vineri, 10 septembrie 2010

"Caut un om special"

Pentru ca incerc sa nu mai scriu articole lungi si plictisitoare, o sa scriu in acest articol o ilustratie legata de ceea ce am scris in articolul precedent.

Un mare evanghelist a mers intr-o biserica unde a fost chemat sa predice. La un moment dat doreste sa stie daca in sala sunt oameni speciali, care vor sa ii slujeasca lui Dumnezeu. Cand a vazut cate maini au fost ridicate, a fost placut impresionat. Apoi a inaintat spunand ca toti aceea care vor sa faca ceva minunat pentru Dumnezeu sa vina in fata. Numarul celor ce au iesit in fata a fost mai mic decat numarul acelora care au ridicat mana. Apoi acest evanghelist a spus ca sunt multi oameni deosebiti in acea sala, care vor sa faca ceva special pentru Dumnezeu. Fara sa mai adauge ceva, a scos o foaie de hartie din buzunar, s-a intorsc cu spatele la acesti oameni, si a inceput sa citeasca de pe acea foaie lucruri pe care acei oameni trebuia sa le faca. In masura in care citea acele lucruri, tot mai multi oameni s-au retras la locurile lor, iar cand a terminat de citit toate acele cerinte de pe foaia pe care o scosese din buzunar, spre surprinderea lui nu a mai fost nimeni in fata.

Oare nu este la fel si cu noi? Spunem ca vrem sa facem lucruri mari pentru Dumnezeu, dar atunci cand suntem pusi in situatia de a face ceva dam inapoi?
Stiti vorba aceea: "La razboi inainte, la placinte inapoi!"... probabil aici ai dori sa ma contrazici spunandu-mi ca e invers. Da-mi voie sa iti spun ca aceasta trebuie sa fie afirmatia confirmata de trairea fiecarui crestin.
Dumnezeu sa ne ajute pe fiecare sa fim oamenii care sa stea la dispozitia Lui, in afara confortului dupa care de multe ori tanjim!

Stoica Timotei

De ce "Omul de care se foloseste Dumnezeu!"?

Cand am postat articolul precedent am vazut acest titlu al blogului intr'o marime mare: "Omul de care se foloseste Dumnezeu!" Dupa ce am vazut acest lucru m'am gandit ca probabil se poate gandi cineva ca titlul acestui blog poate arata mandria celui ce il detine si il modereaza. Da-mi voie sa iti spun ca la acest lucru m-am gandit si eu pret de o clipa, dupa care mi-am adus aminte ca acest blog este blogul meu.

Vreau sa iti spun de ce acest blog are acest titlu. Nu vreau sa afirm cu mandrie ca sunt un astfel de om, dar vreau sa iti spun ca titlul acestui blog reprezinta o dorinta puternica a inimii mele. Imi doresc sa fiu un om de care Dumnezeu sa se foloseasca. De unde mi-a venit ideea sa pun acest titlu blogului? Tocmai cu cateva zile inainte de a infiinta acest blog am citit cartea profetului Ezechiel. In capitolul 22 am dat de versetul 30, care m'a socat intr-un mod minunat. Dumnezeu cauta un om de care sa se poata folosi... dar nu gaseste nici unul. Atunci am hotarat sa fiu acel om de care El sa se poata folosi... un om sfant, curat, cu o dorinta sincera si arzatoare de a-L lauda pe Dumnezeu.

Ce fel de om iti doresti sa fii?

Stoica Timotei

Cu ce autoritate binecuvantam?

De curand o intrebare mi'a venit in minte si ma tot framanta... acea intrebare este titlul acestui articol. Cu ce autoritate binecuvantam? Avem autoritate cand binecuvantam? Daca da, din partea cui?

De unde s-au nascut toate aceste intrebari si nelamuriri? Tocmai din traditia noastra a crestinilor. S-a impamantenit in obiceiul nostru sa binecuvantam pe cineva la incheierea unui serviciu religios, intalniri de tineret, inchererea unei convorbiri, unui sms, comentariu, etc. Ce vreau sa subliniez aici? Nu vrea sa subliniez faptul ca e gresit sa binecuvantam pe cineva spunandu-i: "Dumnezeu sa te binecuvanteze!", "Domnul sa fie cu tine", "Domnul sa te insoteasca!", "Tata sa te binecuvanteze!", si multe alte astfel de binecuvantari(voi le stiti mai bine).

