Acum câteva zile, unul din frații mei a venit în București pentru a-și ridica diploma de licență. Pentru că pentru el a fost prima vizită în București, am insistat să rămână toată ziua pentru a avea ocazia să viziteze anumite locuri din București. Am mers până în parcul Herăstrău și ne-am plimbat pe acolo... când ne-am întors, am văzut că din față venea un băiat cu bicicleta, cu căști în urechi, dar ceva nu era în regulă... deși avea banda pentru bicicliști, nu înainta pe ea, ci pe lângă ea. Așa că mi-am însușit calitatea de om bun și i-am făcut un semn că nu acolo e banda pe care se merge cu bicicleta. deși am făcut acest gest mai în glumă, totuși el a luat aminte. De îndată ce a trecut cu bicicleta de mine, a intrat în calea pregătită pentru bicicliști și a înaintat pe ea până la capăt.
Iată o experiență puțin amuzantă, dar care are implicații spirituale. Nu cumva de multe ori suntem precum acest biciclist? Ne numim creștini și mergem înainte pe cale... dar nu pe calea cea îngustă, ci pe lângă ea... lasă că pe calea îngustă merg... „înguștii”... oare chiar așa să fie? Totuși Dumnezeu adesea ne scoate în cale oameni, sau ne oferă diferite semne pentru a ne arăta că ceva nu este bine, și că trebuie să înaintăm doar pe calea cea îngustă. Totuși, totul depinde de răspunsul nostru. Răspunsul acestui biciclist a fost de aprobare. El s-a conformat îndrumării pe care i-am făcut-o.
Oare noi suntem precum acest biciclist? Ne conformăm la ceea ce Dumnezeu ne spune să facem, sau datorită spiritului de rebeliune din noi, nu ne conformăm?
Iată o lecție profundă de viață, pe care am învățat-o într-un mod incredibil de frumos. În urma celor spuse până acum, urmează reacția ta. Cum va fi, nu știu. Dar știu că deciziile tale cu privire la calea credinței au consecințe veșnice. Într-o zi îti vei da și tu seama. Sper să nu fie prea târziu!!!
Stoica Timotei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea ta va fi bagata in seama si apreciata ;)