este omul(unde poate găsi omul înţelepciune). Iată ce spune el:
 
     "... studiază-te pe te însuţi. Tu eşti o carte plină de taine, din care nici pe departe n-ai citit tot şi poate chiar mai nimic. Dacă ţi se pare că te cunoşti temeinic, te înşeli, căci cartea cea mai grea de priceput este propria ta inimă. Spuneam zilele trecute unuia plin de îndoieli, care se agită ca într-un labirint: "Nu te înţeleg, dar nu mă miră această pentru că nu mă mai înţeleg nici pe mine însumi!" Observă învârtiturile şi întortochelile şi curiozităţile minţii tale, şi experienţele tale ciudate, stricăciunea inimii tale, înclinaţia ta spre păcat şi predispoziţia ta spre sfinţenie! Cum te mai asemeni cu un diavol, şi totuşi cât de aproape eşti aliat cu Dumnezeu! Observă cât de înţelept lucrezi dacă te laşi învăţat de Dumnezeu şi ce nesăbuit lucrezi dacă te iei după ţine însuţi!"