Intrebarea la care as vrea sa te gandesti, dragul meu cititor, este: "Ce autoritate am atunci cand il binecuvantez pe cel de langa mine, pe cel cu care vorbesc, pe cel cu care am o anumita tangenta?"

E autoritate data de Dumnezeu? Probabil acum vei spune ca sunt prea radical. Poate pot parea radical in ochii tai acum cand citesti aceste cuvinte. Nu ma dezvinovatesc de acest lucru. Tot ceea ce vreau este sa ne trezim. Sa constientizam daca binecuvantarile pe care le oferim altora sunt adevarate, au autoritate divina.

Este simplu sa ii spui cumva o binecuvantare si relatia ta cu Dumnezeu sa nu fie una tocmai buna. Oare chiar avem aceasta autoritate divina atunci cand rostim astfel de binecuvantari.

Daca doresti sa iti exprimi parerea, esti liber sa o faci. Eu m-as bucura ca prin aceste cuvinte scurte Dumnezeu sa iti fi vorbit.

"Doamne, ajuta! Doamne, da izbanda!"

Stoica Timotei

Alte responsabilitati??... oare ma ajuta cu ceva sa am atatea responsabilitati?

Cred ca ti se pare destul de cunoscuta aceasta dezamagire prezentata in titlul acestui articol. Cred ca esti destul de familiarizat cu ea. Mi-am dat seama in ultimul timp ca este nevoie pentru un om sa aiba responsabilitati. Desi noi de foarte multe ori ne ferim si fugim de responsabilitati, totusi vreau sa iti spun, dragul meu cititor, ca este o mare binecuvantare sa ai responsabilitati. Una din aceste binecuvantari este ca nu te uzi.

Da-mi voie sa iti spun ceea ce mi s-a intamplat ieri, cand am mers la Sibiu. Inainte sa plec de acasa am vazut cerul innorat si m-am gandit ca va ploua. Totusi, desi am stiut toate aceste lucruri, am refuzat sa iau umbrela tocmai din cauza faptului ca nu am vrut sa mai am o responsabilitate in plus. Ma gandeam ca este posibil sa o uit in tren sau in alt loc unde voi merge, sau poate se va rupe... sau chiar pur si simplu din cauza comoditatii nu am vrut sa o iau. De ce sa o car dupa mine? De ce sa nu fiu mai liber la Sibiu? Asa ca nu am luat-o. Prin urmare, cand am ajuns in Sibiu, ploaia a inceput sa isi faca simtita prezenta. Desi nu a plouat exagerat de tare, totusi stropii de apa ai ploii m-au udat. De ce s-a intamplat sa fiu ud? De ce s-a intamplat ca ploaia sa ma ude? Tocmai din cauza faptului ca am refuzat sa am o responsabilitate in plus.

Dragul meu, da-mi voie sa spiritualizez putin aceste lucruri(nu vreau sa fiu lung si obositor... sper sa reusesc). Oare ne-am gandit vreodata ca Dumnezeu vrea sa ne invete anumite lucruri prin anumite responsabilitati pe care le avem/vrea sa le avem? Te-ai gandit vreodata ca din cauza faptului ca tii mult la comoditatea ta, iti este de fapt mai rau decat mai bine? Te-sai gandit vreodata ca unele din binecuvantarile pe care Dumnezeu vrea sa ni le ofere sunt chiar si acele responsabilitati de care cu totii fugim?

Ideea cu care as vrea sa ramai, in urma citirii acestui articol scurt, este aceasta: "Nu fugi de responsabilitati si cere-i lui Dumnezeu intelepciune pentru a intelege ceea ce vrea sa te invete."

Nu uita: Dumnezeu vorbeste prin fel si fel de lucruri... asa ca... IA SEAMA!!!

Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Stoica Timotei