DISCLAIMER: Trecut-a ceva vreme de când am
scris ultimul articol, de fapt de când am mai scris ceva. După astfel de pauze
mi-e greu să reiau și să-mi aștern
în scris diverse gânduri. Totuși, ceea ce vei citi în acest articol sunt câteva
gânduri pe care Domnul mi le-a pus pe inimă în timp ce citeam textul biblic pe
care-l aveam la rând pentru timpul de studiu biblic din seara aceasta de la
biserică.
Dacă ți s-ar oferi vreodată posibilitatea să
alegi între o viață frumoasă, promițătoare,
plină de siguranță și de tot felul de beneficii și
o viață mizeră, trăită cu frica în sân,
înconjurat fiind de oameni care nu prea apreciază lucrarea ta, care-și
bat joc de tine, oare ce ai alege? Ai renunța la o
astfel de oportunitate? Dacă da, în schimul a ce anume?
În textul biblic din seara aceasta am
văzut că lui Ieremia i s-a dat ocazia aceasta. Sunt multe lucruri de spus din
acest pasaj, însă vreau să mă concentrez doar asupra acestui gând. Despre ce
pasaj biblic să fie vorba? Ieremia 40.
Textul ne spune că Nebuzaradan, căpetenia
străjerilor babilonieni, i-a dat ocazia aceasta lui Ieremia („Acum, iată, te
izbăvesc astăzi din lanţurile pe care le ai la mâini; dacă vrei să
vii cu mine la Babilon, vino, şi voi îngriji de tine. Dar, dacă nu-ţi
place să vii cu mine la Babilon, nu veni. Iată, toată ţara
este înaintea ta, du-te unde vei crede şi unde-ţi
place să te duci!” - versetul 4). Omul lui Dumnezeu avea de ales între a merge
în Babilon și a trăi pe picior mare, având la dispoziție
o mulțime de lucruri și
de privilegii sau a rămâne cu rămășița de evrei, pleava societății,
oamenii aceia în dreptul cărora babilonienii au considerat că ar fi mai degrabă
o risipă pentru ei să-i mai ia în robie („Ieremia s-a dus la Ghedalia, fiul lui
Ahicam, la Miţpa şi a rămas cu el în mijlocul poporului care
rămăsese în ţară. Când au aflat toate căpeteniile oştirilor
care rămăseseră pe câmp cu oamenii lor că împăratul Babilonului a pus ca
dregător al ţării pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, şi
că i-a încredinţat bărbaţii,
femeile, copiii şi pe aceia din săracii ţării
care nu fuseseră luaţi robi în Babilon” - versetele 6, 7).
Probabil am zice din start că e mai bine o
viață mai prosperă, mai în siguranță,
mai ferită de pericol. Cine-ar mai sta pe gânduri dacă i s-ar oferi o astfel de
oportunitate? Ieremia. Pare-se că Ieremia nu a dat
niciun răspuns, iar rezultatul este întoarcerea lui în mijlocul oamenilor
oropsiți ai lui Israel, acea rămășiță
de israeliți care au fost lăsați
în pace.
Ieremia a ales să se asocieze cu oamenii
aceștia.
Nu știu cum vezi tu biserica locală, însă știu
că nu e plină de oameni perfecți. Poate de oameni ipocriți,
poate de oameni sinceri, dar mult prea sinceri și
„înguști” sau tradiționaliști.
Poate că-i plină de oameni distruși de fel și fel
de probleme. Cu siguranță nu ți-ai dori să fii parte a unei astfel de
comunități. Însă Ieremia lucrul acesta l-a ales. El
empatiza cu ei. Lui îi era milă de ei. În ciuda acuzațiilor
care îi fuseseră aduse înainte în atât de multe ocazii, Ieremia îmi pare cel mai evreu dintre evrei. Să renunți
la un privilegiu extraordinar ca să fii alături de oameni pentru care ai plâns
aproape toată viața, ai mijlocit și
ai suferit nu o dată, ci de mai multe ori, din pricina lor.
Mi-a plăcut un gând pe care l-am auzit de
curând: „Dumnezeu și atunci când pedepsește,
pedepsește cu o inimă de Tată.” Ideea pe care o
scotea în evidență acest păstor era că Dumnezeu niciodată
nu pedepsește din dorința de
răzbunare. E un principiu bun de ținut minte!
Ieremia a avut de ales și
a ales bine!
Tu ce alegi?
Să mergi la biserică (da, la biserica aia
cu oamenii ăia demodați, înguști,
primitivi etc) sau să stai în casă sau să alegi să faci alte lucruri?
Am avut un exemplu frumos în seara aceasta
la biserică: un tânăr care e student, lucrează și part
time și a venit și la
biserică la părtășie și, nu, nu e din biserica locală, însă a
căutat o adunare la care să vină să se închine (s-a și
rugat fără să fie numit!).
Vreau să mă las motivat și
încurajat de exemplul lui Ieremia. Același lucru ți-l
doresc și ție.
Doamne, ajută!
Timotei Stoica